Sighisoara

Incepem anul nou, dragilor, cu mica noastra vacanta prin tara din anul 2021, in continuarea celei de aici, din Grecia, iar prima oprire va fi Sighisoara 🙂

Pentru prima oara aici. In singura cetate medievala locuita din Europa (inclusa in Patrimoniul Mondial UNESCO in anul 1999). Cu turnuri de aparare, stradute pietruite si case colorate: o cetate vie si spectaculoasa, ce ne-a uimit inca de la primele „trepte” si ne-a transformat cele (aproape) doua zile, cat am stat acolo, intr-un continuu de bucurie 😀

Am pornit de acasa, din raiul nostru de la Ghiroda, si am strabatut orase, sate, rauri, munti…prin inima Transilvaniei, zona Moldovei, cu locurile ei sfinte, si inapoi acasa.

O calatorie atat de frumoasa si bogata in emotii! Cum sunt toate, de fapt, din tara noastra. Pentru ca, pana la urma, cel mai frumos loc din lume este acasa.

De cand nu il mai avem langa noi pe tatal meu, exploratorul familiei, a trebuit sa ne descurcam singuri. El, de fiecare data cand plecam la drum, ne ghida si ne pregatea, foarte entuziasmat, mai multe itinerare de vacanta. Ne trasa intreg drumul pana la destinatie si crea mai multe trasee pentru ca, la final, sa il alegem pe cel mai potrivit.

Tati meu iubit, cel mai pasionat profesor de geografie din lume!!

Dar, pana la urma, pot sa zic ca am reusit si noi. Am „bifat” tot ce era de vazut, tot ce se putea vizita in putinul timp avut la dispozitie si am fost mai mult decat multumiti. In doar 5 zile am descoperit mai mult decat intr-un an!

Pe drum:

Si, iata, drumul s-a deschis din nou in fata noastra, cu dealuri verzi si nori pufosi de vara.

Cetatea Devei, surprinsa de pe autostrada (trebuie sa ajungem si aici cat de curand, ca e aproape de noi):

Drum intins, lejer, cu cer albastru la orizont 🙂

Dupa cum poate stiti, mie imi place foarte mult sa calatorim prin tara. Mai ales daca ajungem prin locuri in care nu am mai ajuns niciodata.

Si drumul pana acolo e o mica calatorie, pe care o „savurez” maxim, din locul meu, de la geam.

Imi umplu ochii cu tot ce vad pe marginea drumului si uneori sunt atat de captivata incat nici cafeaua aburinda din suportul masinii nu imi mai face cu ochiul 😀

Iar cand ajungem prin sate, nici sa vorbesc nu mai pot.

Imi place totul! Si strazile, si casele vechi, si casele noi. Si oamenii. Deodata ma trezesc cu ochii lipiti de geam…si plini de lacrimi.

Intotdeauna patesc asta. Nu ma pot controla. Cipi cu Bogdi mereu se distreaza de mine. Stiu deja ca daca e prea liniste, trec printr-o criza existentiala :)))

Pentru ca, da, intotdeauna, cand pornim la drum, sunt ca o moara stricata 😀 Sunt atat de bucuroasa si rad si vorbesc non-stop …dar asta doar pana cand vad o babuta cu carpa pe cap (carpa e in grai banatean si inseamna batic) care sta singura, pe banca, in fata casei, sau vreun batran care abia merge cu bicicleta.

Mi-e dor de ai mei, plecati, asta e, si de cum era odata…

Cetatea Sighisoara:

Vederea Cetatii Sighisoara, de pe deal, din departare, insa, ma salveaza instant din reverie 😀

Iar primul contact cu acest loc plin de istorie se intampla sa fie chiar iesirea din cetate, si anume: Turnul Croitorilor. Pentru ca pe-acolo, prin zona, ne-am cazat si am pornit usor, pe jos, in explorare 🙂

In doar cativa pasi ajungem in Piata Cetatii, locul cu cele mai frumoase case, restaurante si magazine de antichitati: inima Cetatii!!

Pana si un trenulet turistic am vazut (ba chiar doua) care plimbau vizitatorii prin toata cetatea. Un loc plin de viata si culoare, la care ne vom intoarce imediat, cu poze si detalii.

Mancare si cateva impresii:

Adica, dupa ce mancam cea mai buna ciorba de fasole in pita, undeva, la un restaurant mai la „poalele” cetatii 😛

Plimbarea a continuat totusi in aceeasi zona, pentru ca nu ne-am mai putut desprinde de stradutele inguste si cochete ce ni se deschideau in fata:

E o cetate cu adevarat vie, care nu iti da senzatia ca timpul s-a oprit in loc, asa cum te-ai astepta, ci e vibranta si captivanta…la fiecare pas 🙂

Turnul cu Ceas:

Turnul cu Ceas, in zare:

Foarte impunator! Atrage privirile tuturor rapid :))

Va spicuiesc cate ceva de pe panoul info: „Partea inferioara a turnului dateaza din secolul al XIV-lea; nivelurile superioare sunt ulterioare…Ceasul exista in 1648, cand mesterul Johann Kirtschel a adaugat sferturile de ora si figurinele care reprezinta zilele saptamanii, refacute tot de el, dupa incendiul din 1676”.

Inca doua poze cu zoom, pentru voi, unde se vede mai bine mecanismul care pune in miscare figurinele si ceasul:

Cred ca era minunat la vremea lui! Iar data viitoare cand vom ajunge aici, vom urca in turn, la balcon, ca sa vedem toata cetatea de sus!

Turnul Fierarilor:

Dar ce ne-a placut noua cel mai mult a fost Turnul Fierarilor! Si am sa va redau mai intai ce scrie pe tablita din fata lui: „Turnul Fierarilor, construit in anul 1631 in locul vechiului turn al barbierilor. A ars in anul 1676 apoi a fost reparat”.

Aici, in poza de mai sus, se vede doar intrarea in turn dar iata cat de masiv este de fapt! L-am surprins din partea cealalta:

Surpriza insa a fost cand ne-am hotarat sa intram (si bine am facut!) si am dat peste cel mai fain eveniment: turul virtual al Sighisoarei, adevarata poveste a lui Vlad Draculea Tepes, istoria de 2000 ani a Sighisoarei, 2 mini documentare intr-o sala moderna de cinema, arborele genealogic al lui Vlad Draculea Tepes si o expozitie de fierarie autentica, realizate de mesteri fierari, din diferite secole.

Toate, in interiorul acestui turn, singurul turn de aparare deschis publicului!!!

Punct de belvedere Sighisoara:

Catedrala Ortodoxa „Sfanta Treime”:

Piata Cetatii:

Si inapoi, catre Centrul Cetatii, asa cum v-am promis la inceputul postarii.

Sunt multe „Case” impresionante aici, dar cum nu vi le pot arata chiar pe toate, voi incepe cu Casa Venetiana, numita astfel datorita aspectului exterior al ferestrelor:

Imediat in apropierea ei se afla Casa Vlad Dracul (cea din dreapta, cu portocaliu):

In aceasta casa a locuit, intre anii 1431-1435, domnitorul Tarii Romanesti Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Batran:

Alta Casa-emblema: Casa cu Cerb, care este cu adevarat speciala! Are un cap de cerb sus, in coltul cladirii, care se vede din ambele parti, altfel:

Foooarte interesanta!!! Nu am mai vazut niciunde asa ceva! Am aflat ca este una dintre cele mai vechi cladiri din cetatea Sighisoara.

Ne-a placut atat de mult incat ne-am oprit sa bem un suc natural, la terasa lor (e si pensiune).

Un spectacol, intreaga cetate, in aer liber 🙂

Scara Acoperita sau Scara Scolarilor, un tunel cu muuulte trepte (daca tati meu iubit traia, si am fi fost impreuna, le-ar fi numarat pe toate, asa cum a facut si aici: La Praid, la salina):

Nu mai tin minte de ce nu ne-am incumetat si noi sa urcam toate scarile…dar mai mult ca sigur pentru ca era extrem de cald!! Si nici „puseurile” mele de claustrofobie nu m-ar fi ajutat prea mult, oricum 😀

Nu imi vine nici acum sa cred ca odata, demult, am reusit sa imi inving frica: Pestera Liliecilor, Manastirea Bistrita.