Dragii mei, mi-am propus ca de acum si pana la sfarsitul postului sa va arat cate o reteta care sa contina peste, pentru multele dezlegari cu care am fost binecuvantati la fiecare sfarsit de saptamana. In sensul asta, v-am adus astazi o salata de icre cu gris, un pic mai altfel decat acestea cu paine 😛
Ingrediente:
- 3 linguri gris
- 1 lingura plina cu icre sarate, din congelator sau borcan
- ulei
- zeama de lamaie
- apa minerala
- ceapa taiata marunt (optional)
!!! Daca aveti icre proaspete la indemana, trebuie sa stiti ca nu le puteti prepara asa crude, ci va trebui sa le puneti pe aburi, amestecand intruna, pana isi schimba culoarea in rosu (caramiziu). Bineinteles, in cazul asta se si sareaza, la cele congelate sau conservate nemaifiind nevoie de asa ceva 😛
Mod de preparare:
Grisul se adauga in ploaie cand apa clocoteste si se amesteca bine, bine, pana se ingroasa. Se lasa la racit.
Se amesteca grisul fiert si racit cu icrele pregatite (curatate de pielite si sarate, in prealabil), avand mare grija sa nu faca cocoloase.
Se toarna cate putin ulei, ca la maioneza, amestecand mereu. Se adauga zeama de lamaie (dupa gust si in functie de cantitatea de icre) si apa minerala…dupa aceleasi criterii 🙂
Apa minerala are rolul de a umfla si albi icrele, dandu-le un aspect apetisant (puteti adauga chiar si o jumatate de cescuta de cafea, daca compozitia este prea vascoasa).
Salata de icre e gata atunci cand observati ca icrele incep parca sa sclipeasca 😀 (nota autorului, adica a dragei noastre Alma, care mi-a dat cu mare drag cateva ponturi, la telefon 😛 )
Daca nu aveti probleme cu stomacul, adaugati ceapa tocata foarte marunt, pe care o amestecati cu putin ulei inainte de a o incorpora salatei (in modul asta nu va avea un gust amar) sau pregatiti un bol cu ceapa taiata marunt si sarata, separat, pentru ca cei care adora ceapa intr-o astfel de salata.
Pofta mare!!!
Foarte, foarte gustoasa!!!
23 comentarii
am niste icre sarate cumparate din supermarket , ideea e ca nu vreau sa le gatesc toate deodata si ma intereseaza daca pot sa le congelez ?
mi s-au taiatcu tot grisul si lamaia puse… Am mai pus cateva picaturi de zeama de lamaie, apoi de apa rece, nu merge sa se „dez-taie”… 🙁
Buna Laura. Si eu sunt un fan al blogului tau si citesc cu placere multe din retele tale. De fapt nu le citesc numai ci le si incerc aducand bine-nteles si un aport personal. Te felicit si eu ra randul meu si iti urez la cat mai multe retete postate! …Multi dintre noi, cei „gospodari”, mai mult sau mai putin talentati, nu ne obosim sa impartasim retele cu altii… Acum, m-am hotarat sa gatesc un peste la cuptor si desi l-am gatit bine de fiecare data, am intrat pe blog sa „vad”, cum face Laura pestele la cuptor :). Asa am ajuns la …icre. Succes si nu inceta sa ne impartasesti din talentul tau. (PS. Nici eu nu pun gris in icre, dupa parerea mea, ca sa comentez si eu ceva, reteta cu gris este o reminiscenta de pe vremea raposatului, cand se faceau si se vindeau asa zisele icre din untura de peste. Un fake la fel ca si cafeaua nechezol. Grisul dadea aspectul si consistenta icrelor unturii de peste. Daca vrei sa sporesti o lingura de icre…nu ai decat 2 solutii: sa faci cum spui tu sau sa mai prinzi un peste 🙂 …cu icre :))
foarte buna salata dupa reteta ta. ale mele nu au iesit asa de albe pt ca am avut mai multe icre si gris putin, insa e f gustoasa si pufoasa.
Buna!arata foarte bine icrele tale!dar am incercat si eu aceasta reteta si nu mi-au iesit la fel de bine.nu s-au intarit suficient…nu prea au iesit asa cremoase si pufoase!care crezi k ar fi explicatia?apa incepe sa se puna dupa ce s-au intarit putin sau conteaza in ce ordine se pun apa uleiul si zeama de lamaie?multumesc
Ma numesc Mihaela, sunt din Piatra Neamt si sunt foarte multumita de cand am dat intamplator peste acest blog care a devenit peste noapte sursa mea de inspiratie in bucatarie.Si chiar daca am ceva ani nu as putea spune ca oscilez in bucatarie…dar am facut o salata de icre dupa reteta de aici si au iesit extraordinar de delicioase…asa ca de acum dupa cum v am mai spus aceasta va fi sursa mea de inspiratie chiar daca am sa o mai dau in bara cu cate o incercare…nu ma astept sa iese chiar atat de aspectuoase unele retete…ca de…trebuie exersat pana la asa un rezultat…te felicit Laura.Cred ca ai tai sunt foarte mandri de tine si de reusitele tale.Esti intradevar o muza a bucatariei…imi cer scuze daca am exagerat dar pentru mine care nu sunt asa descurcareata chiar apreciez darul tau…bravo…va pup
buna Laura,eu sunt foare multumita de tot ceea ce am gasit pe blogul tau,inca nu am incercat nimic dar acum voi face aceste icre,am si eu o cutie in frigider si am zis ca deja le-a venit si lor randul,nici mie nu imi place sa vad comentarii rautaciose aduse la adresa ta,tu doar ne dai retetele tale asa cum le faci tu si asta este foarte bine,este foarte bine sa mai modificam retetele noastre si cu altele,eu sunt mereu in cautare de gusturi noi,imi place sa incerc in limita posibilitatilor si alte retete in afara de cele pe care le stiu de la mama sau bunica
te pup si va doresc tie si familiei tale multa,multa sanatate si te mai astept cu multe retete noi si bune de acum inainte
Draga Delia, cu tot respectul, si tot in speranta ca nu te vei supara, am sa-ti raspund si eu acum: nu stiam ca exista un copyright pentru aceasta reteta :)))
Aici in Banat oamenii sint foarte deschisi si prietenosi, accepta multe sfaturi si dezbat cu mare placere diverse opinii, mai ales daca sint nuantate cu decenta, dar cel mai important: nu sint niciodata obtuzi in gandire, adica, nu se vor afisa niciodata cu ceva de genul „eu sint buricul pamantului, si doar ce spun eu e valabil corect” 😉
Accept, asadar, varianta ta, insa realizezi ca nu mi-o poti impune, nu?! 🙂
…ce mi-ai spus tu pana acum imi pare foarte deplasat, e ca si cum ai spune cuiva (si ai sustine asta pana-n panzele albe) ca supa nu se mananca decat cu galuste, cand dupa mine, si multi altii, se mananca si cu taitei :))
Crede-ma, stiu foarte bine cum se prepara icrele la Dunare, am neamuri (si) acolo :P…eu le-am aratat vizitatorilor mei care e varianta mea, sau ma rog, varianta care imi place mie 🙂
Si da, si mie-mi plac la nebunie cu ceapa, si-asa le mananc mereu, insa imi place sa fiu cat mai transparenta in explicatii, pentru ca voi sa aveti dupa aceea posibilitatea de a alege. Am oferit si varianta cu ceapa sevita separat deoarece m-am gandit si la cei care au probleme cu stomacul si desi le-o place, nu o mai pot consuma in stare cruda…
Uite, noi de exemplu, mancam friptura cu compot, ce zici de asta?! „Ie o blasfemie, un sacrilegiu”, cum ar zice un Antono Ego autohton?! 😀
…si chiar, ce ti se pare atat de batjocoritor in faptul ca o gospodina tanara, fara experienta ar folosi grisul pentru a se feri de un eventual esec?! Mi se pare de foarte mare prost gust, scuza-ma…nu te-ai gandit ca ar fi mai civilizat, mai firesc sa o indrumi decat sa o arati cu degetul?!…poate ca in multe alte privinte e mult mai iscusita decat tine, dar nu tine mortis sa afli 😉
…sau poate chiar nu are decat o lingura de icre la indemana si vrea sa le „inmulteasca” 😉
Te sfatuiesc, asadar, sa incerci si varianta mea si-atunci schimbam impresii 😛
Cu tot respectul pentru ceea ce faci si implicarea ta trebuie sa-ti spun ca icrele se prepara absolut crude si in nici un caz cu gris.
Doar gospodinele carora le este teama ca se „taie” la preparare vor pune gris.
In rest, atat lamaia cat si apa minerala si neaparat ceapa sunt indispensabile.
Incearca sa le faci fara gris ( asa le face orice gospodina de la Dunare)
N-as vrea sa te superi pentru ca repet: admir absolut tot ceea ce faci.
Felicitari!
Delia
Oh, Doamne, chiar nu stiam…
Iti multumesc mult pentru instiintare, am sa o contactez pe Laura sa-mi spuna mai multe despre asta…
Te pup fiindca iti place salata!!! 🙂
Laura, cred ca ai aceeasi problema pe care a avut-o si d-na Laura Laurentiu. Cand intru pe blogul tau mi se deschide automat si un alt site de filme online. Nu stiu daca stii asta dar m-am gandit ca e bine sa iti spun…
Apropo, poti sa nu publici comentariul!
PS: mie imi plac icrele facute de tine!
Piquant, ai mare dreptate: asta e modul cel mai gustos de preparare a lor 😉
…si mie fara gris mi se par prea greu de digerat, prea gretoase…
Te-as servi cu mare drag dac-as putea 😛
Pupici!!!
Wow – nu am mai mancat icre de o vreme si mi-ai facut tare pofta! Asa le fac si eu, cu gris… sunt unele persoane care le fac doar cu ulei, dar asa mi se par gretoase! Varianta asta e perfecta 😀 Te pup
Terapii, mersi fain, ma bucur ca iti place salata noastra 🙂
Delicios ! 🙂
Carla, hi, hi, hi, mersi pentru sfat! 😛
BD, doamna care mi-a dat trucul asta are o pescarie, de ani buni, si tot de atunci numai asa prepara icrele proaspete.
…daca tu, insa, vrei sa folosesti icre crude, fa-o 😛 …fiecare le poate prepara asa cum stie sau cum s-a obisnuit…atata doar ca salata are mari sanse sa nu iasa la fel de buna si fina ca cea care are in componenta icre „marinate” in sare.
Lop, iti multumesc frumos pentru invitatie si sper sa nu te superi daca nu particip…e un concurs frumos si sint sigura ca multe fete se vor bucura de surprizele pe care le-ai pregatit 🙂
Diamond, mai aaaaam, vii?! 😛
Pupici!!!
Arata atat de bine,si sunt sigura ca este si foarte gustos,ca toate retetele tale;singurul lucru care deranjeaza este acel ”hi hi” care face retetele greu de citit…scuze…
„Daca aveti icre proaspete la indemana, trebuie sa stiti ca nu le puteti prepara asa crude, ci va trebui sa le puneti pe aburi”
De ce nu le pot prepara crude? La noi pe la malul marii si pe la Dunare nu am mai auzit sa nu le preparam crude.
Sanatate.
ia ac nu pot scrie din cont, ma semnez, BD
Salut, daca te intereseaza un concurs cu premii: retete pe baza de ceapa, te invit cu drag la urmatorul link: http://lopfras.blogspot.com/2010/11/concurs-cu-premii-retete-pe-baza-de.html
te cred ca e gustoasa as gusta cu mare placere 😀