Prin Tesalonic, din nou (2021). O alta poveste de vara. Mult, mult prea scurta, dar totusi traita la maxim!
O calatorie in timp, in anul 2021, care a fost…un an mai altfel. Cu totul altfel, de fapt. Unic. Un an despre care, chiar si acum dupa 4 ani, imi este foarte greu sa vorbesc.
Pentru ca de atunci a trebuit sa invat sa traiesc fara un parinte (ceva ce nu se poate exprima in cuvinte, numai cei care au trecut prin asa ceva pot intelege) si sa invat sa traiesc din nou, fara frica.
Fara frica de boala, fara frica de moarte, fara frica de despartiri…
Cumva, a trebuit sa invat si sa tastez din nou. Sa imi adun gandurile care se incapatanau sa se linisteasca. Din cauza asta am si intarziat atat de mult cu postarile pe blog. Tot blogul meu a stagnat, a fost pus „in asteptare”, dupa cum bine ati vazut.
Ce aveam sa scriu frumos, si cu bucurie, despre golul din sufletul meu (fara tati) si despre anii in care toata planeta a fost cuprinsa de groaza?! Cum v-as fi putut povesti despre calatorii si vacante ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat?!
Viata a curs la fel, e adevarat, tot inainte, dar o parte din mine (din noi) s-a dus odata cu tati meu iubit, Ioan. Naivitatea si copilariile mele, bucuria mea exploziva, entuziasmul si pasiunea pentru gatit sau scris au fost inlocuite de o amorteala, de un suras ce parca nu era al meu (si nu e inca).
Ciudat, cum se poate „sparge” omul in atatea bucati…si totusi sa traiasca.
De aceea, va multumesc mult pentru ca ati ramas alaturi de mine. De familia mea. Mai in taina sau mai „vizibil”…dar alaturi de mine. Si poate cu speranta ca voi reveni cu forte noi si proaspete. Ceea ce imi doresc foarte mult, si incerc din rasputeri, sa si implinesc.
Cred ca, dintre toate vacantele noastre in Grecia (in care am avut destule neplaceri, sa nu credeti ca totul a fost intotdeauna minunat, chiar daca eu am incercat sa va arat doar partile frumoase), cel mai greu an a fost tot 2021!
Dupa toate amenintarile din exterior si nelinistea care s-a instalat in inimile noastre, am hotarat totusi sa mergem la mare, in Grecia, de care ne era atat de dor!
Surpriza neplacuta a fost ca am facut din nou tot drumul ala luuung pana la mare…si am stat doar 4 zile. Una dintre ele fiind la Tesalonic. Prima zi, pe care vreau sa v-o arat acum.
Nu, nu am optat pentru un mini sejur sau o vacanta de weekend dar am fost fortati sa ne intoarcem in tara pana la inceputul lui august, ca sa nu intram in carantina…
Sunt sigura ca multi dintre voi va amintiti de asta (poate ca ati patit exact ca noi).
Asa ca, ne-am intors rapid acasa, cu valiza aproape „neatinsa” (nici sa o despachetam ca lumea n-am apucat), dezamagiti si obositi…dar pana la urma, tot raul a fost spre bine, pentru ca cealalta jumatate de vacanta am petrecut-o la noi in tara, unde ne-am simtit extraordinar! Vine si partea aia imediat 🙂
Reintalnirea cu vibrantul oras Tesalonic a fost mult asteptata! Am trait, ca de fiecare data, o dubla bucurie: si ca pelerini, si ca turisti. Nu se putea sa ajungem aici si sa nu mergem la Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, pe care il indragim cu totii, sau la Manastirea Sfintei Teodora (poze la finalul postarii).
Da, Salonicul e un calvar cand vine vorba de parcari (si trafic) dar orasul in sine e extrem de atragator! Mai ales in zona centrala, unde se afla celebra Piata Aristotel si faleza cu Turnul Alb, pe care, din pacate, nici acum nu am reusit sa il vizitam.
Am pornit dis de dimineata catre Sfantul Dumitru, cum il cunosc romanii pe Sfantul Dimitrie drag, cu speranta ca vom ajunge, in sfarsit, sa intram in catacombe, sub altarul bisericii, in locul in care a fost martirizat si de unde izvoraste mirul lui cel bine mirositor si vindecator, numai ca a fost inchis. Cu toate astea, nu ne-am necajit prea tare pentru ca am avut mai mult timp la dispozitie – sa descoperim si alti sfinti si icoane pe care in anii trecuti nu i-am zarit.
Am ajuns rapid la biserica, fiind cazati in apropiere:
Am prins chiar si-un pic din slujba:
Cateva cuvinte despre Sfantul Dimitrie si alti sfinti care „salasluiesc” in aceasta biserica prea frumoasa:
Sfantul Dimitrie nu este doar protectorul acestui sfant locas ci al intregului oras Salonic. A intregii ortodoxii!
V-as reda cate ceva din viata lui dar sunt atatea de spus! In cateva cuvinte, ar fi de mentionat ca a fost un tanar nobil, nascut la Tesalonic, in anul 270, in timpul imparatilor Maximian si Diocletian, intr-o familie foarte bogata (tatal lui a fost comandantul militar al cetatii Tesalonicului), un adevarat ostas al lui Hristos care si-a marturisit cu mare curaj credinta, drept pentru care a fost ucis cu sulitele (ca si Hristos, in coasta dreapta) si a devenit mucenic. Din trupul lui a inceput sa izvorasca mir, de unde si numele de „Sfantul Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir”, mir prin care s-au facut multe vindecari si minuni. Praznuirea lui se face la 26 octombrie.
Dar va indrum sa o cititi voi, mai bine! Veti afla mult mai multe!
Racla cu capul Sfantului Mucenic Dimitrie, de la care nu ne puteam lua ochii, de cat de frumoasa este!
Sfantul Nestor aici, un alt tanar credincios si curajos, ucenicul Sfantului Dimitrie, care devine si el mucenic al lui Hristos. Dupa ce primeste binecuvantarea Sfantului Dimitrie de a lupta cu Lie, un gladiator urias care ii ucidea pe crestini (gladiatorul favorit al imparatului), reuseste sa il invinga pe barbar, strigand: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!”
Sfantul Lup (Lupu), servitorul Sfantului Dimitrie, le urmeaza in mucenicie. Fiind de fata atunci cand Marele Mucenic Dimitrie este omorat, ia haina si inelul sfantului si le inmoaie in sangele scurs, facand cu ele mari minuni. Daca ati ajuns aici, la biserica Sfantului Dimitrie, poate ati vazut ca exista de vanzare, la pangarul de la intrare, pe langa tamaie, icoane si carti, si niste inele „argintate”, foarte frumoase. Si Bogdi are pe deget un astfel de inel, de la Sfantul Dimitrie 🙂
In biserica se gasesc moastele a inca doi sfinti: Sfanta Mare Mucenita Anisia din Tesalonic, contemporana cu Sfantul Dimitrie, care a fost ucisa de un soldat in timp ce mergea catre biserica:
Si Sfantul Grigorie Kallidis, Mitropolit al Tesalonicului, ale carui moaste au emanat buna mireasma atunci cand au fost exhumate si aduse in biserica Sfantului Dimitrie:
Pe Sfantul Nestor si Sfantul Grigorie Kallidis vi i-am aratat inca din anul 2013, cand am ajuns pentru prima data aici: Biserica Sfantului Dimitrie din Salonic
Iar pe Sfanta Anisia am descoperit-o mai tarziu, si v-am aratat-o aici: Thessaloniki, orasul de care m-am indragostit
Alti sfinti zugraviti in icoane prea frumoase:
Inca un lucru care m-a uimit a fost acest lumanar asezat in interiorul bisericii, micut si luminos, care impreuna cu icoana Sfintei Olimpiada (careia Sfantul Ioan Gura de Aur i-a trimis cele mai lungi si frumoase „scrisori”) si a Sfintilor Doctori fara de arginti Cosma si Damian, mi-au adus multa bucurie si pace:
In fata lumanarilor aprinse, am dat peste aceasta icoana cu Sfintii Mucenici Rafail, Nicolae si Irina din insula Lesvos, martirizati in anul 1463 (e cutremuratoare povestea lor) si descoperiti in chip minunat aproape 500 de ani mai tarziu, chiar sub indrumarea lor. Cum s-a intamplat asta? Sfintii s-au aratat mai multor credinciosi, localnici din satul lor, Therme, prin vise si vedenii, si au marturisit cum s-au mucenicit si unde se afla sfintele lor moaste. Exista filmulete pe youtube unde sunt relatate aceste aparitii!
Si pe Sfantul Dionisie din Zakynthos, cunoscut ca „Sfantul iertarii”, m-am bucurat tare mult sa il vad!! Este sfantul care, desi a aflat printr-o spovedanie ca cel din fata lui este ucigasul fratelui sau, a avut puterea sa il ierte.
Ce iarasi mi-a placut enorm e aceasta icoana cu Sfantul Dimitrie si Sfantul Gheorghe, impreuna, pe cai. Doi sfinti dragi inimii mele!! Tineri, frumosi si cu credinta tare!
Sfantul Nectarie Taumaturgul, Facatorul de minuni:
Si am vrut neaparat sa vi-l arat pe Sfantul Nectarie de la Eghina, chiar daca este un sfant cunoscut de toata lumea (si de cei de alta credinta). El este sfantul protector al tatalui meu, tati meu iubit fiind nascut in data de 9 noiembrie, ziua de praznuire a Sfantului Nectarie…astfel ca il iubesc si mai mult 🙂
Dar sa va spun cum am ajuns eu de fapt sa il indragesc pe aceast sfant bland si rabdator care, desi a fost calomniat si persecutat, a iubit nespus de mult oamenii si i-a iertat cu usurinta. Am citit, cu muuulti ani in urma, in prag de Craciun, o poveste care mi-a inmuiat inima, cum micul Anastasie (numele de botez al sfantului) i-a trimis o scrisoare lui Hristos, in care ii scria ca i s-au rupt incaltarile si hainele si ca ii era foarte frig. Pe atunci lucra la un negustor turc, aspru si nemilos care nu ii dadea bani, doar ceva de-ale gurii. Dar bunul Dumnezeu, pe care il iubea inca de copil, nu a intarziat sa ii raspunda. In dimineata in care se hotaraste sa duca scrisoarea la posta, pe care a scris: „Pentru Domnul nostru Iisus Hristos – In Ceruri”, un vanzator de peste drum il vede si i se face mila de el. Ii spune ca ii duce el scrisoarea la posta, ca sa nu se imbolnaveasca. Si, uimit de aceasta intamplare, deschide plicul si citeste scrisoarea. Ii trimite apoi, tot prin posta, un pachet cu haine si incaltari, pe care scrie: „De la Hristos pentru Anastasie”.
Acum se gasesc multe carti, scrise chiar de Sfantul Nectarie, si scrise atat de frumos (el a fost mai apoi invatator) dar si scrise de altii, despre viata lui si a minunilor pe care le-a facut (e cunoscut ca vindecator de cancer).
Va indemn din nou, asadar, sa ii descoperiti voi insiva pe toti acesti sfinti frumosi ai ortodoxiei noastre, citindu-le viata. Eu sunt atat de fericita ca au venit in intampinarea mea, a familiei noastre, cu iubirea lor si cu exemplul lor de viata traita in si pentru Hristos! Stiti ca nu noi ii alegem pe sfintii protectori, ci ei ne aleg pe noi?! 🙂
Forumul Roman:
Dupa ce ne-am incarcat cu atata bucurie, de la sfintii dragi, am pornit catre Piata Aristotel si am surprins, de pe strada, celebrul Forum Roman sau Vechea Agora, o „piata” din epoca romana, descoperita accidental in timpul unor sapaturi facute in mijlocul Tesalonicului, in anii 1960.
In fiecare an incercam sa mai adaugam cate un reper istoric pe lista „de vizitat” dar e foarte greu sa vizitezi un oras care musteste de istorie intr-un timp atat de scurt. Si mai ales pe timpul verii, cand caldura devine inamicul tau numarul unu. Si, ca de obicei, eram pe fuga…tot timpul pe fuga! Dar asa e in vacanta. Oricum, ne-am bucurat si asa, din mers, de acest sit arheologic amplasat chiar in centrul orasului, unde blocurile moderne contrasteaza cu trecutul antic al Salonicului.
Sa te poti plimba pe langa ruinele a ceea ce in urma cu aproape 2000 de ani a fost „inima” orasului, este ceva extraordinar! Cu amfitreatru, bai romane, coloane si mozaicuri, acest forum ne-a captat atentia imediat. E si un muzeu inauntru, sub pamant, pe care sper sa il vizitam data viitoare, cand ne intoarcem in Tesalonic.
Bogdi, dupa cum se vede, a fost foarte incantat de tot ce era acolo dar cel mai mult de amfiteatru 🙂
Priviti ce arcade superbe!!! Iar la capatul lor, terase, magazine..o farmacie 🙂 Orasul nou fata in fata cu orasul vechi! Daca ajungeti pe aici, sa nu ocoliti aceasta veche Agora!
Centrul Tesalonicului:
Piata Aristotel este cea mai frumoasa piata din Tesalonic. Numita dupa cel mai mare filosof al Greciei antice, Aristotel, nascut langa Stavros, la Arhaia Stagira, unde am fost si noi in anul 2016, pe vremea cand vacantele noastre de vara se desfasurau in zona Asprovalta, Nea Vrasna si Stavros 🙂
Multe nu prea sunt de zis, pentru ca e mai mult o experienta vizuala: totul e luminos, frumos asezat, o imensa zona pietonala cu terase, cafenele, baruri si restaurante, la capatul careia se vede marea. Marea Egee. Locul de unde incepe faleza orasului. Ce poate fi mai captivant de-atat?!
Statuia lui Aristotel:
Portul:
Vedere catre Turnul Alb, de pe faleza:
Si locul unde ne-am oprit sa luam micul dejun. Bineinteles, cu vedere spre mare:
Foarte bun totul si satios! Omleta, pentru mine (voi alege intotdeauna oua sau ceva sarat pentru prima masa a zilei):
Sandwich Club, pentru Bogdi, foarte echilibrat, cu multe rosii si salata:
Si oua batute cu ceva branza, pentru Cipi. In poza asta, insa, am prins si desertul, pe care l-am impartit cu totii: Pancake Bougatsa.
Un desert inedit, o reinventare a placintei cu acelasi nume, cu clatite mici (pancakes) in locul foii de placinta si cu crema de gris si scortisoara. O surpriza dulce si intens savurata! 😀
Drumul inapoi catre Biserica Sfintei Teodora a fost mai alert, pentru ca incepea sa fie tot mai cald si voiam sa ajungem cat mai repede la destinatie, in Toroni, dar a fost la fel de captivant! O plimbare tihnita prin locuri care au ajuns sa ne fie atat de familiare!
Manastirea Sfantei Cuvioase Teodora:
Cand am venit pentru prima oara aici, la Sfanta Teodora si Sfantul David, in anul 2019, nu am stiut ca Parintele Arhimandrit Varnava Iangos este staretul acestei sfinte manastiri. Am aflat mai tarziu, urmarindu-i predicile.
Mi-ar fi placut mult sa il vedem, sa fim prezenti cand slujeste…chiar daca nu am fi inteles mai nimic 🙂 Foarte adanc cuvantul lui si intelept!
Manastirea a ramas la fel de frumoasa si am simtit si de data asta o pace si o bucurie deplina. Sfantul Pantelimon iubit ne-a intampinat la intrarea in biserica (era chiar 27 iulie, ziua lui de praznuire), ceea ce ne-a adus un plus de traire duhovniceasca:
Si m-am gandit ca acum sa va arat ceea ce nu am surprins data trecuta (sau am surprins, dar doar partial): Iconostasul
Si aceste icoane, in care apar, pe langa Hristos si Maica Domnului, care sunt asezati in mijloc: Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon si Sfantul Arhidiacon Stefan, primul mucenic, ucis cu pietre:
Iar aici: Sfanta Teodora si Sfanta Teopisti, fiica ei (au fost impreuna, monahii, in aceasta manastire, mama si fiica):
La iesirea din biserica, ne-am luat ramas bun pana data viitoare si am pornit la drum, catre bratul Sithonia, la plaja lunga cu ape albastre din Toroni.
Sper sa ne insotiti si acolo!!! 🙂
