A fost foarte frumos…poate mult prea frumos pentru reintorcerea acasa, unde, pe langa treburile anoste, de zi cu zi, ne-a asteptat si inevitabila depresie, cea produsa de faptul ca nu ne mai aflam acolo unde ne era atat de bine…poze, nu asa multe 🙂
…cu ultima baie-n mare…
…cu Stavros:
…daca va uitati bine veti zari chiar restaurantul domnului Vasile 🙂
…cu niste doamne veritabile ce pescuiau in amurg, la „fir” 😛
…si care, dupa cum vedeti, au fost placut surprinse de atentia acordata :))
…cu ultimul apus de soare de pe plaja…
…cu bagajele facute (pe asta nici n-am vrut s-o pun :D)
…cu ultimele imagini din Asprovalta…la fel de imbietoare ca-n totdeauna…
…cu drumul lin catre Salonic…si-apoi vama…
…cu leandrii cei frumosi…
…si cu tunelul-surpriza din muntii Macedoniei…
…care la un moment dat se desparte, atat cat sa privesti nestingherit cerul si abruptul muntos…si sa iti dezmortesti picioarele :)))
…cu inevitabilele ploi de pe traseu :))
…si cu pitorestile imagini din Serbia…
…si, intr-un final, cu apusul soarelui de langa Vrsac, adica foarte aproape de casa…
…ne-am despartit cu greu de acordurile romantice, din serile petrecute la taverna (muzica greceasca e divina), de apa albastra, de muntii semeti si protectori, de grecii boemi si ospitalieri, cu mancarea lor simpla si sanatoasa…si tanjim si acum dupa momentele de liniste de-acolo dar macar ne consolam cu gandul ca poate si la anu’ vom ajunge sa calcam pe-acelasi strazi curate si sa ne incalzim gandurile sub acelasi soare bland…
