Peste tot ne-a dus maicuta noastra draga, in putinele (dar plinele de har) zile pe care le-am petrecut alaturi de ea. Ne-a insufletit serile cu povestile ei soptite…despre oameni si sfinti…si ne-a aratat, in noapte, licuricii 🙂 …licuricii care se aprindeau usor si se stingeau, ca niste mici faclii printre copacii adormiti. La un moment dat, un licuric mic 😛 …s-a cuibarit, plin de lumina, la Bogdi in manuta…
Ne-a dus sa ii vedem si pe motaneii de sus, din gradina, jucausi si dolofani, carora iubitul meu mic le-a dat laptic si paine 🙂 Nici un cotlon din minunata manastire nu a ramas nedescoperit…insa, cu toate astea, nimic nu ne-a pregatit pentru ce aveam sa vedem, intr-o dupa-amiaza tarzie, cand am iesit cu totii la plimbare, in afara manastirii. La nici 2 minute, de cum am iesit pe poarta, am dat cu ochii de un taram de vis, cu munti semeti si cascade ce danseaza printre stanci…
Cine ar fi crezut ca in spatele manastirii Bistrita se ascundeau minunatele chei ale raului cu acelasi nume?! Am fost cu totii fermecati de peisaj!!!
…si dupa cum se vede, eu chiar mai mult decat oricine…pentru ca abia atunci cand am coborat din masina am realizat ca aparatul foto imi atarna, nestanjenit, de gat 😛
Prima poza, asadar, surprinde vacutele, care treceau atat de-alene pe langa noi… :))
…urmatoarele poze fiind facute aproape pe nerasuflate, de teama sa nu care-cumva sa dispara explozia de frumos din fata mea, fara ca eu sa ajung s-o imortalizez 😛
…la pas, intr-o mica expeditie, sa cercetam imprejurimile…
…am pozat, din mers, locul nostru de parcare 🙂
…si pana sa ne dam seama, captivati fiind de peisaje…ne-am trezit ca am ajuns la cotitura de langa manastire 😀
…mica dar spectaculoasa cascada 🙂
Ultimele poze, facute la intoarcere…din masina, de data asta.
Crucile sculptate, cu deosebita maiestrie, in piatra:
…si care sunt vizibile si de sus, de la Pestera Liliecilor:
Panoul din lemn, care anunta intrarea in Parcul National Buila-Vanturarita…
…la care am ajuns intr-o alta zi, urmand drumul forestier, dar de unde, din pacate, nu am nici o poza…din cauza de baterii ghinioniste :))
Pentru mai multe informatii dati click pe poza!
…sau chiar direct pe site-ul minunatei asociatii Kogayon …un site deosebit, cu oameni deosebiti…si cu o galerie foto senzationala! 🙂
…si nu in ultimul rand, de aici: Cea mai mica rezervatie din Romania
Priviti cat de aproape e Manastirea Bistrita de chei!!!
A fost o experienta de neuitat, pe care ma bucur ca am reusit sa v-o impartasesc si voua! 🙂
…de frumusetea acestor locuri, cu o „flora si fauna deosebit de bogate in specii rare, protejate de lege”…cum ar fi floarea de colt si multe altele…va veti putea convinge chiar voi insiva, atunci cand veti ajunge aici!
8 comentarii
Cristinelu’ drag, ce mult ma bucur ca ai dat de vacanta noastra prin tara!!!!!!!! E absolut minunata Romania noastra draga, ai dreptate! 🙂
…in cateva zile am sa va arat un alt colt superb -Salina, Praid si Sovata…de vis!!!
Pana atunci, insa, iti trimit niste pupici dulci ca tine! 🙂
de unde avem noi asa ceva???
parca ar fi un colt rupt din rai….
minunat!
multumim pentru pozele superbe si nu in ultimul rand pentru faptul ca ne arati si noua
Romania!!!!
pupici!
A fost frumos de tot anul asta, la mare, Elena…asa ca te asteptam cu drag la balaceala, alaturi de noi 🙂
…de fapt, mai mult alaturi de Bogdi 😛 …care a fost cel mai incantat de zilele petrecute pe litoralul romanesc…cu soare si pescarusi…si valuri…mai frumoase decat oriunde 🙂
Iti multumesc mult pentru link!
Imi era tare dor sa va revad! 🙂
…pozele sint minunate!!!
Mai ales ca anul asta nu am vazut marea, o sa o privesc cu mare drag, vazuta prin ochii vostri! Noi am fost in Maramures doar 4 zile, insa a fost frumos (daca vrei sa vezi poze, am pus aici: http://community.webshots.com/user/hellene73 )
Te pup, Elena draga!!! 🙂
Ma bucur ca iti plac micile noastre „opriri” din timpul vacantei!
Roata lui Bogdi a devenit celebra deja :))
…de-abia cand ne-am intors din concediu a uitat de ea 😛
Esti tare scumpa ca ne urmaresti!
…sa vii cu noi si la mare! 😛
(sper sa postez primele imagini de pe litoral…cat de curand)
Foarte, foarte frumos! M-a amuzat teribil Bogdi, care nu se desparte niciunde de jucaria lui favorita!:)
Irina mea draga, eu din pacate nu am reusit sa redau nici pe jumate frumusetea acelor locuri 😛
…dar ma bucur mult de tot ca, iata, chiar si asa, tu ai gasit frumosul din postarea mea 🙂
Te pup cu mare drag pentru mesaj!
Frumos !