Dragilor, mi-am pregatit, in sfarsit, si pozele de la Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus: o oaza de liniste si de frumos, la care ne-am oprit in drum spre casa.
A fost ultimul nostru popas din Brasov de care-mi amintesc si acum cu drag, desi a trecut atata timp de-atunci!!
Am vrut tare mult sa venim aici, in primul rand, pentru parintele Teofil Paraian (parintele care nu vedea cu ochii, ci cu inima) si care mi-a reamintit, cand mi-a fost cel mai greu, ce inseamna bucuria!
„Discursul” lui despre imbratisare, din care va las si voua un citat (din cartea „Ganditi frumos”), a fost ca un petec pe rana, ca o rugaciune tainica si vindecatoare:
„Ia gândiţi-vă, care dintre voi v-aţi întrebat vreodată: Oare iubesc destul? Oare iubesc într-adevăr?
Ştiţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi lângă tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti. Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea”
Mi-am dorit din tot sufletul sa ajung sa il „intalnesc” pe parintele drag si sa ii multumesc personal, cel mai emotionant moment, pentru mine, fiind cel de la mormantul lui, plin de flori si candele aprinse…unde am simtit o liniste si-o pace care nu erau din lumea asta (mami a mea draga a avut bucuria sa il intalneasca cu adevarat pe parintele, pe cand traia, intr-un pelerinaj facut la Manastirea Sambata de Sus, cu muuulti ani in urma).
Dar am venit si pentru Parintele Arsenie Boca, care a fost staret aici pentru cativa ani, si pentru izvorul lui din padure, unde, ca si la Manastirea Prislop, pe vremea cand Bogdi era mititel, am baut pe saturate apa rece, binecuvantata, de izvor.
Imi amintesc si acum cat de surprinsi am fost, inca de pe drum, de frumusetea locului…cu Muntii Fagaras in zare:
Iar cand am intrat pe poarta de lemn a manastirii si am vazut aleile si parcul cu atatea flori si verdeata…in perfecta ordine si armonie…am ramas fara cuvinte!
Aici il puteti vedea si pe Bogdi, la fel de uimit si incantat de tot ce era acolo dar, in special, de micul paraias care strabate parculetul :))
Doar susurul apei se auzea!!! Nu ne venea sa ne urnim de-acolo 😀
In drum spre curtea interioara a manastirii, ne-a atras atentia acest „foisor”…asa ca am mers sa il investigam:
Era un lumanarar, de fapt, cu un candelabru extrem de frumos, cu cruci:
…unde ne-am oprit cateva momente pentru a aprinde o lumanare:
In dreapta, foarte aproape de intrarea in manastire, e vechea Clopotnita, incadrata in acelasi peisaj de vis, cu brazi, flori…si cer albastru!
Tot aici se afla si „Academia Sambata – centru de spiritualitate, cultura, arta si stiinta”, pe care, din pacate, nu am mai ajuns s-o vizitam (am pozat-o dar a iesit prea intunecata poza, asa ca am lasat-o deoparte). Am aflat mai tarziu ca, pe langa sali de conferinte si expozitii de icoane, lucrate in atelierul de pictura pe sticla al manastirii, mai exista si o trapeza si spatii de cazare etc. Ramane de vazut, data viitoare! 🙂
Primul pas, pe sub bolta frumos pictata a Turnului-Clopotnita, cu vedere catre curtea interioara a manastirii:
Fresca, pe unul dintre pereti, cu Adormirea Maicii Domnului, hramul acestei manastiri:
Iar pe celalalt, o alta fresca cu Acoperamantul Maicii Domnului si cu un scurt istoric al manastirii, din care va redau cateva „cuvinte”:
„Sfanta Manastirea aceasta „Brancoveanu” din Sambata de Sus, Tara Fagarasului, cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost zidita de Constantin Basarab Brancoveanu, Voievodul Tarii Romanesti de peste munti, in anul 1696. A fost daramata din temelie de catre habsburgii catolici, in anul 1785, pentru ca monahii ortodocsi n-au vrut sa treaca la Uniatie. Biserica a fost restaurata in anul 1928 de catre Mitropolitul Nicolae Balan, devenind cel de-al doilea ctitor.
Incinta in stil brancovenesc, asa cum se vede azi, cu chilii si paraclis inchinat „Sfintilor Martiri Brancoveni”, canonizati in 1992, a fost zidita din temelie, cu ajutorul lui Dumnezeu, din initiativa, sub indrumarea permanenta a Inalt Prea Sfintiei Sale Mitropolitului Antonie Plamadeala al Ardealului, Crisanei si Maramuresului.
Al treilea ctitor, intre anii 1885-1993, staret fiind Arhimandritul Veniamin Tohaneanu care cu ravna a ostenit pentru ridicarea noii zidiri impreuna cu toata obstea calugarilor”
Va las aici un filmulet extraordinar de frumos realizat, de pe site-ul Manastirii Brancoveanu, cu istoria acestei manastiri (are doar 6 minute!) pe care va rog din suflet sa il urmariti: https://www.manastireabrancoveanu.ro/istoric.html
Eu l-am vazut de muuulte ori si de fiecare data mi-a adus bucurie si pace!
Si, iata-ne ajunsi la bisericuta veche:
Luminoasa, cu coloane albe, sculptate in piatra:
Pictura din pridvorul bisericii cuprinde scene din Vechiul Testament: Raiul si Iadul, Judecata de apoi
Interiorul bisericii: Iconostasul cu pictura veche dar totusi atat de frumoasa (stiu ca din poza nu pare a fi asa, dar asa este!)
Curtea interioara, vedere de ansamblu. In dreapta, mormintele ctitorilor; in stanga, paraclisul de lemn cu toaca:
Nu mai tin minte de ce era atat de uimit aici Bogdi meu iubit 😀 , dar stiu clar ca nu doar el era asa :))
Si partea asta a ramas nedescoperita, din pacate…si exact aici se afla Muzeul si Biblioteca (plus chiliile). Nu stiam pe-atunci cate „comori” adapostea frumoasa manastire!
In mijlocul curtii se afla Fantana „Izvorul Tamaduirii”, cea mai veche „piesa” din incinta manastirii, atestata documentar la anul 1500:
Biserica noua poarta hramul Sfintilor Martiri Brancoveni si se afla la etaj, cum urci pe scari:
Paraclisul brancovenesc:
Cu iconostasul care, in timpul comunismului, a fost zidit dupa un zid (daca ati urmarit filmuletul pe care vi l-am recomandat mai sus, ati aflat deja asta…si multe altele).
Foarte, foarte frumos!!!
Vedere de sus, de la paraclis, catre curtea interioara, cu bisericuta veche:
La iesirea din manastire, a trebuit sa stam putin, sa respiram in tihna aerul ala curat de munte si sa ne bucuram de linistea de acolo!!! Doar niste randunele jucause, ce zburau larg deasupra manastirii, mai ciripeau din cand in cand 🙂
Bogdi a reusit sa faca niste filmulete dar eu abia le-am prins in poza:
Vremea a fost tare capricioasa: ba era soare, ba se acoperea cerul cu nori. Dar, in final, n-a prea contat asta…doar calitatea pozelor mele a avut de suferit 😀
Aici, manastirea, vazuta de pe aleea care duce la cimitir, scaldata in razele soarelui, unde am surprins si crucea de piatra, ridicata in cinstea eroilor rezistentei anticomuniste din Muntii Fagarasului – Monumentul Eroilor:
Si, ultima oprire: cimitirul Manastirii Sambata
Mormantul Parintelui Teofil Paraian. Unde n-am mai spus nimic. Doar mi-am sprijinit capul de crucea calda de piatra si m-am bucurat ca eram acolo:
Atat am mai reusit sa facem, inainte ca furtuna sa inceapa…sa luam apa (Bogdi a luat, de fapt) de la izvorul Parintelui Arsenie Boca, care e foarte aproape de manastire (cu masina), intr-o padurice:
…dupa care, am fugit repede la masina:
Am lasat ploaia in urma…
Si ne-am indreptat spre casa.