Sfanta Manastire Bistrita Olteana

18 comentarii
Pentru ca acum 8 ani (dupa cum vedeti, totul se invarte in jurul acestui obsedant „acum 8 ani” 😀 ) Manastirea Bistrita a devenit manastirea noastra de suflet, imi vine acum extrem de greu sa imi gasesc cuvintele…
Tot ce pot sa va spun este ca-i multumesc din tot sufletul Sfantului Grigorie Decapolitul ale carui sfinte moaste le „gazduieste” minunata manastire. Ii multumesc pentru chemarea lui tainica si pentru binecuvantarile pe care le-a revarsat asupra familiei noastre…
Adevarate minuni…dintre care cea mai minunata a fost „aparitia” scumpului nostru copilas, Bogdan, in vietile noastre 🙂
De ce spun asta?! …pentru ca de copila am suferit de endometrioza, o boala rara si cumplita, care le rapeste femeilor fericirea de a deveni mame…
Dar iata ca bunul Dumnezeu lucreaza, chiar si in zilele noastre, prin placutii lui…si a schimbat nefirescul intr-un firesc binecuvantat, in care eu, Cipi si Bogdi am putut deveni o familie. Cea mai frumoasa si fericita familie din univers, as spune! 😀
Marturia mea (printre care si cea a mamei mele, si multe altele) despre minunile pe care le-a facut Sfantul Grigorie in vietile noastre, se afla cuprinse in cartea: „Viata, Acatistul, Paraclisul Si Noi Minuni Ale Sfantului Grigorie Decapolitul” tiparita in anul 2007.
Eu va arat cartea mea de-acasa dar voi, daca ajungeti vreodata la Sfantu’ …cum il numesc cu drag maicutele de la manastire si localnicii 🙂 …v-o puteti achizitiona…
…iar viata voastra se va imbogati cu un „prieten” tare de nadejde!!!

 

…si acum sa reintru pe fagasul povestirii 😛
…deci, cand am ajuns noi la manastire se facuse deja seara…


…si desi era cam innorat si statea sa ploua, mi-a saltat inima de bucurie la vazul stolului de randunele, care zburau si acum ca in fiecare an, ca in fiecare zi de vara, in jurul turlei bisericii, soptindu-ne, parca, bun venit…


…iar in momentul in care am revazut-o pe maicuta, atat de draga noua…si ne-am imbratisat, am multumit, cu ochii plini de lacrimi, bunului Dumnezeu, ca ne-a pazit teferi pana aici, pentru ca am avut parte de mari ispite de-a lungul drumului.

Asa ca, impreuna cu ea, am intrat plini de bucurie in biserica sa ne-nchinam la sfinta icoana facatoare de minuni…cea in trei fete „zugravite”…
Pe una din fete e Maica Domnului:


In mijloc e Domnul nostru Iisus Hristos:


…iar pe cealalta fata e Sfantul Ioan Botezatorul:
In spatele icoanei sint Sfintii Trei Ierarhi, pe care, din pacate, nu i-am pozat…


…si dupa cum puteti deja observa in poza de mai sus, Bogdi cu buni s-au si asezat sub racla Sfantului Grigorie, multumindu-i ca a calatorit impreuna cu noi 🙂

Sfintele Moaste:


Tot atunci, noaptea…in interiorul bisericii:


A doua zi dimineata, in drum spre masa, am pozat corpul de cladiri, din incinta manastirii…unde am fost si noi cazati pe tot parcursul sederii noastre la manastire…
Trebuie sa va spun ca am fost foarte incantati de conditiile de cazare 🙂


Ziua, frumoasa manastire, scaldata in razele soarelui, se transforma intr-una si mai frumoasa.
De-un alb curat si odihnitor…


Aici, in stanga bisericii, se afla magazinul bisericesc , de unde ne-am cumparat prima carte cu viata Sfantului Grigorie…si multe, multe altele:



Va arat si atelierul de tamplarie in care maicuta noastra draga „povesteste” atat de frumos cu lemnul…




…intr-un final, am ajuns cu obiectivul si la foisorul din spatele bisericii, de unde am putut admira, intr-o liniste deplina, privelistea ce mi se infatisa in fata ochilor…

…asta dupa ce mi-am „croit”, plina de-ncantare, drum printre minunatele flori ce impanzesc intreaga manastire…


…si desi, initial, am pornit catre foisor mai mult din curiozitate si cu gandul ca n-am sa zabovesc mai mult de-o clipa, cand privirea mi s-a oprit asupra falnicilor munti ai Capatanii am stiut ca voi zabovi mai mult de-atat, contemplandu-i…
Va marturisesc ca am fost fascinata de acesti munti calcarosi, in care apele Bistritei oltene „au sapat” timp de mii de ani, cu o neobosita maiestuozitate grote, pesteri si chei…
De-abia astept sa va arat Pestera Liliecilor si panorama uluitoare pe care am surprins-o, de sus, de la Arnota…


In realitate, totul este muuult mai impresionant…emotia pe care o traiesti atunci cand esti „fata in fata” cu muntele, nu poate fi, din pacate, redata prin intermediul niciunei poze, oricat de bine ar fi facuta 🙂

…cu un pic de zoom, am prins si Schitul Papusa:


Vedere din spatele bisericii:



Trapeza… adica locul destinat servirii mesei, de catre toti cei care viziteaza sfanta manastire…

Nu pot sa nu va spun cat de uimiti am fost cu totii de Bogdi meu drag care a papat cu (cea mai) mare pofta din mancarurile (de post) pregatite de maicute. Dar daca stau bine sa ma gandesc…ar fi fost si culmea sa n-o faca, pentru ca maicuta draga ne punea pe masa cele mai sanatoase si gustoase bucate: lapte, branza si smantana, toate proaspete, de la vacutele si capritele manastirii…oua fierte, de gaina, ciorbe si tocane de legume „acrite” cu iaurt, lapte batut sau bors…ceaiuri de plante, indulcite cu miere sau cu dulceata de fructe (dulceata de dovleac a batut toate recordurile 😀 )
…toate, toate, facute chiar acolo, in manastire…
Deci, daca aveti cumva copii mai mofturosi la mancare, aduceti-i aici si se rezolva! :))

In poza asta se vede mult mai bine intrarea catre trapeza…prin usa din dreapta…
…in timp ce prin usa din stanga se ajunge la paraclis -adica o mica bisericuta, in care se oficiaza diverse slujbe pentru credinciosi…


Priviti cat de frumoasa e intrarea in biserica!!! …chiar si pe trepte sint flori…


Usa de intrare a bisericii…
…impresionanta si extrem de primitoare, fiind deschisa tot timpul (deci cel mai bun „refugiu” pentru cei terorizati de insomnii)…cum sunt eu, mai nou… 😛


…si pentru ca am uitat sa facem poze in interiorul bisericii (in afara de cea facuta noaptea)…am sa va arat pozele pe care le-a facut mami, anul trecut, in iarna…
Draga de ea, tot ea imi „salveaza” postarea 🙂



Privirea blanda a Sfantului Grigorie, te urmareste, de sub giulgiul lui albastru… in orice loc te-ai afla in biserica…



Si acum, la sfarsit, am sa v-o arat pe maicuta Varvara, ce ne-a impresionat pe toti cu bataile ei de toaca, batai ce rasunau in fiecare dupa-masa, la ora 17:00, anuntand inceputul vecerniei…


Maicuta inconjoara biserica, cu batai insufletite de toaca…si cu mici opriri, in care se inchina pana la pamant, facandu-si cruce cu mare evlavie…


…iar apoi, intra in biserica…la fel de serena precum a iesit 🙂


A fost foarte emotionant!!!
…drept pentru care m-am gandit sa va arat si voua cum ii „cheama” maicuta pe credinciosi la slujba.

Deoarece nu pot sa postez intreaga filmare cu maicuta Varvara, fiind prea lunga… am sa va prezint in continuare doar un mic rezumat.
…ce sper sa va placa, desi calitatea filmarii lasa putin de dorit ( eram emotionata, ca de obicei…si-mi tremurau cam rau mainile 😀 )

Ne revedem, in plimbare, pe la Manastirea Horezu
…si apoi pe Cheile Bistritei!!!
…sper, cat de curand!
image_pdfPDF

Alte articole interesante pentru tine

18 comentarii

Adrian 23 septembrie 2020 - 17:43

Superb la Manastirea Costesti, cu puterea Sfantului Grigorie Decapolitul cu harul lui Dumnezeu ! Am fost ajutat candva de sfintele moaste, in momente dificile . Bun articolul , descrierile, informatiile … O zi buna .

Raspunde
marina 11 august 2011 - 11:31

minunata descriere,Laura…desi nu am fost inca la manastirea Bistrita,maica stareta si cateva maicute au insotit moastele Sf. Grigorie la noi in oras(Caransebes)de sarbatoarea Sf.Ilie…atunci am fost si m-am inchinat Sf.Grigorie si am fost foarte impresionata caci,in timpul procesiunii o maicuta statea necontenit la picioarele Sfantului si se ruga…nu il paraseau deloc…ma rog Bunului Dumnezeu sa-mi ingaduie sa vizitez si eu manastirea Bistrita…si noi avem o manastire frumoasa in oras,se numeste Teius si are hramul la Adormirea Maicii Domnului…va poftim cu drag sa fiti alaturi de noi la rugaciune…te admir pentru tot ce faci

Raspunde
Laura 17 noiembrie 2008 - 00:51

Daiana, daca am inteles eu bine si tu esti Nicoleta E. …cu blogul „Flacara arzand” …vreau sa iti spun ca te admir nespus si sint extrem de bucuroasa ca m-ai…si te-am gasit! 😛
Nu am cuvinte ca sa-ti multumesc pentru binecuvantarile pe care ni le-ai facut, cu atata drag…
Si eu iti doresc tot binele din lume!
Am vazut si pozele cu Costestiul…insa cu manastirea nu…dar poate ca n-am cautat eu bine, ca e si tarziu si m-ai si „prins” cu scrierile tale nemaipomenite… 🙂
As vrea tare mult sa te adaug pe lista cu prieteni, asa ca te rog sa imi spui exact adresa ta de blog!

Cu mare bucurie si drag, te imbratisez si pup!
…mai vorbim, cu siguranta! 🙂

Raspunde
Daiana 10 noiembrie 2008 - 22:13

Buna, Laura si felicitari!
Sfantul Grigorie Decapolitul sa va ocroteasca mereu, Maicuta Domnului si Iisus – Mantuitorul sufletelor noastre sa va daruiasca numai bine si implinirea dorintelor.
Te invit sa vizitezi si adresa mea, http://Istocescu.flu.ro, unde am postat fotografii facute in vara la aceasta Sfanta Manastire, dar si din anii trecuti, eu, altfel, fiind o nepoata a comunei Costesti, judetul Valcea.
Numai bine si Doamne ajuta!

Raspunde
Laura 10 septembrie 2008 - 02:55

Teo scumpa si frumoasa, pai tu nu stii ca „nu e voie ca sa plangi”?! 😛
…nu-l vreau pe Luca trist din cauza mea! :))

…si acuma serios, mi-am amintit cu mare emotie ca intr-adevar tie deja ti-am povestit despre problemele de sanatate pe care le-am avut, inainte de „era” Bogdi 😛
…si ma bucur mult ca te-am avut aproape si ca m-ai ascultat…asa cum faci si-acum! 🙂

Milioane de pupici pentru voi 3!!! 😛

Raspunde
Teo 7 septembrie 2008 - 01:26

Laura draga, povestea ta m-a facut sa imi dea lacrimile, desi stiam prin cate ia trecut pt a-l avea pe Bogdi, tot imi vine sa plang de fiecare data cand ma gandesc!

🙂 stiu ca numai cu ajutorul lui Doamne Doamne si a Sfantului Anton (protectorul meu) vom reusi si noi sa il tinem pe Luca in brate si sa fie totul bine! Te pupam, VA pupam!

Raspunde
Laura 5 septembrie 2008 - 00:43

Draga Mirabella, iti multumesc din tot sufletul pentru cuvintele calde si frumoase!

P.S. Doar o poveste adevarata poate fi atat de emotionanta, asa-i?! 🙂
Multi pupici pentru vizita si mesaj!
Te mai astept pe la mine! 🙂

Raspunde
mirabella 3 septembrie 2008 - 13:54

Foarte frumoase poze Laura, si foarte emotionanta descrierea ta.
…sper sa ajungem si noi odata si o data sa vedem cat mai multe din tarisoara mea draga.

Raspunde
Laura 1 septembrie 2008 - 13:51

Mirela scumpa…n-am sa incetez sa-I dau slava bunului Dumnezeu pentru ca mi-a transformat lacrimile in zambet… atunci cand mi l-a trimis pe Bogdi, iubirea si viata mea!

…si, pe-atunci, nici macar nu stiam ce vreau de la viata…dar iata ca a stiut El mai bine 😉

Te pup!!!

Raspunde
Laura 1 septembrie 2008 - 12:54

Oh, Natalia draga, am citit deja de intalnirea voastra si ma bucur nespus! 🙂
Noi in Fagaras avem un prieten minunat, pe care l-am cunoscut datorita maicutei noastre dragi…pe fratele Iosif…
…e foarte posibil sa-l si cunosti, caci eu cand i-am povestit despre tine si i-am dat link-ul blogului tau, mi-a zis ca te cunoaste 🙂

…si iata ca bine ziceai tu de bunul Dumnezeu, care le randuie pe toate, in chip minunat… caci am avut bucuria sa ii avem aproape, si pe el si pe maicuta Ecaterina, pentru cateva zile…la Ghiroda 🙂 …fiind si ei impreuna-calatori cu parintii mei, in pelerinajul de la Ierusalim, facut anul asta, la inceputul verii…

…asa ca, de-abia astept sa ne intalnim si noi! 🙂
Te pup virtual…pana atunci! 😛

Raspunde
Mirela 31 august 2008 - 19:01

Laura, ce m-ai emotionat!

Raspunde
Natalia 30 august 2008 - 22:22

Sa dea Dumnezeu, Laura! Uite cu Irina dulce m-am intalnit deja, asa ca… Domnul le randuie cum stie mai bine! Bucurie!

Raspunde
Laura 30 august 2008 - 16:48

…dar ce mult ma bucur eu, draga mea Nati, ca am reusit sa te incant cu postarea mea, caci tu mereu imi umpli inima de bucurie cu postarile tale!!! 🙂
…si mai stii, poate ca odata ne vom si intalni, pe la racla Sfantului Grigorie 😛

Te pup pentru mesaj!
…si intr-adevar: Mare este Dumnezeu!!!
Sa se milostiveasca vesnic de noi, pacatosii…si sa nu ne lase sa ne instrainam de El!
Doamne ajuta!

Raspunde
Laura 30 august 2008 - 16:24

Niko draga…iata ca nimic nu e intamplator pe lumea asta! :))

Ma bucur mult ca ti-ai „improspatat” blogul 😛 …ca asa am putut si noi admira Manastirea Bistrita, vazuta prin ochii vostri…
Si tu ai surprins-o minunat!!!

…si Arnota e nemaipomenita…si pare atat de aproape de Dumnezeu! …iar asta nu neaparat pentru ca se afla la doar cativa metri de varful muntelui, ci mai mult pentru faptul ca, acum 8 ani, acolo mi-am deschis sufletul in fata lui Dumnezeu…si m-am spovedit pentru prima oara!

Te pup si eu cu drag!!! …si de-abia astept sa pun poze cu Arnota, cheile, etc… :))

Raspunde
Laura 30 august 2008 - 15:52

Corina, draga mea…si tu ai reusit sa ma emotionezi cu mesajul tau 🙂

Sint extrem de fericita, ca odata cu povestea noastra, ti-ai reamintit doar de lucrurile frumoase din viata ta, cele care, intr-adevar, conteaza cu adevarat 🙂 …caci nu de putine ori ne pierdem timpul( si nervii :P)…cu nimicuri cotidiene, fara nici o insemnatate…

Te pup si te astept sa ne insotesti si in „calatoriile” urmatoare!

Raspunde
Natalia 29 august 2008 - 22:34

Laura, draga mea, m-ai bucurat mult cu postarea asta. Am fost si noi la Sf. Grigorie acum vreo 3 ani, insa ma faci sa planuiesc din nou un pelerinaj 🙂
Ma bucur mult si de cum a lucrat Domnul in viata voastra. Mare este Dumnezeu in sfintii Lui, deci… tineti aproape! 🙂

Raspunde
niko 29 august 2008 - 16:50

Draga mea,
m-ai omorat cu articolul tau! Si noi am fost in vara la Manastirea Bistrita pentru ca ne place foarte tare locul acela dar mi-au placut fotografiile tale si felul in care ai descris totul.
Uite ca nu ne-am intalnit intamplator! Avem ceva in comun!
Te sarut si astept fotografiile de pe chei. Noi nu am urcat la Arnota pana acum.
P.S. Sper sa primesti mesajul (am incercat mai devreme sa-ti trimit ceva comentarii si am primit mesaje de eroare)

Raspunde
Corina 29 august 2008 - 11:19

Laura, ai povestit atat de frumos…M-ai emotionat tare mult si mi-ai adus aminte de lucruri care conteaza! Multumesc!

Raspunde

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.