
Poiana Largului sau Poiana Teiului? Mie ambele denumiri imi plac, de-aia am si lasat titlul fara semnul intrebarii 😛 De fapt, Poiana Largului este un sat in comuna Poiana Teiului, din Judetul Neamt. Adica unde ne-am oprit dupa ce am plecat din Sighisoara.
Dar adevarul este ca atunci cand am ajuns noi aici nici macar nu stiam ca se numeste asa. Tot ce voiam era sa ajungem la Manastirea Petru-Voda, la Parintele Iustin Parvu, inainte sa se astearna noaptea.
Planul era simplu: sa gasim o cazare prin zona, sa mancam ceva, rapid, si-apoi sa mergem sa ne intalnim cu sfintii nostri dragi. Ceea ce am si facut! Dar despre manastire, intr-o alta postare 🙂
Tin minte si acum cat de uluiti am fost cand am ajuns la viaductul care trece peste lacul Bicaz. Ce priveliste ni s-a deschis in cale! Ce minunatii mai are si tara noastra, m-am gandit, si cum n-am stiut nimic de ele!
Am simtit imediat ca am ajuns intr-o alta parte a tarii. Chiar cu mult inainte de a ajunge aici, imediat dupa Targu Mures. De prin Reghin, Toplita… Deodata ne-am trezit cu munti si stanci in fata, si paduri dese de brazi. Eram la inaltime, ceea ce pentru noi, cei din pusta Banatului, de la campie, este intotdeauna un tablou fascinant :))
Iar cand am ajuns la destinatie si am dat cu ochii de acest colt de tara minunat din Tinutul Neamtului, in care am pasit pentru prima oara, am inteles imediat de unde i se trage numele! Totul era „larg”, deschis, impresionant!!
Si mi-am amintit instant de tati meu iubit care spunea, de multe ori, cand se uita catre gradina (gradina noastra da intr-un camp imens, ce se „opreste” in dalma de la Bega): „uite, ce largamant!” Intotdeauna statea cu mainile la spate cand spunea asta si il simteam ca-i fericit. Si liber.
Dar si falos (adica mandru, traducere din banateana 😀 ). Probabil se gandea la parintii si bunicii lui, si se simtea binecuvantat, asa cum ne simtim si noi acum…
De frumos ce era, si gandurile ni s-au linistit, si oboseala ne-a trecut! :)))
Postarea de astazi va fi, deci, mai mult pe drum si mai mult in imagini. Dar sunt sigura ca ne veti insoti cu drag!!! Noi ne-am simtit extraordinar, sa descoperim toata „ruta” asta care leaga Transilvania de Moldova.
Am surprins, din nou, de pe geam, portiuni de drum: orasele, sate, biserici frumoase, oameni grabiti..si multe berze 😀 , momente pe care vi le impartasesc acum si voua!
Aici iesim din Hetiur:

Si ne indreptam spre Targu Mures:


Nu doar in Grecia, in drum spre Kavala, sunt lanuri de floarea soarelui atat de frumos inflorite 🙂

Si bisericuta asta, o biserica ortodoxa din Ernei, „cocotata” sus pe deal, mi-a placut mult!

Dar berzele au fost cele care s-au bucurat de cea mai mare atentie :))

Intotdeauna ma bucur cand vad cate un cuib de barza! Si la noi, pe strada principala, sunt cateva pe care intotdeauna le pozez si admir. Odata, au venit sa se odihneasca chiar in fata casei noastre 🙂

O barza intr-un picior! 😀

Iata-ne ajunsi in Reghin:

Vedere catre frumoasa Biserica Ortodoxa cu hramul „Sfantul Gheorghe”, din Reghin:

Frumos oras!!

De aici, peisajul incepe sa se schimbe si mai mult!

Devine mai salbatic si mai frumos:

Instantanee 🙂 Doar doua, alese cu greu din zecile surprinse pe drum:


Si am intrat in Toplita. Alt judet, Harghita.
Centrul orasului, cu Biserica Ortodoxa „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, o biserica foarte veche dar foarte frumoasa!!

Un orasel tihnit, de munte, extrem de pitoresc:


Statiunea turistica Borsec este in stanga, la doar cativa kilometri:

Noi insa am luat-o in dreapta si am ajuns la Viaductul „Poiana Teiului”, care traversează coada lacului Bicaz, in dreptul satului Poiana Largului din comuna Poiana Teiului (cum va spuneam si in introducere 😛 ).

Acum, ce sa zic?! Fiecare zona a tarii are ceva unic, ceva de admirat…dar privelistea ce ni s-a deschis aici, in fata ochilor, ne-a coplesit!!
Am facut cateva poze, din masina:


De la noi, de la cazare, insa, totul se vedea si mai bine, asa ca am fost extrem de bucuroasa!!

Leaganul pe care il vedeti in poza mi-a apartinut in totalitate mie :))) Nu va pot reda in cuvinte cata liniste si pace se simtea acolo!

„Aventura” a continuat apoi la restaurantul din apropierea cazarii :))

De la terasa caruia am surprins toata zona: lacul Bicaz, cunoscut si ca Izvorul Muntelui, muntii din jur, multa verdeata, flori, soare…si o portiune mica din viaduct:

Si, cel mai important, Piatra Teiului, o stanca imensa cu o cruce in varf care statea, impunatoare, in mijlocul lacului!
Nu ne-am asteptat sa vedem asa ceva, astfel ca entuziasmul nostru a atins cote maxime 😀 Ne tot intrebam: Ce-i cu piatra aia, cum a ajuns acolo?? Are o cruce in varf sau ni se pare?

Am aflat apoi ca Piatra Teiului este o formatiune calcaroasa, declarata inca din anul 1951 ca monument al naturii (in prezent, cu statut de rezervatie geologica). Povestea ei, invaluita de mister si legenda, captiveaza trecatorii si pe toti cei care o descopera!

Pe site-ul comunei Poiana Teiului puteti citi mai multe despre aceasta stanca masiva si spectaculoasa, numita Piatra Teiului (veti afla si de ce se numeste asa).
Incantati peste masura, ne-am intors apoi la masa, unde am savurat cateva mancaruri traditionale: ciorba radauteana (pe care o am si eu, postata de mult timp pe blog: Ciorba radauteana) si tochitura moldoveneasca:


Bune toate si satioase!! Si tot de la ei, parca, am luat la pachet o branzoaica (sau poale-n brau) si ne-am indreptat catre cazarea noastra (Pensiunea Teiul, aflata la doar doi pasi).
O vacuta blanda si frumoasa ne-a oprit insa din drum pentru cateva momente. Pastea asa linistita…direct de pe sosea :)) Sigur nu era prima oara cand facea asta 😀


Iar cand am iesit pe terasa, din camera lui Bogdi, ne-a asteptat o alta surpriza! Una blanoasa 😛 Din privire, parea motan :))))

Unul foarte rasfatat, cred, pentru ca a refuzat, indignat, bucatica de branzoaica pe care i-a aruncat-o, bucuros, Bogdi 😀

La finalul zilei, ne-am relaxat si noi impreuna cu amatorii de sporturi nautice. Ne-am relaxat privindu-i cum vaslesc din caiace, desigur :))


O atmosfera de vis!

Viaductul Poiana teiului, seara:

Spectaculoasa toata zona asta!!! Fiecare „bucatica” din tara noastra are frumusetea ei, de fapt. Si cate minunatii mai avem de descoperit!


1 comentarii
Ce locatie frumoasa! Aveti un mod de a relata povestile dvs. in asa fel incat ne simtim cu totii de parca am fi fost si noi acolo :)) Sa va ajute Dumnezeu in toate!