Manastirea Petru Voda s-a aflat de mult timp pe lista noastra cu: „manastiri moldave la care trebuie sa ajungem macar o data-n viata” 😀 Si, dupa ce am vizitat-o, pot spune ca este un loc care va ramane in sufletele noastre pentru totdeauna si unde, sper din toata inima, sa revenim!
Prima manastire din intreaga noastra vacanta prin tara, si prima mare bucurie! O dubla bucurie, de fapt, pentru ca am ajuns si la Manastirea Paltin, care e in apropiere (v-o arat imediat, intr-o alta postare).
De cand am plecat de la cazare, in dupa masa acelei zile, din Poiana Largului, catre sfanta manastire, am simtit aceasta bucurie mare. Si am ramas in aceeasi stare, pana cand ne-am intors, seara, inapoi la cazare.
Ferice de cei care au primit binecuvantare de la marii duhovnici ai tarii noastre!
Cum e si mami a mea draga, care a ajuns prin anul 2011 la Parintele Iustin Parvu impreuna cu doua prietene bune. Ne-a luat cu ea „in buzunarul de la piept”, cum ii place ei sa spuna de fiecare data cand se roaga pentru noi (in inima ei ne-a purtat si ne poarta mereu, cum fac toate mamele).
Noi, dintre toti parintii sfinti, romani, am ajuns doar la Parintele Arsenie Papacioc, la Techirghiol, dar nu am reusit sa intram la el (nu mai stiu acum de ce). Dar asta a fost demuuult, prin anul 1999, parca…odata cu eclipsa de soare.
Cele cateva ore pe care le-am petrecut aici au parut ca clipe. Atat de frumos a fost totul! Viata in manastire e atat de lina, de serena (si poate nu doar in exterior).
Nu pot uita cu cata caldura am fost intampinati de monahii de acolo! Un calugar tanar, vesel, poate cu doar vreo doi, trei ani mai mare decat Bogdi, a intrat in vorba cu noi si i-a spus lui Bogdi sa ramana acolo 🙂
Ne-au chemat la masa de mai multe ori si nu ne-au lasat sa plecam fara sa mancam.
Si cat de bune au fost toate! Nu multe, dar binecuvantate! Cand am luat prima gura de compot de prune, mi-au dat, fara sa vreau, lacrimile…
Dar lacrimile au izvorat si cand am intrat in chilia Parintelui Iustin Parvu. Si la mormantul lui.
Pentru ca iubirea si binecuvantarile sfintilor transcend moartea.
Am plecat de la manastire cu sufletul plin si fericiti ca bunul Dumnezeu ni l-a scos in cale si pe Parintele Arhimandrit Hariton Negrea, staretul Manastirii Petru Voda, care ne-a binecuvantat pe toti iar mie mi-a daruit o carte minunata, cu un mesaj foarte puternic: „Vrei sa te faci sanatos? (Ioan 5,6). Atunci iarta!”
Manastirea Petru Voda era foarte aproape de locul in care ne-am cazat. In 20 de minute, cu masina, am fost acolo.
Sau poate un pic mai mult, pentru ca drumul pana la manastire, prin padure, a fost foarte frumos si am mers incet, sa ne putem bucura cu adevarat de mica noastra calatorie:
Cand am intrat pe poarta manastirii, am cuprins cu ochii curtea mare a manastirii, cu bisericuta de lemn ce poarta hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” si mormantul Parintelui Iustin Parvu:
Un moment induiosator mama-fiu, la care am asistat cu emotie inainte de a intra in biserica 🙂
La intrare, in dreapta si in stanga usii de intrare, pe niste tablii de lemn sunt redate cateva date despre sfanta manastire, din care va spicuiesc si voua cate ceva.
Scurt istoric despre manastire:
„Traditiile marturisesc ca viata monahala in aceste tinuturi a existat inca din cele mai vechi timpuri. In sec. al XVI-lea existau in preajma Ceahlaului numeroase sihastrii, printre care si Sihastria de la Calugareni. Aici, intr-o noapte de septembrie a anului 1538, a poposit Petru Rares, fiul lui Stefan cel Mare, alungat de pe tron de catre turci si tradat de boieri, intalnind niste sihastri, care dupa ce l-au „omenit crestineste”, l-au binecuvantat si i-au prevestit ca va ajunge din nou domn al Moldovei…”
„Tot in aceasta zona si-au gasit refugiul multi romani ortodocsi din Ardeal, care erau persecutati de gruparile radicale catolice si protestante din Imperiul Habsburgic. Aici isi vor construi biserici…cum este cazul si bisericii din satul Petru Voda construita pe la anul 1780 de catre calugarul Mitrofan. Protos. Iustin Parvu a infiintat aici o manastire”
„Piatra de temelie a Manastirii Petru Voda a fost pusa in ziua de 4 mai 1991. .. Cu ajutorul locuitorilor din satele invecinate, a fost ridicata biserica din lemn de brad pe fundatie de beton, apoi s-au construit chiliile, trapeza, clopotnita si celelalte dependinte necesare unei manastiri ”
Si despre biserica va las cateva cuvinte:
„Peretii interiori si exteriori au fost impodobiti cu pictura de catre pictorul Mihai Gabor din Negresti-Neamt, in tehnica „fresco”, de influenta bizantina. Catapeteasma a fost sculptata in lemn de stejar si apoi aurita”
Priviti ce minunatie!!!
La fel de frumoasa si la exterior:
Mormantul Parintelui Iustin Parvu:
Cu multe flori frumoase:
De aici ne-am umplut si noi o sticluta cu ulei sfintit, de la candela care arde la mormantul parintelui:
Chilia Parintelui Iustin Parvu:
Am vazut atatea icoane frumoase, mai ales pe Prodromita mea iubita!!!
O dupa-masa petrecuta in compania sfintilor!!!
Iar, la final, va las si cateva poze facute de Bogdi meu iubit, pentru ca intotdeauna face cele mai reusite poze!!! 🙂
La iesire, ne-am rugat cateva minute sfintilor parinti (langa Parintele Iustin Parvu se afla Parintele Gheorghe Calciu) si i-am multumit lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa ajungem si aici:
In parcare, afara din manastire, am mai stat putin sa facem cateva poze.
Pe dealul din fata era ancorat Tricolorul:
Iar langa masina noastra am dat de o fantana care infatiseaza intalnirea dintre Hristos si femeia Samarineanca, scena care ma copleseste intotdeauna!! O iubesc atat de mult pe Sfanta Fotini (Sfanta Luminita):
Ne-a placut foarte mult!!! Daca sunteti vreodata prin zona, intrati macar pentru cateva minute in aceasta frumoasa manastire!
