Manastirea Secu!!

O manastire care, la prima vedere, a parut la fel ca toate celelalte dar care, dupa ceva vreme, dupa ce ne-am intors acasa si am aflat ce sfinti au trait aici, a devenit unul dintre locurile pe care le voi purta mereu in suflet!

Dumnezeu mi-a descoperit ca Sfintii Varlaam si Ioan, sfintii de la Secu, au fost cei care, cu ceva ani in urma, m-au ajutat sa trec cu bine peste cea de-a treia operatie de endometrioza (si ultima, Slava lui Dumnezeu!), operatie care a avut loc exact in ziua praznuirii lor, 30 August.

Si nu doar ei ci si Sfantul Ioan Botezatorul, sfantul nostru iubit, ocrotitorul casei noastre (pentru ca, de fapt, inca din 29 August, din ziua in care se praznuia Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, binecuvantarea si ajutorul sfintilor au inceput deja „sa lucreze”).

Imi amintesc ca v-am povestit despre asta, chiar atunci, cu cateva zile inainte de operatie, pe cand pregateam Prajitura Sfantului Fanurie: Fanouropita

De aceea, acum cand stiu…ceea ce nu stiam atunci 🙂 , sunt extrem de fericita si multumitoare! Si abia astept sa ne reintoarcem aici, ca sa le pot multumi cum se cuvine sfintilor dragi!

Intalnirea noastra cu Manastirea Secu a avut loc in aceeasi zi in care am vizitat Manastirea Sihastria. Si asta, pentru ca cele doua manastiri sunt foarte aproape una de alta.

Am vazut manastirea inca de pe drum, cand urcam la Sihastria, si ne-am gandit ca la intoarcere sa intram putin.

Pe mine, asta m-a bucurat cel mai mult, faptul ca atat Cipi, cat si Bogdi au fost alaturi de mine si au vrut sa intram in toate manastirile care ne-au iesit in cale. Nu s-au grabit (si nici pe mine), si nici n-au ripostat 😀

Bogdi era inca la liceu pe-atunci, la Liceul Ortodox „Sfantul Antim Ivireanul” din Timisoara, si il atragea ca un magnet tot ce tinea de credinta.

De credinta noastra cea adevarata! De frumoasa noastra Ortodoxie!

Au fost, si ei, ca mine, dornici sa descopere locuri noi si sfinti necunoscuti inca de noi, pe sfintii nostri romani, care, iata, ne-au primit cu bratele deschise 🙂

Prima impresie:

Zidurile inalte si groase, din piatra, care imprejmuiesc manastirea, ne-au suscitat din prima clipa interesul, asa ca am parcat masina in apropiere si am intrat rapid in curte.

Am trecut in viteza pe langa tarabele cu tot felul de bunatati de pe marginea soselei, dar cand ne-am intors am cumparat cel mai bun serbet pe care l-am mancat in viata mea!!

Doua borcane, mai exact: unul de trandafiri si unul de zmeura, parca. Delicioase, ambele! :))

Dar sa revenim la complexul manastiresc, care, la prima vedere, pare a fi o fortareata. Ceea ce nu e de mirare, avand in vedere faptul ca este una dintre cele mai vechi asezari monahale romanesti!

Si poate ca din poze nu pare chiar asa, dar e coplesitor!!!

Efectiv nu te astepti sa vezi…ce vezi 🙂 Simti ca intri intr-o alta lume!

Scurt istoric:

Manastirea Secu isi trage numele de la paraul Secu care o strabate si este ctitoria vornicului moldovean Nestor Ureche si a sotiei sale Mitrofana (parintii cronicarului Grigore Ureche).

Biserica Mare din cadrul Manastirii Secu are ca hram principal „Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul” si este foarte, foarte frumoasa, atat la exterior, cat si in interior.

A fost construita in anul 1602, de catre mesteri locali si munteni, de aceea interiorul bisericii reflecta stilul moldovenesc, iar exteriorul pe cel muntenesc.

Cand am ajuns noi, in anul 2021, erau in desfasurare cateva lucrari de renovare. Cu siguranta e si mai frumoasa manastirea acum!!

Curtea bisericii:

Mai multe lucuri despre manastire puteti citi pe site-ul manastirii, unde aveti la indemana si un ghid foarte bine conceput si util: Tur virtual

Biserica Mare:

Fresca de la intrare, care il infatiseaza pe Sfantul Ioan Botezatorul:

Si primul lucru pe care il vezi, cand ajungi in interiorul bisericii – icoana de hram:

Sfantul Ierarh Varlaam, Mitropitul Moldovei:

Racla de argint cu sfintele moaste ale Sfantului Varlaam care cuprinde trei episoade din viata Sfantului:

1. In stanga, Sfantul, egumen, la Dragomirna

2. La mijloc, pe cand traducea „Scara”

3. In dreapta, tunderea sa in monahism, la Secu

O alta racla, mai mica, in care se afla mai multe sfinte moaste, de la mai multi sfinti:

Catapeteasma bisericii, cu candelabrul mare, de alama si cu icoana Maicii Domnului „Cipriota”, facatoare de minuni, adusa din Cipru (nu am reusit sa prind icoana in intregime, din pacate):

Amvonul, frumos sculptat in lemn:

Hristos Pantocrator, care ii binecuvanteaza pe toti cei care calca pragul acestei biserici:

Mormintele ctitorilor

Ctitorul Nestor Ureche:

Sotia ctitorului, Mitrofana Ureche:

Si o ultima poza, cu sfintii nostri dragi, pictati pe zidurile bisericii, sfinti care ne-au cunoscut inainte sa ii cunoastem noi si ne-au inconjurat cu dragostea lor!!

Manastirea Sihastria este una dintre manastirile mele de suflet si spun asta deoarece legatura mea cu acest loc sfant „dateaza” inca din anii ’90, cand la scrisorile mele cu intrebari personale, si pomelnice, primeam raspuns de la insusi Parintele Staret Victorin Oanele.

Parintele drag, cat mi-a bucurat inima! Bunul Dumnezeu sa il aseze cu dreptii Sai!

Le am si acum, scrisorile, ca si pe cele de la Lainici, Rarau, Durau si Frasinei si ma bucur atat de mult ca le-am pastrat pentru ca, ori de cate ori imi pierd nadejdea, le recitesc si totul redevine cum a fost 🙂

Asa era atunci, pe la sfarsitul anilor ’90, cand nu existau telefoane mobile si nici internet. Singura modalitate de a comunica cu cineva de departe erau scrisorile. Trimise prin posta, desigur.

Multi dintre voi poate inca va mai amintiti de vederile pe care le trimiteam acasa, de la mare sau din orice alt colt al tarii, si care ajungeau abia dupa trei luni 😀

Dorinte si impresii:

Mi-am dorit foarte mult sa ajungem aici, la Sihastria, in primul rand pentru Parintele Ilie Cleopa si Parintele Paisie Olaru, unii dintre cei mai mari duhovnici romani.

Dar si pentru Sfanta Teodora de la Sihla, pe care am indragit-o din prima clipa (dupa ce i-am citit viata).

Sa ajungem fizic, pentru ca sufleteste eram de mult acolo!

De aceea, cand am pasit pentru prima oara in curtea manastirii, mi s-a parut imediat familiara si calda. Iar parintii din manastire cu care am vorbit au fost la fel de primitori si senini.

Un Parinte, din biserica mare, a Sfintei Teodora, caruia i-am cerut voie sa fac cateva poze, ne-a sfatuit sa nu urcam la schit daca avem masina joasa, pentru ca drumul ne-ar fi putut pune probleme…

Am facut ascultare dar totusi m-am intristat pentru ca imi doream foarte mult sa ajungem si la Manastirea Sihla, sa vad pestera in care s-a nevoit Sfanta Teodora.

M-am bucurat, oricum, ca am primit binecuvantare sa fac poze si in interiorul bisericii, unde am surprins atata frumusete! Frumusete pe care abia astept sa v-o dezvalui si voua!

Un ultim gand si o bucurie foarte mare: canonizarea Parintelui Ilie Cleopa si a Parintelui Paisie Olaru

De cand am fost noi la Manastirea Sihastria, in anul 2021, Parintii Cleopa si Paisie au fost trecuti deja in randul sfintilor, proclamarea locala a canonizarii lor avand loc pe 7 August 2025, chiar in ziua de praznuire a Sfintei Teodora de la Sihla.

Sfintii dragi vor fi pomeniti impreuna, in fiecare an, in data de 2 Decembrie. Mare bucurie ca de acum ii avem rugatori pentru noi, inaintea lui Dumnezeu!

S-au schimbat foarte multe in 5 ani!!! Cimitirul manastirii, pazit de brazii aceia falnici, la umbra carora am stat si noi, pe o banca de lemn, e acum „la vedere”, e altfel. Am vazut, recent, cateva poze facute de alti pelerini, pe site-ul manastirii, si parca nu imi venea sa cred ca e acelasi loc…

M-as reintoarce chiar acum, dac-as putea!!!

Dar iata cum am ajuns noi atunci la frumoasa Manastire Sihastria, intr-o zi de vara, nici prea calduroasa, nici prea mohorata…ci perfecta! 🙂

…dupa un drum printre paduri de brazi, paraie si munti inalti si inverziti.

Si multa liniste!!!

Nici nu mai stiu cum am ajuns aici! Eram cu totii atat de incantati ca eram acolo, in sfarsit, in curtea manastirii Sihastria! :))

Biserica „Sfanta Teodora de la Sihla”

Iar prima biserica in care am intrat a fost Biserica Sfanta Teodora de la Sihla, biserica mare (cea noua), unde se afla icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului „Tanguirea” (coloana din stanga, in care Maica Domnului este pictata in negru):

Si icoana Sfintei Teodora de la Sihla, pe Catapeteasma de lemn, ca ocrotitoare a acestui sfant locas:

O biserica impunatoare si extraordinar de frumoasa!!!

„Maica Domnului, Stareta Manastirii Sihastria”:

Biserica „Nasterea Maicii Domnului”

Biserica „Nasterea Maicii Domnului”, biserica veche a Manastirii Sihastria, zidita in anul 1825, in 25 Septembrie (ziua lui Bogdi de nastere 😛 ), a fost la fel de frumoasa si aducatoare de bucurie!

Un parinte mai tanar ne-a vorbit, la intrarea in biserica, unde puneam pomelnicele, cu mare caldura. Ne-a povestit multe, cu drag si blandete, si ne-a raspuns la intrebari, dandu-ne tot felul de pilde si sfaturi duhovnicesti.

Am facut apoi cateva poze…aici este o icoana veche a Maicii Domnului cu Pruncul in brate, minunata!!!

O racla cu moastele mai multor sfinti:

L-am prins in poza si pe Sfantul Grigorie Decapolitul, sfantul nostru drag:

Si pe Sfantul Iosif cel Nou de la Partos, ocrotitorul Timisoarei, Parintele nostru iubit!

Dupa care am iesit din nou in curte, uimiti si fericiti!!!

Chilia Parintelui Ilie Cleopa si a Parintelui Paisie Olaru

Poze de la Chilia Parintelui Ilie Cleopa si a Parintelui Paisie Olaru nu am. Nici macar una. Pentru ca am avut niste trairi care m-au coplesit!

Am simtit sfintenia lor si prezenta lor am simtit-o vie, reala…ceva foarte greu de transpus in cuvinte. Nu ma asteptam deloc sa simt ce am simtit!

Pe Sfantul Parinte Cleopa il stiam destul de bine, din cartile pe care le-a scris (avem toate volumele lui in biblioteca), din filmuletele cu predicile lui, in care spunea, printre multe altele: „Manca-v-ar Raiul!” sau „rabdare, rabdare, rabdare”si eu ma gandeam intotdeauna: da’ cata rabdare sa ai??! 😀 (pana la capat, era raspunsul) sau din diferitele conferinte in care alti parinti cu viata sfanta vorbeau despre el.

Dar despe Sfantul Paisie Olaru nu stiam mai nimic. De aici si surpriza cea mare, pentru ca atunci cand am intrat in chilia lui (acolo am intrat prima oara), ceva s-a intamplat. Ceva de nedescris. O emotie venita din cealalta lume. Puternica dar calda, iubitoare, un sentiment de dragoste coplesitor. Din partea parintelui drag!

Da, asa au venit Sfintii dragi in intampinarea noastra!

Va las, deci, doar aceasta poza care sta marturie ca am fost si la chiliile acestor oameni sfinti, pe care ii port de atunci in suflet!

Cand ne-am mai revenit putin, am vrut sa intram si in Paraclisul „Sfintii Parinti Ioachim si Ana”, dar era in constructie (erau niste lucrari de renovare):

Asa ca, urmatorul pas, si ultimul din acest scurt pelerinaj, a fost Cimitirul Manastirii Sihastria.

Cimitirul Manastirii Sihastria

In compania sfintilor, de aici, din cimitirul manastirii, voi lasa doar pozele „sa vorbeasca” 🙂

Banca pe care am stat 🙂

Sa mergeti la Sihastria, dragilor, daca nu ati fost niciodata!!

Manastirea Paltin: ultimul popas din micul nostru „pelerinaj” la Sfanta Manastire Petru-Voda si in aceasta zona a tarii noastre, atat de pitoreasca!

Ne-am bucurat tare mult ca am reusit sa vedem cele doua manastiri, cele doua ctitorii ale Parintelui Iustin Parvu, prima fiind Manastirea Petru-Voda, a carei piatra de temelie a fost pusa in anul 1991 iar cea de a doua, Manastirea Paltin, in anul 1999.

Ambele, cu o incarcatura atat de pozitiva, cu atata liniste si pace! Si sus, in poiana, la calugari, si mai jos, la maicute, in padurea verde de brazi.

Din pacate, cand am ajuns noi la manastire, totul era inchis. Am sperat pana in ultima clipa sa mai gasim deschisa biserica manastirii, sau magazinul cu produse naturiste, dar cum ziua era pe sfarsite…

Maicutele erau deja la chiliile lor, probabil, pentru ca nu am zarit pe nimeni. Doar cand ne pregateam sa plecam, dupa ce am facut cateva poze, am vazut o maica care iesea, cred, de la bucatarie, si nu am mai vrut sa o deranjam.

Noi am ajuns aici abia dupa ce am coborat de la Petru-Voda iar cum acolo timpul s-a oprit in loc…am ajuns un pic prea tarziu.

Oricum, de revenit vom mai reveni, pentru ca mai sunt multe de vazut si vom fi si mai pregatiti, sper eu, si ca pelerini, si ca simpli calatori 🙂

Mult mai multe puteti citi pe site-ul manastirii: Paltin-Petru Voda. Veti afla cum s-a dezvoltat acest complex monahal, dintr-o mica bolnita ridicata pentru monahiile batrane, intr-un camin pentru batrane si un centru pentru copii. Un adevarat asezamant social-filantropic, condus cu dragoste si grija de maicutele de la Paltin!

Indicatorul catre manastire, care are hramul „Adormirea Maicii Domnului”:

Manastirea Paltin, printre varfurile de brad:

Foarte frumos, inca de la intrare:

Bisericuta de lemn, surprinsa din masina:

O panorama tihnita, invaluita in ceata, din locul in care am parcat masina:

Cat de frumoasa este aceasta biserica de lemn, spuneti si voi!?

Si Paraclisul de langa ea e minunat!!!!

Cu icoana Mantuitorului si a Maicii Domnului:

Si, in fundal, cu icoana Sfintei Treimi, care imi place enorm!

O oaza de liniste si frumos!!!

Alte doua poze facute de Bogdi meu iubit…care, da, trebuie sa repet: face cele mai frumoase poze! 🙂

Iar despre flori ce sa mai zic?! Le-am pozat special pentru mami a mea draga, care iubeste florile si le ingrijeste…exact ca o maicuta  😀

Cu greu am plecat de acolo. Din linistea aia binecuvantata.

Abia astept sa ne reintoarcem! Si sper din tot sufletul sa gasim si micul magazin Bio deschis :))

…chiar daca am comandat deja online mai multe produse.

Stiti care ar fi cuvintele mele de final, cred :)) Sa nu ocoliti Manastirea Paltin daca ajungeti sus, la Petru-Voda!!!

Manastirea Petru Voda s-a aflat de mult timp pe lista noastra cu: „manastiri moldave la care trebuie sa ajungem macar o data-n viata” 😀  Si, dupa ce am vizitat-o, pot spune ca este un loc care va ramane in sufletele noastre pentru totdeauna si unde, sper din toata inima, sa revenim!

Prima manastire din intreaga noastra vacanta prin tara, si prima mare bucurie! O dubla bucurie, de fapt, pentru ca am ajuns si la Manastirea Paltin, care e in apropiere (v-o arat imediat, intr-o alta postare).

De cand am plecat de la cazare, in dupa masa acelei zile, din Poiana Largului, catre sfanta manastire, am simtit aceasta bucurie mare. Si am ramas in aceeasi stare, pana cand ne-am intors, seara, inapoi la cazare.

Ferice de cei care au primit binecuvantare de la marii duhovnici ai tarii noastre!

Cum e si mami a mea draga, care a ajuns prin anul 2011 la Parintele Iustin Parvu impreuna cu doua prietene bune. Ne-a luat cu ea „in buzunarul de la piept”, cum ii place ei sa spuna de fiecare data cand se roaga pentru noi (in inima ei ne-a purtat si ne poarta mereu, cum fac toate mamele).
Noi, dintre toti parintii sfinti, romani, am ajuns doar la Parintele Arsenie Papacioc, la Techirghiol, dar nu am reusit sa intram la el (nu mai stiu acum de ce). Dar asta a fost demuuult, prin anul 1999, parca…odata cu eclipsa de soare.

Cele cateva ore pe care le-am petrecut aici au parut ca clipe. Atat de frumos a fost totul! Viata in manastire e atat de lina, de serena (si poate nu doar in exterior).

Nu pot uita cu cata caldura am fost intampinati de monahii de acolo! Un calugar tanar, vesel, poate cu doar vreo doi, trei ani mai mare decat Bogdi, a intrat in vorba cu noi si i-a spus lui Bogdi sa ramana acolo 🙂

Ne-au chemat la masa de mai multe ori si nu ne-au lasat sa plecam fara sa mancam.

Si cat de bune au fost toate! Nu multe, dar binecuvantate! Cand am luat prima gura de compot de prune, mi-au dat, fara sa vreau, lacrimile…

Dar lacrimile au izvorat si cand am intrat in chilia Parintelui Iustin Parvu. Si la mormantul lui.

Pentru ca iubirea si binecuvantarile sfintilor transcend moartea.

Am plecat de la manastire cu sufletul plin si fericiti ca bunul Dumnezeu ni l-a scos in cale si pe Parintele Arhimandrit Hariton Negrea, staretul Manastirii Petru Voda, care ne-a binecuvantat pe toti iar mie mi-a daruit o carte minunata, cu un mesaj foarte puternic: „Vrei sa te faci sanatos? (Ioan 5,6). Atunci iarta!”

Manastirea Petru Voda era foarte aproape de locul in care ne-am cazat. In 20 de minute, cu masina, am fost acolo.

Sau poate un pic mai mult, pentru ca drumul pana la manastire, prin padure, a fost foarte frumos si am mers incet, sa ne putem bucura cu adevarat de mica noastra calatorie:

Cand am intrat pe poarta manastirii, am cuprins cu ochii curtea mare a manastirii, cu bisericuta de lemn ce poarta hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” si mormantul Parintelui Iustin Parvu:

Un moment induiosator mama-fiu, la care am asistat cu emotie inainte de a intra in biserica 🙂

La intrare, in dreapta si in stanga usii de intrare, pe niste tablii de lemn sunt redate cateva date despre sfanta manastire, din care va spicuiesc si voua cate ceva.

Scurt istoric despre manastire:

„Traditiile marturisesc ca viata monahala in aceste tinuturi a existat inca din cele mai vechi timpuri. In sec. al XVI-lea existau in preajma Ceahlaului numeroase sihastrii, printre care si Sihastria de la Calugareni. Aici, intr-o noapte de septembrie a anului 1538, a poposit Petru Rares, fiul lui Stefan cel Mare, alungat de pe tron de catre turci si tradat de boieri, intalnind niste sihastri, care dupa ce l-au „omenit crestineste”, l-au binecuvantat si i-au prevestit ca va ajunge din nou domn al Moldovei…”

„Tot in aceasta zona si-au gasit refugiul multi romani ortodocsi din Ardeal, care erau persecutati de gruparile radicale catolice si protestante din Imperiul Habsburgic. Aici isi vor construi biserici…cum este cazul si bisericii din satul Petru Voda construita pe la anul 1780 de catre calugarul Mitrofan. Protos. Iustin Parvu a infiintat aici o manastire”

„Piatra de temelie a Manastirii Petru Voda a fost pusa in ziua de 4 mai 1991. .. Cu ajutorul locuitorilor din satele invecinate, a fost ridicata biserica din lemn de brad pe fundatie de beton, apoi s-au construit chiliile, trapeza, clopotnita si celelalte dependinte necesare unei manastiri ”

Si despre biserica va las cateva cuvinte:

„Peretii interiori si exteriori au fost impodobiti cu pictura de catre pictorul Mihai Gabor din Negresti-Neamt, in tehnica „fresco”, de influenta bizantina. Catapeteasma a fost sculptata in lemn de stejar si apoi aurita”

Priviti ce minunatie!!!

La fel de frumoasa si la exterior:

Mormantul Parintelui Iustin Parvu:

Cu multe flori frumoase:

De aici ne-am umplut si noi o sticluta cu ulei sfintit, de la candela care arde la mormantul parintelui:

Chilia Parintelui Iustin Parvu:

Am vazut atatea icoane frumoase, mai ales pe Prodromita mea iubita!!!

O dupa-masa petrecuta in compania sfintilor!!!

Iar, la final, va las si cateva poze facute de Bogdi meu iubit, pentru ca intotdeauna face cele mai reusite poze!!! 🙂

La iesire, ne-am rugat cateva minute sfintilor parinti (langa Parintele Iustin Parvu se afla Parintele Gheorghe Calciu) si i-am multumit lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa ajungem si aici:

In parcare, afara din manastire, am mai stat putin sa facem cateva poze.

Pe dealul din fata era ancorat Tricolorul:

Iar langa masina noastra am dat de o fantana care infatiseaza intalnirea dintre Hristos si femeia Samarineanca, scena care ma copleseste intotdeauna!! O iubesc atat de mult pe Sfanta Fotini (Sfanta Luminita):

Ne-a placut foarte mult!!! Daca sunteti vreodata prin zona, intrati macar pentru cateva minute in aceasta frumoasa manastire!

De Sfanta Manastire Lainici ma leaga atat de multe! Si de atata timp!
…de cand eram in liceu. Chiar dinainte de a-l descoperi pe Sfantul Grigorie Decapolitul de la Manastirea Bistrita (olteana), daca va vine sa credeti!! 🙂

Aici e Icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultatoare”, pe care o iubesc nespus. Si Sfantul Irodion.

Primele scrisori, cu framantari si intrebari, aici le-am trimis (si la Frasinei si Rarau). Le am si acum, cu cateva insemnari si sfaturi primite de la parintii stareti.
Cata pace mi-au adus, e greu de spus in cuvinte… Eram adolescenta pe atunci (cam rebela 😀 ) si aveam atata nevoie de indrumare, de un cuvant bun. De Adevar…

Pe parintele staret Ioachim Parvulescu l-am si intalnit in ziua in care am vizitat manastirea, eu cu Cipi si cu Bogdi (intr-o frumoasa zi de vara, august 2020). Ceea ce mi se pare incredibil chiar si acum, in timp ce scriu..pentru ca am fost de multe ori aici si nu ne-a iesit in cale. Ne-a binecuvantat pe toti trei si i-am multumit pentru rugaciunile calde.

De 5 ani de zile imi doresc sa va povestesc despre micul nostru pelerinaj la „Mireasa din Defileu”, cum e supranumita Manastirea Lainici (datorita culorii albe a fatadei bisericii celei noi). Iata ce va spuneam aici, la postarea cu Prajitura cu Oreo si ciocolata!!

Asa ca ce sa va mai zic?!

Ne-a placut foooarte mult totul: si biserica veche, si biserica noua, minutele de liniste petrecute pe bancile de lemn de la Paraclisul de vara, cu raul Jiu care curgea zgomotos in spate…fantana cu apa rece ca gheata…libraria cu atatea carti de suflet, pangarul, in care se gasesc de la tamaie si icoane pana la borcane cu dulceata, miere, creme etc.

Dar cel mai mult ne-am bucurat ca am putut saruta moastele Sfantului Irodion: „Luceafarul de la Lainici”, cum l-a numit Sfantul Calinic de la Cernica (din Bucuresti) si ca ne-am putut inchina Maicii Domnului, care este cu adevarat „Grabnic Ajutatoare” (eu am trait ceva extraordinar intr-un moment din viata mea cand, daca nu ar fi intervenit Maica Domnului, nu stiu cum ar fi fost..). E o marturie (minune) prea intima si draga mie, o taina, si vreau sa ramana asa pana la sfarsitul veacurilor!

Am avut parte de o zi binecuvantata!

Nu ocoliti aceasta sfanta manastire, extrem de frumoasa, daca va iese in cale!!

Prima oprire, cum am pornit la drum, a fost la Petrosani, pentru o cafea si un suc, la una dintre terasele din centru:

Oraselul e cochet si luminos, nu l-am mai perceput mohorat, cum ni s-a parut mai demult, cand am trecut pe aici:

Iar cafeaua si sucul au fost chiar bune, asa ca am plecat voiosi de-acolo 😛

Tot inainte, catre manastire, prin Defileul Jiului, care este absolut spectaculos!!! Eu am surprins cat am putut, de pe geam: franturi de munte, stanci si versanti cu paduri inverzite dar in realitate traseul e mult mai frumos!

Frumos de tot dar plin de serpentine si curbe periculoase. Pana ajungi la manastire, ametesti :))

Pe langa calea ferata:

Am avut si companie 🙂 Jiul curgea lin in dreapta noastra:

Nici nu stiu cand am ajuns la destinatie!

Manastirea se afla intr-o curba, chiar langa sosea, deci foarte accesibila. Iar ceea ce este si mai imbucurator e faptul ca parcarea ce se afla in dreptul intarii este destul de mare. Noi am gasit imediat un loc!

La intrare, Sfantul Irodion parea ca ne asteapta, bland si frumos, cum sunt toti sfintii. Dar si noi abia asteptam sa il revedem, pentru ca nu ne-am „vazut” de mult!!!

Cum intri in manastire, in stanga, imediat, e vechea biserica, micuta dar viu colorata:

Iar cativa pasi mai incolo, alba si nespus de frumoasa, este Biserica-Catedrala a Lainiciului, biserica noua, unde este icoana Maicii Domnului facatoare de minuni si racla cu moastele Sfantului Irodion:

Tin minte ca am ramas minute bune in pridvorul bisericii, uimiti de arcadele dantelate, din piatra, si de scenele pictate cu atata maiestrie:

Nu cred sa fi vazut in alta parte coloane de piatra „brodate” mai frumos!!!!

Am pus pomelnice pentru cei vii si adormiti si ne-am racorit cu apa rece din fantana. Eu iubesc fantanile cu vadra (e in grai banatean, adica galeata) pentru ca imi amintesc de cum scoteam si noi, cand eram mica, apa de baut din curtea noastra..

Si, pana sa intram in biserica, am vorbit cu un parinte ca as vrea sa fac cateva fotografii pe care sa vi le arat si voua si a incuviintat, binevoitor 🙂  Asa ca, am intrat cu mare emotie si bucurie inauntru si ne-am oprit mai intai la picioarele Maicii Domnului, numita Gorgoepikoos, care inseamna „Grabnic Ascultatoare”, nume dat chiar de Maica Domnului (cititi de pe site-ul manastirii Lainici povestea icoanei).

Este o copie a icoanei de la Dochiariu, din Sfantul Munte Athos, primita cadou in anul 2006…si este atat de frumoasa, incat, atunci cand te afli in fata ei, te copleseste!

L-am lasat pe Bogdi sa mearga sa se inchine primul, pentru ca stiam cata pace si bucurie va primi. Ne-am inchinat dupa un timp si noi si i-am multumit Preasfintei Fecioare Maria pentru dragostea cu care ne acopera!

Ne-am inchinat apoi, pe rand, la moastele si icoana Sfantului Irodion:

Si am ramas ceva vreme in biserica, unde, desi nu mai era slujba, era atat de bine!!! Era liniste si parca se simteau rugaciunile calde ale monahilor si prezenta sfintilor!

Iisus Hristos „Pantocrator”:

Catapeteasma bisericii:

Aici, in prim-plan, icoana care se afla in fata altarului si care se numeste: Maica Domnului „Gherontissa” sau „Stareta” (de la Manastirea Pantocrator din Muntele Athos):

Dar si in afara bisericii totul e la fel de frumos si impresionant!! E atata verdeata in jur si flori si aer curat!

Vedere catre paraclisul de vara:

Paraclis ce se afla in apropierea raului Jiu, unde am stat si noi, fericiti ca ne aflam acolo. Impreuna. Toti trei 🙂

Cateva poze facute din fata paraclisului de vara catre biserica veche, aici:

Si cea noua, aici:

Un colt de rai!!!

La iesire, am surprins singura fotografie a Sfantului Irodion, care s-a pastrat pana astazi, in care se mentioneaza: „Canonizarea Sfantului Irodion „Luceafarul de la Lainici”, Duhovnicul Sfantului Calinic de la Cernica. 111 ani de la nasterea Sa in imparatia cerurilor (3 mai 1900), Manastirea Lainici, Duminica Tomii 1 Mai 2011″:

Libraria:

Si pangarul…in aer liber 😀

A fost minunat!!! Bucuria si binecuvantarile primite atunci inca se resimt :)) Asa ca, va indemn sa vizitati si voi Manastirea Lainici pe care, noi, o iubim atat de mult!!!

Manastirea Sfanta Ana Rohia!!

Ne apropiem de finalul calatoriei noastre prin tara, inceputa la Manastirea Dumbrava, dragilor, iar urmatorul „punct” de pe harta a fost Manastirea Sfanta Ana Rohia, din Tara Lapusului, Maramures, unde imi doream de mult timp sa ajungem.

Din pacate, insa, am fost cam pe fuga (ne indreptam spre Baia Mare) si am ratat unele lucruri, cel mai mare regret fiind faptul ca nu am ajuns sa ne inchinam la Icoana Maicii Domnului, din bisericuta veche. Fiindca acolo s-a pus temelia primei biserici, in anul 1923 de catre preotul Nicolae Gherman, care a construit-o in amintirea fiicei lui Anuta, ce a murit la varsta de numai 10 ani.

Noi am aflat despre icoana abia la plecare, in parcare, de la un parinte bland si bun (ce pacat ca nu i-am retinut numele), care ne-a povestit mai multe despre minunea ridicarii sfintei manastiri si ne-a daruit o brosura si o iconita cu Maica Domnului:

Pe site-ul manastirii puteti citi totul despre aceasta icoana minunata: Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni si despre tot ce inseamna Manastirea Sfanta Ana-Rohia.

Aici este inmormantat si Inaltpreasfintitul Parinte Justinian Chira, pe care cu atata drag l-am urmarit in emisiunea „Romania, te iubesc!” a lui Alex Dima de acum muuulti ani. Tin minte si acum cat de impresionata am fost de spiritul maramuresean: de oameni, de locuri…de manastire!

Cele 40 si ceva de minute ale emisiunii au trecut ca intr-o clipa! Va invit sa o urmariti si voi pana la capat:

Si tot aici este inmormantat si scriitorul Nicolae Steinhardt, convertit mai apoi la ortodoxie, al carui „Jurnal al fericirii” nu am reusit sa il parcurg decat pe-un sfert…desi am inceput sa il citesc inainte de a-mi face blogul. A fost un soc pentru mine, atunci, sa aflu cata durere si umilinta au existat in temnitele comuniste (dar si cata credinta si speranta)!

Sa avem parte de rugaciunile sfintilor nostri romani, din inchisorile comuniste!

Dar sa incepem cu inceputul!

Asa am intrat noi in Judetul Maramures, veseli si curiosi sa descoperim acest „colt” minunat de tara, in care am pasit pentru prima oara!

Totul era verde si odihnitor, capitele de fan, la locul lor, frumos stranse pentru iarna…turmele de oi, rasfirate pe pajisti (dar pe care nu le-am mai prins in poza):

Dupa ceva vreme am ajuns si la intrarea asta, la poarta de zid din sat, de la poalele „Dealului Viei”:

Am mers usor (drumul e bun, desi sunt multe serpentine), cca. 2 kilometri, pana la manastire:

Imi amintesc si-acum de portiunea asta de drum, prin codrul des de fag si stejar, unde am oprit aerul conditionat al masinii si ne-am bucurat de aerul rece si proaspat al padurii:

Am trecut, inviorati, si pe sub cea de-a doua poarta, Poarta Clopotnita, la care se lucra asiduu (desi afara era foaaarte cald):

Si am ajuns la Poarta maramureseana de lemn, de la intrarea in incinta manastirii, unde, in apropiere, am si parcat:

Biserica noua a manastirii (ridicata pe locul celei vechi), ne-a intampinat cu icoana in mozaic Deisis, despre care am aflat acum (din revista ,,Manastiri Ortodoxe”) ca este copia fidela a icoanei, tot in mozaic, din biserica Sfanta Sofia din Constantinopol (Istanbulul de astazi, Turcia):

Si tot de acolo va citez: ,,Deisis este numele pentru reprezentarea iconografica a Mantuitorului Iisus Hristos, stand pe tronul de imparat si flancat de Maica Domnului si Ioan Botezatorul. Numele vine de la cuvantul grecesc -deisis- care inseamna rugaciune. Este imaginea de la judecata finala, cand Maica Domnului si Ioan Botezatorul mijlocesc pentru iertarea celor pacatosi.”

Interiorul bisericii, unde, asa ca si atunci, am lasat doar linistea sa vorbeasca:

Sfintii nostri dragi, atat de frumos pictati!!!

Afara, imediat pe stanga, la iesirea din biserica, se afla Altarul de vara (din pacate, l-am prins cam blurat).

Cred ca sunt foarte frumoase slujbele aici, vara!

Imediat langa e Casa cu paraclis, o cladire impozanta cu muuulte scari unde, dupa cum am vazut mai apoi prin poze, stau sute de credinciosi cand asista la slujbele in aer liber (fiind situata chiar in fata bisericii).

Dar aici ne vom reintoarce, mai pe la sfarsitul postarii, sa vedem o parte din bibioteca 🙂

Casa Alba cu flori, unde sunt chiliile monahilor:

Planul de construire a Centrului Cultural Monahal „Nicolae Steinhardt”, care cuprinde, asa cum se poate citi si de pe plansa: un paraclis, muzeu, biblioteca, editura, tipografie, sali de lectura, sali de conferinte, sali pentru lansari de carti si sali de expozitii si manifestari cultural-religioase:

Aici chiar ne-am oprit din drum si am admirat acest ansamblu monahal…care, desi parea imposibil de ridicat in astfel de conditii, totusi ni se dezvaluia, in intregime, inaintea ochilor.  Am fost extrem de impresionati, toti trei! 🙂

Sunt curioasa in ce stadiu se afla acum!! Oare se mai construieste ceva pe-acolo?!  …iata un motiv in plus pentru a reveni aici :))

Aleea pe care paseam, dintr-odata, fara graba ( de emotie n-am mai simtit cum dogorea soarele 😀 ) ne-a adus la poalele unei culmi inverzite, unde se afla Coltul Maramuresean, adica o bisericuta si o casa, ambele din lemn.

Mie aici mi-a placut cel mai mult!!! Nu stiu sa zic de ce… dar pana si scarile astea de lemn m-au bucurat nespus!

De-acolo, de sus, cuprindeai toata Rohia!

Bisericuta de lemn, unde, din cate stiu, este amenajat muzeul manastirii (a fost inchis cand am fost noi) ne-a aparut prima in „obiectiv”:

Si ne-a incantat atat de mult incat am stat ceva vreme pe langa ea, mai ales ca ne-a adus si-un pic de umbra!

Am facut o multime de poze dar vi le las doar pe cele de aici. Cu scara din lemn:

Si cu acoperisul din sindrila de lemn:

Extraordinar de frumos!!!

Chilia parintelui Nicolae Steinhardt:

Un pic mai jos se afla Casa Poetului, unde se gaseste Chilia parintelui Nicolae Steinhardt (inchisa, din pacate, si ea):

Ultima parte a scurtului nostru pelerinaj a surprins din nou biserica manastirii, de pe treptele Casei cu paraclis.

Extrem de frumoasa aceasta biserica, asa e?! In doua ipostaze:

Si pana si la intrarea in biblioteca, care detine peste 40.000 de volume, am gasit dulapuri pline cu carti!!!!

La iesire, am zabovit un pic la mormantul Parintelui Justinian Chira:

Si ne-am oprit pentru cateva clipe si la cimitirul manastirii, la mormantul Anutei, fiica ctitorului acestei manastiri, preotul Nicolae Gherman, care i-a aparut tatalui ei in vis de trei ori, dupa moarte, spunandu-i sa ridice manastirea (aici se afla si mormantul monahului Nicolae Steinhardt).

A fost frumos tare!

Imi doresc mult de tot sa ne mai ducem o data, in tihna, sa vedem tot ce n-am vazut prima data…si sa ne reincarcam sufleteste!!!

Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus!!

Dragilor, mi-am pregatit, in sfarsit, si pozele de la Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus: o oaza de liniste si de frumos, la care ne-am oprit in drum spre casa.

A fost ultimul nostru popas din Brasov de care-mi amintesc si acum cu drag, desi a trecut atata timp de-atunci!!

Am vrut tare mult sa venim aici, in primul rand, pentru parintele Teofil Paraian (parintele care nu vedea cu ochii, ci cu inima) si care mi-a reamintit, cand mi-a fost cel mai greu, ce inseamna bucuria!

Despre imbratisare:

„Discursul” lui despre imbratisare, din care va las si voua un citat (din cartea „Ganditi frumos”), a fost ca un petec pe rana, ca o rugaciune tainica si vindecatoare:

„Ia gândiţi-vă, care dintre voi v-aţi întrebat vreodată: Oare iubesc destul? Oare iubesc într-adevăr?

Ştiţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi lângă tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet.

Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti.

Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii.

Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea”

Dorinta implinita:

Mi-am dorit din tot sufletul sa ajung sa il „intalnesc” pe parintele drag si sa ii multumesc personal, cel mai emotionant moment, pentru mine, fiind cel de la mormantul lui, plin de flori si candele aprinse…unde am simtit o liniste si-o pace care nu erau din lumea asta (mami a mea draga a avut bucuria sa il intalneasca cu adevarat pe parintele, pe cand traia, intr-un pelerinaj facut la Manastirea Sambata de Sus, cu muuulti ani in urma).

Dar am venit si pentru Parintele Arsenie Boca, care a fost staret aici pentru cativa ani, si pentru izvorul lui din padure, unde, ca si la Manastirea Prislop, pe vremea cand Bogdi era mititel, am baut pe saturate apa rece, binecuvantata, de izvor.

Imi amintesc si acum cat de surprinsi am fost, inca de pe drum, de frumusetea locului…cu Muntii Fagaras in zare:

Iar cand am intrat pe poarta de lemn a manastirii si am vazut aleile si parcul cu atatea flori si verdeata…in perfecta ordine si armonie…am ramas fara cuvinte!

Aici il puteti vedea si pe Bogdi, la fel de uimit si incantat de tot ce era acolo dar, in special, de micul paraias care strabate parculetul :))

Doar susurul apei se auzea!!! Nu ne venea sa ne urnim de-acolo 😀

In drum spre curtea interioara a manastirii, ne-a atras atentia acest „foisor”…asa ca am mers sa il investigam:

Era un lumanarar, de fapt, cu un candelabru extrem de frumos, cu cruci:

…unde ne-am oprit cateva momente pentru a aprinde o lumanare:

In dreapta, foarte aproape de intrarea in manastire, e vechea Clopotnita, incadrata in acelasi peisaj de vis, cu brazi, flori…si cer albastru!

Tot aici se afla si „Academia Sambata – centru de spiritualitate, cultura, arta si stiinta”, pe care, din pacate, nu am mai ajuns s-o vizitam (am pozat-o dar a iesit prea intunecata poza, asa ca am lasat-o deoparte).

Am aflat mai tarziu ca, pe langa sali de conferinte si expozitii de icoane, lucrate in atelierul de pictura pe sticla al manastirii, mai exista si o trapeza si spatii de cazare etc.

Ramane de vazut, data viitoare! 🙂

Primul pas, pe sub bolta frumos pictata a Turnului-Clopotnita, cu vedere catre curtea interioara a manastirii:

Fresca, pe unul dintre pereti, cu Adormirea Maicii Domnului, hramul acestei manastiri:

Scurt istoric al manastirii:

Iar pe celalalt, o alta fresca cu Acoperamantul Maicii Domnului si cu un scurt istoric al manastirii, din care va redau cateva „cuvinte”:

„Sfanta Manastirea aceasta „Brancoveanu” din Sambata de Sus, Tara Fagarasului, cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost zidita de Constantin Basarab Brancoveanu, Voievodul Tarii Romanesti de peste munti, in anul 1696.

A fost daramata din temelie de catre habsburgii catolici, in anul 1785, pentru ca monahii ortodocsi n-au vrut sa treaca la Uniatie.

Biserica a fost restaurata in anul 1928 de catre Mitropolitul Nicolae Balan, devenind cel de-al doilea ctitor.

Incinta in stil brancovenesc, asa cum se vede azi, cu chilii si paraclis inchinat „Sfintilor Martiri Brancoveni”, canonizati in 1992, a fost zidita din temelie, cu ajutorul lui Dumnezeu, din initiativa, sub indrumarea permanenta a Inalt Prea Sfintiei Sale Mitropolitului Antonie Plamadeala al Ardealului, Crisanei si Maramuresului.

Al treilea ctitor, intre anii 1885-1993, staret fiind Arhimandritul Veniamin Tohaneanu care cu ravna a ostenit pentru ridicarea noii zidiri impreuna cu toata obstea calugarilor”

Va las aici un filmulet extraordinar de frumos realizat, de pe site-ul Manastirii Brancoveanu, cu istoria acestei manastiri (are doar 6 minute!) pe care va rog din suflet sa il urmariti:  https://www.manastireabrancoveanu.ro/istoric.html

Eu l-am vazut de muuulte ori si de fiecare data mi-a adus bucurie si pace!

Si, iata-ne ajunsi la bisericuta veche:

Luminoasa, cu coloane albe, sculptate in piatra:

Pictura din pridvorul bisericii cuprinde scene din Vechiul Testament: Raiul si Iadul, Judecata de apoi

Interiorul bisericii: Iconostasul cu pictura veche dar totusi atat de frumoasa (stiu ca din poza nu pare a fi asa, dar asa este!)

Curtea interioara, vedere de ansamblu. In dreapta, mormintele ctitorilor; in stanga, paraclisul de lemn cu toaca:

Nu mai tin minte de ce era atat de uimit aici Bogdi meu iubit 😀 , dar stiu clar ca nu doar el era asa :))

Si partea asta a ramas nedescoperita, din pacate…si exact aici se afla Muzeul si Biblioteca (plus chiliile). Nu stiam pe-atunci cate „comori” adapostea frumoasa manastire!

In mijlocul curtii se afla Fantana „Izvorul Tamaduirii”, cea mai veche „piesa” din incinta manastirii, atestata documentar la anul 1500:

Biserica noua poarta hramul Sfintilor Martiri Brancoveni si se afla la etaj, cum urci pe scari:

Paraclisul brancovenesc:

Cu iconostasul care, in timpul comunismului, a fost zidit dupa un zid (daca ati urmarit filmuletul pe care vi l-am recomandat mai sus, ati aflat deja asta…si multe altele).

Foarte, foarte frumos!!!

Vedere de sus, de la paraclis, catre curtea interioara, cu bisericuta veche:

La iesirea din manastire, a trebuit sa stam putin, sa respiram in tihna aerul ala curat de munte si sa ne bucuram de linistea de acolo!!!

Doar niste randunele jucause, ce zburau larg deasupra manastirii, mai ciripeau din cand in cand 🙂

Bogdi a reusit sa faca niste filmulete dar eu abia le-am prins in poza:

Vremea a fost tare capricioasa: ba era soare, ba se acoperea cerul cu nori. Dar, in final, n-a prea contat asta…doar calitatea pozelor mele a avut de suferit 😀

Aici, manastirea, vazuta de pe aleea care duce la cimitir, scaldata in razele soarelui, unde am surprins si crucea de piatra, ridicata in cinstea eroilor rezistentei anticomuniste din Muntii Fagarasului – Monumentul Eroilor:

Cimitirul Manastirii Sambata:

Si, ultima oprire: cimitirul Manastirii Sambata

Mormantul Parintelui Teofil Paraian. Unde n-am mai spus nimic.

Doar mi-am sprijinit capul de crucea calda de piatra si m-am bucurat ca eram acolo:

Atat am mai reusit sa facem, inainte ca furtuna sa inceapa…sa luam apa (Bogdi a luat, de fapt) de la izvorul Parintelui Arsenie Boca, care e foarte aproape de manastire (cu masina), intr-o padurice:

…dupa care, am fugit repede la masina:

Am lasat ploaia in urma…

Si ne-am indreptat spre casa.

Manastirea Nicula!!

La Manastirea Nicula am ajuns dupa 2 zile extraordinare petrecute-n Cluj-Napoca (revin cat de curand cu impresii de-acolo) dar cum astazi este marea sarbatoare a Adormirii Maicii Domnului, si este chiar hramul acestei sfinte manastiri, m-am gandit sa schimb putin ordinea postarilor si sa va arat mai intai frumoasa manastire Nicula.

Ne-am petrecut cateva ore bune in acest loc binecuvantat, in preajma Icoanei Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, singura icoana pe care o am alaturi de mine, in bucatarie (de ceva vreme, il am intr-o iconita, si pe Sfantul Eufrosin Bucatarul…si pe Sfantul Gheorghe, primit de la Ralu a mea draga), si a fost atat de bine!

De cum cobori din masina, ti se dezvaluie un ocean de verdeata, de sus, de pe dealul manastirii…deal care, de mai bine de 300 de ani, se insufleteste cu zeci de pelerini (sunt mii, mai degraba): barbati, femei, copii, care vin sa se inchine Maicii Domnului.

Acum trei saptamani am fost si noi acolo, dar astazi am simtit ca parca nici nu am plecat vreodata! Ce calatorie minunata am avut!

Prima poza, in drum spre manastire, prin Gherla: Biserica Sfanta Treime:

…apoi o alta biserica:

Un cuib de berze, pe care m-am incapatanat sa le pozez mai de aproape 😀 …surprins langa indicatorul (din dreapta pozei), care ne-arata calea catre manastire:

Inca o biserica (am vazut foarte multe biserici in zona asta):

Manastirea Nicula, in zare…din masina:

Poza din parcare:

Intrarea in manastire:

Cele doua biserici: cea noua, mare, impunatoare, si cea veche, din lemn, care abia se zareste…

O oaza de verdeata, si in interiorul manastirii, si in afara ei!!!!

Biserica de lemn:

Biserica noua, unde se afla Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului:

Biserica vazuta din lateral, cu „medalioanele” sfintilor, nepictate inca:

Nici interiorul bisericii nu este in intregime pictat dar zidurile care sunt pictate, sunt extraordinar de frumoase!!! I-am surprins pe Sfintii Gheorghe, Mina si Procopie…si pe multi alti sfinti dragi inimii mele!

Afara din biserica, vedere catre vechea biserica de zid:

Pe langa biserica-catedrala, biserica noua:

Foarte, foarte frumos tot ce am vazut!!!! Aici, din nou, biserica veche de lemn:

Manastirea Dumbrava, care, in realitate, este de-o mie de ori mai frumoasa decat toate pozele in care a aparut vreodata, a fost prima oprire din mica noastra vacanta de vara prin tara (din acest ciudat an 2020), o vacanta care a avut ca punct de pornire Banatul nostru cel frumos si ca punct final Maramuresul.

Am reusit sa vizitam atatea locuri minunate in mai putin de-o saptamana, incat de-abia astept sa evadam din nou!!!! 😀

Intorcandu-ne insa la Dumbrava, trebuie sa va marturisesc ca totul e extraordinar de frumos acolo!!!

Cele doua biserici: cea veche si cea noua, aleile, florile, iazurile cu fantani arteziene, podurile si bancile de lemn…pana si parcarea e o oaza de liniste!

Iar langa parcare, e un intreg univers: o moara de apa, cu o bisericuta de lemn in spate, un lac mic in imediata lor apropiere, „casa” unor lebede maiestuoase, albe si negre, si niste tarcuri cu animale: ponei, struti, pauni, iepuri…tot felul de animalute care ii incanta, mai ales, pe micii vizitatori ai acestui sfant lacas!

Noi am avut parte de o dubla bucurie, daca pot sa spun asa, pentru ca, pe langa descoperirea acestei frumoase manastiri, am intalnit-o si pe o maicuta draga noua, cu care am petrecut cateva ore bune (ce au parut minute!)

Cateva poze de pe drum, prima data…asa cum v-am obisnuit :))

Intrarea in Alba Iulia:

Prin Aiud: Cetatea Aiudului (unde mintea mi-a zburat, fara sa vreau, la „celebra” inchisoare a mortii…)

Catre comuna Unirea, unde se afla satul Dumbrava:

…indicator surprins in viteza, din masina 🙂

Manastirea Dumbrava, vazuta tot din masina, de pe sosea:

Primul lucru pe care l-am observat, dupa ce am coborat din masina, a fost turnul-clopotnita, cu Sfantul Dimitrie:

Sfantul nostru drag a parut ca ne binecuvanteaza in timp ce intram pe „poarta” manastirii:

La intrare, am zarit niste cruci mari, niste troite sculptate in lemn, foarte frumoase, iar in stanga se afla pangarul manastirii, acel loc binecuvantat de unde iti poti cumpara iconite, carti, tamaie…

Cam asa arata curtea manastirii, plina de flori si de verdeata. Cu adevarat, ca un colt de rai!

Biserica mica, cea veche, cu hramul Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, ne-a intampinat, luminoasa, cu un altar de vara la intrare:

Bisericuta are un odor de mare pret, o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, cunoscuta si sub numele de „Dumbravita”, cu o poveste fantastica! Maicile vor fi mai mult decat incantate sa v-o povesteasca 🙂

Si tot in mica bisericuta se afla si Icoana Maicii Domnului „Portarita”:

In fata altarului: o icoana foarte interesanta, in care apar Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir si Sfantul Cuvios Ioan Iacob de la Neamt:

Mi-a placut foarte mult cum pica lumina pe altar…

Biserica mare, cea noua, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, ne-a uimit cu pictura vie si extraordinar de frumoasa si ne-a adus atata pace-n suflet!!!

I-am regasit pe multi dintre sfintii nostri dragi pe peretii ei inalti!

Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir:

Sfantul Mina, atat de drag inimii mele!!!!

Sfanta Mare Mucenita Varvara, sfanta atat de draga lui Bogdi!

Interiorul bisericii, cald si primitor:

Adormirea Maicii Domnului, sus, deasupra usii:

Afara din biserica, am surprins aleea cu banci de lemn si flori, unde, impreuna cu maicuta noastra draga, am zabovit timp de cateva minute:

Privire catre dealul din spatele bisericii, unde ai putea sta la povesti o zi intreaga!!!

Chiliile maicutelor, cu banci de piatra si fantani in fata:

Flori, din nou 🙂 …multe si frumos colorate, in ghivece mari de lemn:

Si inapoi, catre iesirea din manastire, pe langa iazul cu salcii:

Peste podul de lemn:

…pana in afara manastirii, in parcul de langa parcare:

…unde se regasesc bisericuta de lemn si moara de apa:

Lebedele:

Si tarcurile cu animale:

Nu o ocoliti, daca ajungeti cumva prin zona!!!!

Manastirea Polovragi!!

Manastirea Polovragi e o alta manastire frumoasa, din Gorj, pe care am vizitat-o cu o zi inainte de a ne indrepta spre mare si care, la fel ca celelalte, ne-a umplut inimile de liniste si bucurie.

Initial ne-am gandit ca ar fi grozav sa revedem operele lui Brancusi din Targu-Jiu si sa ne plimbam din nou prin Parcul Central, la fel ca acum multi ani, dupa care sa vizitam manastirea dar am fost mult prea obositi 😀

Nici macar la pestera nu am ajuns, la pestera cu acelasi nume: Pestera Polovragi, unde se spune ca a locuit zeul geto-dacilor, Zamolxis…

Poarta frumos sculptata in lemn a fost prima care ne-a incantat privirile:

Deasupra ei sta scris: „Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului”. In poza de sus puteti vedea intreaga inscriptie…iar aici ii puteti admira detaliile 🙂

Drumul pana la Biserica Mare, din incinta complexului manastiresc, este extrem de captivant!

Se pot vedea, in toata splendoarea, Masivul Parang si cel al Capatanii, despartiti de Cheile Oltetului, cele mai inguste chei din Romania (ba chiar din Europa).

Si aleea, de la capatul careia se poate admira Clopotnita, e la fel de fermecatoare!

Inca o privire catre locul unde muntii se saluta 🙂

Clopotnita:

…cu usa de intrare, pe care se specifica faptul ca Manastirea Polovragi se afla pe lista monumentelor istorice:

Pe sub Clopotnita, catre biserica:

Biserica manastirii:

Frumoasa tare!!!!

Icoana facatoare de minuni „Acoperamantul Maicii Domnului” pictata pe frontispiciul bisericii e atat de frumoasa!!!

Pictura cu imagini ale manastirilor din Sfantul Munte Athos, din care eu am surprins numai o particica, a fost realizata de catre un pictor grec. Aici, in partea stanga, manastirile:

…iar in partea dreapta, pictura cu „Adormirea Maicii Domnului”:

Fantana cu foisor:

Iar la final, un mic panou cu informatii despre sfanta manastire, din care am aflat si noi cat de vechi este acest asezamant monahal:

De fapt, ne-am odihnit putin pe bancile din interiorul bisericii si de-abia dup-aia am plecat 😀

Ne-am simtit extraordinar si de-abia astept sa ne reintoarcem!!!

M-as bucura mult daca i-ati calca si voi pragul!

Biserica Bolnita „Adormirea Maicii Domnului” a Manastirii Hurezi!!

Biserica Bolnita „Adormirea Maicii Domnului” se afla la doar o suta de metri de Manastirea Hurezi, langa o pajiste plina de verdeata…si de profunda liniste.

Nu era nimeni acolo, doar noi 🙂

Noi si brazii inalti ce strajuiesc cararea catre micuta biserica ctitorita de sotia domnitorului, Doamna Maria.

Si-un lac, frumos tare, cu o fantana:

…unde am poposit si noi un pic, pe trunchiurile de copaci:

Sus pe deal, in dreapta bisericii, se zarea foisorul:

Si intrarea in biserica:

Biserica Bolnita „Adormirea Maicii Domnului” a Manastirii Hurezi

Biserica e foarte veche (a fost construita in anul 1696),  si poarta urmele eroziunii timpului, dar este atat de primitoare si frumoasa!

Foisorul, din nou, vazut din curtea bisericii:

Si ruinele bolnitei, adica cladirea in care se ingrijeau blonavii (revenim aici putin mai tarziu, dupa ce vizitam bisericuta):

Interiorul bisericii Bolnita:

Sfantul Grigorie Decapolitul:

Nemaipomenit de frumos!!!

Afara, printre ruinele vechiului spital. Aici am surprins Manastirea Hurezi 🙂

Bogdi, in expeditie 😀

La plecare:

Punctul final fiind la izvorul cu apa rece din curtea Manastirii Hurezi 🙂

Manastirea Hurezi si Schitul Sfantul Stefan, impreuna cu Biserica Bolnita, care e in imediata lor apropiere (dar pe care sunt nevoita sa v-o arat intr-o postare separata, pentru ca am facut cam multe poze pe-acolo 😀 ), ne-au umplut inimile de bucurie.

Toata zona asta a Ramnicului, extrem de pitoreasca si „presarata” cu farame de istorie, l-a ajutat pe Bogdi meu drag sa reziste fara wi-fi, hehe, asa ca am fost mai mult decat multumita!!!

Ce-mi pare rau e ca nu am reusit sa revedem Arnota. Si nici Manastirea Dintr-un Lemn.

Dar am ajuns sa vizitam Culele de la Maldaresti, niste case boieresti desprinse parca dintr-o poveste cu printi si printese, la care-am poposit mai multe ore. Intr-o alta postare si despre asta, insa…

Mic istoric despre Manastirea Hurezi:

Despre Manastirea Hurezi nu cred ca v-am povestit prea multe in vechea postare, si nici acum nu am de gand sa va tin o lectie de istorie 😀 , dar vreau totusi sa va spun ca a fost prima ctitorie a domnitorului Constantin Brancoveanu (si cea mai importanta) si ca a fost inclusa pe lista patrimoniului mondial Unesco inca din anul 1993.

De asemenea, nici despre numele manastirii nu v-am zis nimic, asa ca va dezvalui acum de unde provine: de la niste pasari de noapte, numite huhurezi, ce cantau pe langa manastire in timp ce mesterii lucrau la zidirea ei (mesterii lucrau doar noaptea, de frica turcilor). Daaar destule info acum, haideti sa o exploram! :))

Priviti cat de frumoasa este Biserica Mare, Biserica Sfintilor Constantin si Elena!!!

La fel de frumoasa este si usa de la intrarea in biserica, cu stema Tarii Romanesti si stema Brancovenilor sculptate in marmura:

Pridvorul, cu scena Judecatii de Apoi: in stanga, raiul:

In drepta, iadul, cu raul de foc:

Interiorul bisericii, unde icoanele, pictate atat de minunat, par vii…

Sfantul Arhanghel Mihail:

Sfantul Arhanghel Gavriil:

Catapeteasma bisericii, sculptata in lemn de tei aurit, surprinsa in viteza, in drum spre iesire:

Bogdi, uimit tare si emotionat 🙂

La iesirea din biserica, cu ochii catre trapeza si Foisorul lui Dionisie (pe scari, in sus, e si Paraclisul, dar acolo nu am mai facut poze, pentru ca vi l-am aratat deja in postarea veche):

Foisorul lui Dionisie are o arhitectura de o mare valoare artistica, sculptura balustradelor fiind specifica stilului brancovenesc, cu impletituri in piatra si decoratii armonioase:

Tot foisorul, pozat in drum spre iesire…

Schitul Sfantul Stefan

Inapoi in masina, catre Schitul Sfantul Stefan:

Construit la marginea unei paduri racoroase, schitul Sfantul Stefan e inconjurat de liniste…

Intrarea in curtea bisericii o surprinde pe o maicuta care pregatea focul:

Catapeteasma micii biserici:

A fost foarte frumos!!!

Maica stareta ne-a asteptat cu apa rece si lubenita, pe care am dat-o gata in doar cateva minute 😀 , iar noi am plecat cu promisiunea ca ne vom intoarce…intr-o zi…

Un „colt” binecuvantat din tara noastra!!!

Muzeul Trovantilor din Costesti!!

Nu va pot spune cu cata emotie ne-am indreptat catre Manastirea Bistrita din Judetul Valcea, unde se afla moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, si cu cata repeziciune ni s-au derulat amintirile pe masura ce ne apropiam de ea.

Spre marea mea bucurie, Bogdi si-a amintit pana si faptul ca, odata, seara, intr-o seara de vara, acum 10 ani, in spatele manastirii, la grajduri, a vazut pentru prima oara licurici.

Si revederea cu maicuta noastra draga Ecaterina a fost incarcata de bucurie (te imbratisam, maica, pe tine si pe mami!), cele doua zile petrecute acolo fiind maxim fructificate 🙂

Am revizitat locuri vechi dar si noi, cum ar fi Muzeul Trovantilor din Costesti pe care vi-l arat acum.

E atat de aproape de intrarea in Costesti si il puteti vizita oricand (intrarea este libera):

Mic info:

O sa va spicuiesc cate ceva de pe panoul de la intrare despre trovanti:

„Trovantii reprezinta cimentari locale in masa nisipurilor ce ii contin iar secretia neuniforma a cimentului conduce la diferite forme ale acestora, uneori cu totul bizare”.

Aceste „pietre vii”, cum mai sunt numiti trovantii, au de la cativa mm la 5 m, iar legenda spune ca, dupa fiecare ploaie…mai cresc un pic 🙂

First encounter: Bogi-trovant 😛

Cariera de nisip, la baza careia sta cel mai mare trovant:

Mici trovanti, din explorarile lui Bogdi…pe care i-am luat cu noi, acasa, desigur :))

Un loc unic in Romania, ce merita sa se bucure de o mai mare atentie!

…cu trovantii-n buzunar am pornit apoi spre manastire 🙂  Am sesizat insa o mica diferenta intre poza pe care am facut-o acum 10 ani si cea de anul asta, si anume, ca nu mai vad atat de bine 😀  Mai nou, toate pozele pe care le fac seamana cu turnul din Pisa (poza era si mai inclinata, dar am dres-o eu un pic 😀 )

Interiorul bisericii, la fel de frumos si cald:

Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul:

Si curtea bisericii a ramas la fel de frumoasa:

Ziua s-a incheiat cu o plimbare lunga pe langa Cheile Bistritei, pe care le-am regasit la fel de linistitoare. Am mers pe jos, pe langa manastire:

Am surprins Schitul Papusa, din nou 🙂

…si frumoasele chei, cu crucea sculptata in piatra:

…si apele repezi, singura „galagie” din noianul de tacere…

(Buna ziua toata lumea, eu sunt Bogi, si m-am infiltrat in postarea mamei mele. Vreau sa va spun ca a fost o experienta foarte faina si amuzanta! Ne-am distrat peste tot! Eu totusi a trebuit sa sufar cateva zile la manastire, pentru ca nu aveam wi-fi deloc)

…si, da, pana cand m-am intors eu din bucatarie, Bogdi si-a facut simtita prezenta 😀 Dar ce mult ma bucur ca vrea sa faca parte din poveste!!!

La intoarcere… Manastirea dintr-un lemn

La intoarcere am fost (aproape) tot drumul, neobisnuit de tacuti…nostalgici rau 🙂
Am privit doar de pe geam cum se pierdea in zare marea, pe care, nebuneste, o iubesc…
…si fara de care, in unele momente (cum ar fi asta, de ex.) simt, intr-un mod ciudat si absolut ironic, fiind extrem de claustrofoba 😛 , ca ma sufoc!
Intr-o alta viata (desi nu cred in asa ceva)…trebuie sa fi fost sirena 😀
Las’ ca la anu’ fac eu cumva sa stam o luna!!! :)))

Iata-ne, asadar, porniti pe acelasi drum, lung si obositor, pentru a doua oara…
Noroc ca pana sa ajungem acasa ne-am oprit la Manastirea dintr-un lemn, ce e la o aruncatura de bat de Manastirea Bistrita…unde, evident, ne-am oprit si am vizitat din nou Pestera Liliecilor, bucurandu-ne la finalul extraordinarei noastre vacante  de Manastirea Prislop, pe care voiam de mult s-o vizitam…

M-am gandit ca pana la minunata manastire „dintr-un lemn” (povestea inaltarii ei este de milioane!)…sa las pozele sa vorbeasca.

Catre Constanta, deci…

[shashin type=”photo” id=”10461,10463,10462″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Murfatlar -cea mai intinsa podgorie…

[shashin type=”photo” id=”10464″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

[shashin type=”photo” id=”10465″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

…de pe geam…

[shashin type=”photo” id=”10466,10467″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Podul de la Agigea, canalul Dunare-Marea Neagra, Cernavoda…

[shashin type=”photo” id=”10468,10469,10470,10471″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Catre Bucuresti…

[shashin type=”photo” id=”10472″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

…spre centura horror!!! 😀

[shashin type=”photo” id=”10473,10474,10475″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

[shashin type=”photo” id=”10478,10480,10479″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

…din astia am vazut cu zecile, in drumul nostru, din pacate…
…ca nu degeaba mi-a pierit mie cheful de condus.

[shashin type=”photo” id=”10481″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

S,i in sfarsit, ajunsi in Ramnic…foarte cochet si linistitor 🙂

[shashin type=”photo” id=”10482,10483,10484,10485″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Si dupa ce-am trecut de Baile Govora…pe care nu mi le-as fi inchipuit niciodata atat de frumoase si moderne  (la anu’ nu mai scapa „nevizitate” ) am ajuns la Sfanta Manastire Dintr-un Lemn (la care am fost si acum 8 ani )

[shashin type=”photo” id=”10486,10487,10488″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

…si despre care, asa cum v-am obisnuit 🙂 …puteti citi mai multe, dand un click pe linkul de mai jos:

CrestinOrtodox.ro -Manastirea dintr-un lemn

Poarta de lemn a manastirii ne-a asteptat larg deschisa, imbietoare…si am patruns, cu sufletul preaplin,  pana in interiorul manastirii, unde un miros bogat de flori ne-a incantat simturile:

[shashin type=”photo” id=”10489,10491,10492″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Bogdi a baut cu sete din apa rece a fantanii:

[shashin type=”photo” id=”10490″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Pasim catre biserica de piatra a manastirii…prima care ne iese-n cale, in alba-i maretie …

[shashin type=”photo” id=”10493,10494″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

…si apoi catre biserica mare de piatra, declarata monument  istoric, trecand mai intai pe langa alte „pietre” solemne ridicate in cinstea eroilor marinari si aviatori:

[shashin type=”photo” id=”10496,10497,10499,10495,10498″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

[shashin type=”photo” id=”10501,10500,10502,10503,10504″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Intrarea in frumoasa biserica:

[shashin type=”photo” id=”10505″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

…catre stejarii seculari si bisericuta dintr-un lemn…cum bine zice semnul…

[shashin type=”photo” id=”10506,10507,10509,10510,10511″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

…linistea care te inunda, acolo sus…nu poate fi redata prin cuvinte…

[shashin type=”photo” id=”10512,10513,10514″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]
Si iata minunata bisericuta, ridicata din lemnul marelui stejar…al unui stejar secular, ca  cei surprinsi de noi, in poze…

[shashin type=”photo” id=”10521,10520,10519,10518,10516″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]
…si desi mi-ar fi placut sa fi putut sta mai mult, pentru ca lui Bogdi i-a placut foarte tare bisericuta de lemn, a trebuit totusi sa plecam fiindca incepea deja sa se insereze iar noi n-am fi putut rata cina pe care maicuta noastra draga Ecaterina se astepta s-o luam impreuna 🙂

[shashin type=”photo” id=”10522,10523,10526,10528,10527,10530,10533,10535,10536″ size=”medium” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Frumoasa si linistitoare…
…si-atunci, si-acum…

Sa mergeti neaparat s-o vizitati!!!

Manastirea Horezu, ce se afla la doar cativa km. de Manastirea Bistrita, a fost una dintre minunatele locatii pe care le-am vizitat in cele 3 zile petrecute alaturi de maicuta noastra draga.

Prima impresie, de cum cobori din masina, e absolut coplesitoare, datorita spatiului extrem de generos ce ti se „deschide” in fata ochilor…

…si de care, cum era de asteptat, s-a aratat cel mai incantat Bogditu meu iubit. A inceput sa fuga de cum a pus piciorul pe pamant 😀

Iar noi, in racoarea micii fantani din apropiere, am asteptam cu totii…sa oboseasca 🙂

Tare bine mi-a prins sa-l vad pe puiutul meu fericit!
…cat de linistita m-am simtit in timp ce-l urmaream, surazatoare, cu privirea si cat de departe era toata lumea…  Aproape insesizabil se topeau nimicurile in tihna ce ne-nconjura…

…asa ca, ametiti fiind de-atata bine 😀 …am patruns emotionati in interiorul frumoasei manastiri…
…de fapt, Bogdi a intrat primul, de mana cu maicuta Ecaterina:

Si iata-ne, din nou…dupa atatia ani, in fata bisericii, la vazul careia eu am uitat si sa respir…
E uluitor de frumoasa!!!!!!!!

…cum, de altfel, sunt si picturile de la intrarea in biserica, surprinse de Cipi meu drag 🙂
In partea stanga e infatisat marele domnitor si ctitorul acestui sfant lacas -Constantin Brancoveanu impreuna cu familia sa:

…in timp ce in partea din dreapta sunt imortalizate scene terifiante din „Judecata de Apoi”:

Sus pe arcada vedem inca o pictura magnifica:

…iar pe bolta: doi ingerasi! 🙂

Din interiorul bisericii avem doar o singura poza: pe cea cu minunatul candelabru, asemanator celui de la Manastirea Bistrita (biserica era in renovare, erau schele peste tot si nu am reusit sa fac mai multe poze):

…si pentru ca mai aveam de asteptat cateva minute pana cand se servea masa de pranz, am profitat de ocazie pentru a ne bucura de frumusetea ce ne-o oferea intregul complex manastiresc:

Am vizitat si biblioteca, de unde Bogdi scump mi-a ales cea mai frumoasa bratara, o bratara impletita cu atata maiestrie de maicute…cu margelute gri si rosii 🙂

…dupa care am urcat, la sugestia maicutei noastre, la etaj…ca sa vedem si paraclisul…

Cat de frumos se vede biserica de la etaj, asa-i?! 🙂

…si odata ajunsi la capatul scarilor…
…la capatul culoarului, care parea atat de stramt si intunecat, am dat de mica bisericuta, de la balconul careia ne-am umplut ochii de…

…etc 🙂
…exact ca-n poezia lui Bacovia (pe care il ador)

Unica poza-amintire din paraclis e cea in care puteti admira catapeteasma stralucitoare…
…si pictura deosebita ce se distinge vag, in colt : icoana Sfantului Grigorie Decapolitul:

La coborare, parca am fost cu totii mai usori… 🙂
…iar Bogdi mai mult ca oricine…caci o avea pe maicuta draga langa:

Dupa ce am coborat, mi-am amintit cu stupoare ca am trecut pe langa trapeza veche (sala de mese) fara s-o pozez…asa ca mi-am „indreptat” rapid greseala 😛

Prim-plan cu icoana ce se afla chiar deasupra usii:

…si o ultima privire in interior:

…dupa care, ne-am indreptat catre iesire…cu speranta ca vom mai avea ocazia sa vizitam minunata Manastire Horezu…de care ne-am indragostit atat! :))