Nu stiu voi cat de tare tresariti la vazul unui manunchi verde, proaspat, de marar, dar eu sint chiar lesinata dupa el 😀 (mararul si leusteanul imi plac la nebunie!!!) si inevitabil mi-l imaginez intr-un sos cremos si delicios, ca cel pe care am sa vi-l prezint acum. E preferatul meu, in orice anotimp!
…din cauza ca il fac mereu „cu ochii inchisi” 😛 …n-am sa va pot reda cu exactitate cate grame dintr-unul sau altul folosesc, dar veti vedea ca nu e nici o mare filozofie, toate se aduna la un loc si se potrivesc de gust. Aveti nevoie de o legatura sau doua de marar, ulei, faina si lapte pentru sosul bechamel, un pic de sare, un pic de zahar, un pic de otet :)))
In mare, se reiau pasii de la spanac cu lapte, omitand, insa, usturoiul.
Se spala, deci, mararul; se taie marunt. Se incalzeste uleiul, se adauga faina (pana obtineti o pasta), lapte, sare dupa gust. Se adauga mararul tocat:
Se amesteca bine si se lasa pe foc pana cand pufaie :)))
Se adauga cate „un pic” de zahar, otet, etc…
La sfarsit, dupa ce ati luat compozitia de pe foc, puteti adauga cateva linguri de iaurt.
Noi l-am servit langa niste cartofi fierti si niste chiftelute grozave, cu pasta de ansoa:
Foarte, foarte fain, sper sa il incercati!!!
Merge de minune si cu budincile pe care nu demult vi le-am prezentat: de dovlecei si de legume 😉
9 comentarii
sosul de marar e bun facut la rece su usturoi si iaurt.Nu e nevoie de reteta.E simplu.Improvizati.E mult mai gustos.
Laura si eu iubesc mararul f,mult sosul asta e o bunatate,am facut multe din retetele tale miau reusit in totalitate,iti multumesc ca impartasesti cu noi retetele tale,esti de mare ajutor!!!!
Este o bunatate de sos. Si eu il fac des dar cu smantana si lapte. Meniul meu este: carnaciori proaspeti (facuti acasa) prajiti, alaturi de paste (lascute) cu sos de marar.
Felicitari Laura pt log, se vede ca e facut cu suflet.
Adevarat sunteti ,o adevarata profesionista ,la acest capitol si anume,bucataria,,felicitari,va urmaresc cu mare placere,,,si mai fac si cate ceva ,cand imi permite timpul
Buna,
Eu il fac cu unt, in loc de ulei, dinstui mararul, apoi adaug faina si iaurtul, in loc de lapte… ies putin mai acrisor.
imi permit o sugestie: dinstuie mararul tocat marunt…cu uleiul 3 minute….apie faina, lapte etc…..va fi o explozie de aroma de marar….cu mult mai puternic…succes
Tatiana
Foarte fain…mama il facea si imi placea la nebunie. Acum il voi putea face din nou pentru mine si sotul meu. Multumesc!
E extraordinar sosul,desi nu eram mare fana a mararului,acu pur si simplu i-l ador si am sa-l fac mereu.Te pup din Grecia si numai bine. Esti o bucatareasa minunata!
Buna Laura, cand te aud cu ce bucurie vorbesti de o legatura de marar, cum stiu cat de usor se gaseste in Ro, aici langa Seattle, mararul e aur verde; e scump si rar,la fel si leusteanul, noroc cu gradinile romancelor sau jardinierele dupa caz; dar asa e romanu – descurcaret, mai ales cand nu renunta la a gati romaneste. Te pup, si trimite , mac(r)ar virtual, ceva verdeata si niste soare…