Catre Manastirea Bistrita…

Drumul pana la Manastirea Bistrita a fost foarte captivant, mai ales pentru Bogdi care a savurat fiecare peisaj, fiecare oprire pe care am facut-o ca sa ne mai dezmortim un pic picioarele (in special soferu’ nostru drag, Ciprian 😛 )
Nici macar curbele dese si angoasant de periculoase (pentru mine, cel putin) din Defileul Jiului nu au reusit sa-l impresioneze pe iubitul meu mic. Nici urma de „rau de masina” la el…a fost vesel tot drumul, a cantat si a povestit cu buni, in timp ce eu (ca niciodata) am avut „placerea” sa traiesc cate un atac de panica pe minut 😀
…mai ales cand vedeam cate un tir care se apropia din directia opusa catre noi…cu o viteza supersonica…

…ce mai, cu asa copil sa tot pleci la drum! Super-fericita si mandra am fost de Bogditu meu drag!!!

Aici porneam catre Petrosani…
…si din fericire (in cazul asta „fericire” insemnand GPS… 😀 ) am luat-o pe unde trebuia, caci daca era sa ne orientam dupa indicatoarele… simpatice dar totusi haotice :)) …pe care le-am surprins in poza… poate am fi avut surpriza sa ajungem inapoi in Timisoara, haha!

…cate „ceva” de pe drum:

Petrosaniul…dupa-amiaza…

…cand am ajuns aici, Bogdi a exclamat: Wow!!!…ai vazut mami, ce avion mare?!! :))

…cu Defileul Jiului n-am decat vreo doua, trei poze…caci deja stiti ce mi s-a intamplat, nu mai reiau! 😀

…si, in sfarsit, am ajuns la Manastirea Lainici, pe care abia am asteptat s-o revedem…
Din pacate, era in renovare si cum fotografierea sau filmarea in interiorul manastirii erau interzise, am sa va arat doar exteriorul ei:

Aceasta manastire ocupa de multa vreme un loc foarte special in inima mea.
Primul pomelnic din viata mea…aici l-am trimis. Pe vremea cand nici nu stiam prea bine ce-i ala un pomelnic 😛
…iar linistea de care aveam nevoie, la timpul respectiv, tot din acest locas sfant am primit-o.
…asa ca, in mod firesc, a si fost prima manastire in care am pasit pentru prima oara…acum 8 ani!

Minunata!!!
Va doresc sa ii calcati pragul macar o data-n viata!

Urmatoarea oprire a fost la Targu-Jiu…

…unde, am strabatut aleile parcului central…cuprinsi de aceeasi melancolie, ca si acum 8 ani…cand, am admirat pentru prima oara operele lui Brancusi si ne-am relaxat pe-o banca, la umbra…

Mi s-a parut totul foarte schimbat… in bine!
…adica, nu imi amintesc ca parculetul de distractii, in care Bogdi a luat la rand fiecare tobogan, masinuta, trambulina 😀 …sa fi fost acum 8 ani…
Dar poate ca si era :)) …si nu l-am observat noi.

La Poarta Sarutului ne-am conformat, din nou, traditiei 😛
De data asta, insa… „pupaciosii” n-am mai fost eu cu Cipi …ci eu cu Bogdi!!! 😀
…alte vremuri, ce sa-i faci?! :))

…catre Masa Tacerii, unde, desi m-am straduit…n-am reusit sa-l fac pe Bogdi nici sa stea „la masa” …si nici sa taca :)))

Coloana Infinitului, prinsa din masina:

…dupa care, am intrat in Judetul Valcea…spre bucuria tuturor :))

…iar cand ne-am vazut ajunsi in Horezu, am fost de-a dreptul fericiti!!!
Cu totii visam un pat maaare…
…si atat 😀

Am pozat si minunatele ateliere de ceramica din Horezu:

…desi mi-as fi dorit nu doar sa le pozam ci sa le si vedem cu ochii nostri…
Plus ca nu mi-ar fi displacut sa am acum in bucatarie o oala, o vaza, o cana, o farfurie…o orice…din lut!  Data viitoare eu am sa conduc! 😀
…si nu ma misc de-acolo pana nu asistam la fabricarea unui vas „in direct”…cum am auzit ca se practica…

Intr-un final, iata-ne ajunsi la doar cativa km. de destinatia (finala) a primei zile din vacanta noastra!
…cea mai frumoasa vacanta din toate timpurile!!!

Comuna Costesti, care ne-a devenit atat de familiara…dupa atatea drumuri de la manastire pana la Horezu… si-napoi…sau prin imprejurimi…

De la intrare si pana la Manastirea Bistrita nu trec mai mult de 5 minute…asta, in cazul in care nu te intersectezi cu vacile (blajinele animale datatoare de lapte 😀 ) care se intorc acasa, chiar atunci…agale…de la pascut :))

Foarte tare-mi place zona asta!!! …m-as muta aici dac-as putea!