Parcul Copiilor

…ne mai uitam in stanga, in dreapta… parca am ajuns in alt parc…
…acum, sincer, am stiut ca parcul e mult schimbat fata de cum il stiam eu, acum cativa ani buni… dar nu l-am crezut chiar pustiit… 🙁
Cel mai mult m-a intristat faptul ca in locul in care, pe vremuri, suiera plin de veselie trenuletul -marea atractie a Parcului Copiilor… nu mai e nimic… doar o alee de piatra…
Nu cred ca exista vreun copil care sa nu fi mers cu trenuletu’ ala magic, in plimbarea lui prin parc…
Era mai mult decat minunat! Trenuletul inconjura tot parcul, in chiuiturile pline de viata ale copiilor…

Acum, tot ce a mai ramas din el sint bucatile astea de sine…

…si tunelul „groazei” …prin care, atunci cand treceai ti se intamplau tot felul de chestii „scary” 😛 …nu mai tin minte exact ce era… sau poate ca nici nu era nimic si doar asa, urlam si noi, in rand cu ceilalti copii… caci da, pe-atunci eram niste copii 🙂

Aici, umbrita de pomii aia (habar n-am ce is 😀 ) …e fosta -si acum parasita- toneta, de unde ne cumparam Brifcor…mai tineti minte?! …unicul suc pe care-l „savuram” in timpul lui Ceausescu… stateam la o coadaaaa de-ti trecea si setea…si tot…dar in final erai fericit :))

…si inca vreo doua poze, tot de pe-acolo, de langa intrarea in parc…

…si ultimele cu Bega…

Aici ne pregatim sa iesim…

…inca o poza cu vedere catre statia de tramvai…

…si una, din sens invers 🙂 …de unde se vede si Palatul Copiilor :

Si momentan, cam atat despre Parcul Copiilor…
…pe care de-abia astept sa-l vad plin de culoare si de viata… imi doresc sa redevina cat mai curand parcul de odinioara, cu spatii de joaca, tobogane langa tobogane… „hutuluse” 😛 …ca sa il pot duce si eu pe Bogdi… ca mereu ma intreaba: cand mergem cu trenuletul?! …of, mai bine nu-i ziceam…

Concluzia: -mie parcul asta mi-l place oricum ar fi… fiindca am trait momente speciale, copil fiind… imi amintesc cu drag si dor de verisoara mea scumpa Dana, care din pacate nu mai este printre noi de 18 ani… exact atat avea cand boala a rapus-o :((
…Mitzule drag, te voi iubi mereu!!! .
…ea ne ducea tot timpul in parc, cand veneam in oras… ca eram prichindei si ii placea sa ne rasfete… locuia cu bunicii mei, din partea mamei, la nici 5 minute de Parcul Copiilor, in blocurile alea vechi de langa Neptun…
La Cinema Parc ne ducea si aici… Dumnezeu s-o odihneasca-n pace!