Am stiut inca de cand ne-am intors din Grecia, de-atunci seara, amortiti de-atata drum, ca n-o sa reusesc sa va arat pe unde am umblat noi in vacanta…decat atunci cand va fi gata cu adevarat! 😀 Iar acum, de cateva zile, de cand soarele a obosit sa ne incinga bazinul din gradina si am realizat cu stupoare ca mai sunt doar cateva zile pana cand incepe scoala, am inceput sa-mi editez pozele si sa-mi adun gandurile pentru prima postare din vacanta noastra la mare: Nikiti, Grecia.
Multi dintre voi stiu deja ca destinatia noastra de vacanta de pana acum era Asprovalta, tot Grecia, dar anul asta am ales sa mergem in Nikiti, o statiune aflata pe bratul Sithonia (al doilea brat al peninsulei Halkidiki), un punct de plecare extraordinar pentru alte destinatii de vis. De aici am plecat, in fiecare zi, in alte zone, nedescoperite inca de noi, dar si in Salonic, pe care l-am revizitat cu mare drag.
Am prins si cateva zile ploioase, dar am vizitat impreuna cu Cipi si Bogdi satul vechi Nikiti si-am luat la pas fiecare cafenea si supermarket (grecesc, mai ales)…de unde cu greeeeu m-au scos afara 😀 Am luat cu mine cateva din bunatatile de pe rafturi, cu care am de gand sa va incant (sper doar sa nu raman fara ele pana cand termin de postat, haha…), plus nelipsitul „bidon” cu ulei de masline, cumparat de la o cunostinta a gazdei noastre, si, bineinteles, Feta.
Aici am vazut cele mai intinse plantatii de maslini si cele mai multe magazine „specializate” in miere. Am gustat din mierea locala, foarte cunoscuta si in afara Greciei, si am adus acasa cateva borcanase cu miere pe care, de asemenea, le voi strecura in retetele mele viitoare. Mierea de pin, de portocale, si, poate cea mai „exotica” miere pe care am avut ocazia sa o gust, mierea Sousoura (susura, in romana), o miere dintr-o floare superba (un tufis, mai degraba), ne-au incantat simturile!
Postarea va fi, ca de obicei, cam lunga dar trebuie neaparat sa va arat plaja si portul cu pontonul peste care se aseza intotdeauna, frumos, noaptea…Old Nikiti de peste deal si toate bisericile in care am intrat si in care”se odihnesc” sfinti si oameni deopotriva…si, bineinteles, tot ce-am mancat 😀 Mancarea ocupa un loc extreeem de important in toate postarile mele, dupa cum bine stiti :)))
A fost mult mai frumos decat ne inchipuiam si ma bucur tare mult ca ne-am umplut ochii cu atatea locuri prea frumoase…si, nu in ultimul rand, ma bucur ca am legat prietenii noi, una dintre ele fiind gazda noastra, mai mult decat incantatoare (pupici dulci, Toula, tie si familiei tale minunate!!!), care ne-a oferit multe ponturi despre plajele aflate in apropiere…si ne-a daruit cele mai frumoase camere 🙂
Ziua nu prea puteai sa lenevesti aici, dar seara era tare bine!!!!
Aproape ca se zarea marea de la balconul nostru…
Ruta zilnica catre mare…scuzati cacofonia 🙂
Pontonul, de unde sareau, cu chicote si imbranceli, copii si adolescenti:
Plaja e generoasa si e impartita in mici golfulete, din stanci, parca special pentru a delimita tavernele ce-ajung pana pe plaja…
O mare bucurie mi-a adus aceasta bisericuta din apropierea marii, in care i-am descoperit pe Sfintii Teodor Tiron si Teodor Stratilat (Sfantul Nicolae apare in toate bisericile grecesti, cred) si unde am vazut cea mai frumoasa icoana cu Sfintii Parinti Ioachim si Ana:
Vedere de pe ponton catre orasul vechi (poze cu Old Nikiti mai jos):
Portul, seara, in asfintit…
Multe vaporase, pentru plimbari romantice…sau pescuit 🙂
…si-acum, mancarea!!!!! 😀 Si voi incepe cu Tacoc (se citeste Tasos), care ne-a atras cel mai mult:
Diminetile erau „incarcate” nu numai cu placintele sarate, ca cele din poza: cu branza, spanac, carnaciori, carne de pui, etc., ci si cu cafea si dulciuri!
Doar aici beam cate un Cappuccino, pentru ca pe plaja luam mereu Frappe si, foarte amuzant, ori de cate ori ceream un Cappuccino, ii imploram sa imi presare un pic de scortisoara, pentru ca asa fac mereu la noi, in Timisoara sau in tara…dar bineinteles ca se uitau ciudat, fiindca ei puneau intotdeauna scortisoara, si inca din belsug 😀
Ekmek Kataifi, preferatul meu!!!!! Il am si eu pe blog, sub doua forme: Cataif cu crema de vanilie si Kataifi Rolls.
Mi-a placut foarte mult aici, si nu numai pentru ca era relaxant si totul era extreeem de bun 😛 , dar si pentru ca toata lumea vorbea foarte bine limba engleza si am putut povesti cu chelnerita despre patiserul francez care creeaza toate deserturile lor grozave (am incercat sa-i smulg o reteta, dar n-am reusit 😀 )
Desertul lui Cipi preferat a fost Galaktoboureko, pe care, din pacate, nu il am, inca, pe blog:
Bogdi nu avea preferinte…daca era bine insiropat, era perfect!!!! :)))
Un alt local incantator: Day by Day Snack and Coffee, pe soseaua principala, unde am gustat cea mai delicioasa bugata! Bougatsa Corner!!!!! 😛 Eu, momentan, o am doar pe cea de post…
…iar peste drum de bougatsa, se afla Gyropoleion sau „Burger House”, cel mai fain „popas”, in viziunea lui Bogdi 😀
Suntem si noi de acord, totusi, ca aici am mancat cei mai buni burgeri din toata vacanta!
Pe straduta care dadea in mare, ne-am oprit o data la Plaisir, unde am mancat o Spanakopita extraordinara!!!! Toate placintele, de fapt, erau delicioase!
…si, din nou, bougatsa!!! Bogdi, dupa cum vedeti, pana cand m-am pregatit eu sa-i fac poza, si-a luat deja partea 😀
Si am ajuns si la deliciile nocturne :)) Cea mai faina taverna de pe faleza, cu cei mai draguti chelneri, si cel mai gustos Bouyourdi (zilele astea, il reproduc si eu acasa): O Gyros tis Nikitis!!! Bouyourdi este un imn inchinat branzeturilor grecesti 😀 , o mancare de suflet, satioasa, care efectiv te „unge” pe suflet :)) …are ulei de masline din belsug, de-aia zic asta (Bogdi ar zice ca am scris cea mai cringe propozitie din lume, dar sa nu divagam, hahaaa!!!!)…un „fondue” ce are in el toata Grecia si care a fost preferatul lui Cipi!!!
Pe platou, a mai avut o portie de chiftele grecesti, ca niste mici, a caror denumire nu am retinut-o (prieteni din Grecia, ajutati-ma! 😀 ), cu cartofi si un dip de branza picanta (din nou, nu sunt foarte sigura ca am retinut corect…sa fie Htipiti sau Tirokafteri?! ). Cina a fost incununata de-un racoros si-acidulat Retsina, un vin alb, traditional grecesc, cu aroma subtila de brad:
Alta experienta culinara demna de a fi mentionata este platoul cu costite de miel…o nebunie!!!! :))
Cateii astia frumosi si cuminti ne-au tinut companie, in deplina liniste…dar au fost rasplatiti pe masura 🙂
La sfarsit, desigur, pizza, desi nu cred ca va gandeati la o pizza cat masa 😀 …foaaarte buna, de la Nel Fuoco:
Am mancat noi si Gyros, bun ca-ntotdeauna, si calamari, si caracatita la gratar, si peste, dar pe astea le aveti deja in zecile de poze din postarile vechi cu Grecia 🙂
Am prins si-o noapte cu artificii si multe aplauze, izbucnite in urma unei festivitati pe plaja (era un festival, dar nu stiu sa va spun mai multe…). A fost tare frumos!!!
Biserica mare din Nikiti e foarte impunatoare si frumoasa dar noi am prins-o aproape goala, din cauza ca slujbele in Grecia incep mai devreme decat la noi…mai ales vara… Ne-am bucurat insa ca ne-am putut inchina si multumi lui Dumnezeu pentru toate.
Am pastrat Old Nikiti, adica satul vechi, la finalul postarii, pentru ca ne-a placut foarte, foarte mult!!!
De aici, de langa biserica Sfantul Nikitas, construita in 1867, privelistea e minunata!
Biserica era inchisa, dar am simtit o pace si o bucurie de nedescris!
Am indraznit, la sugestia lui Cipi, sa lipesc obiectivul aparatului foto de geam..si am reusit sa fac o poza. Iata ce a iesit:
Foarte frumos!!!! Iar in continuare, dupa ce am privit cum turma de oi si capre isi urma, lin, drumul spre casa, am urcat pana la bisericuta Sfantul Gheorghe:
O bisericuta atat de frumoasa, dar, din pacate, parasita… Din 1861 e aici (scria anul deasupra usii). Am facut poze sub maslinul batran de langa scari, dupa care ne-am intors in statiune.
…iar a doua zi ne-am indreptat catre Agios Ioannis, Riviera. De vis!!!!
Revin, asadar, cu alte poze :)))
4 comentarii
Buna, Laura! Imi poti spune, te rog, numele cazarii din Nikiti? Multumesc!
Iulia draga, trimite-mi un mesaj pe e-mail, te rog frumos! 🙂
Foarte frumos.Cred ca sunteti norocosi,nu toate vacantele in Grecia sunt neaparat fericite.Astept reteta de galaktobureko,dar neaparat cu foi de casa.:)
Corina, draga mea, de cand s-a dus vacantaaa!!! 😀
Nu stiu daca ma crezi, dar chiar acum imi faceam insemnari despre Galaktoboureko :)) (nu stiu insa ce sa zic despre foile alea de casa…poate cand mai prind curaj, haha!!!!)
Pupici dulci!!!