Tort de pere cu caramel de alune
Acest tort de pere cu caramel de alune este un tort excelent, de toamna, pe care l-am facut numai de dragul lichiorului de pere pe care mi l-am cumparat in Croatia.
Sau poate si a perelor frumoase ce ne-au impodobit gradina…
Desi, daca stau sa ma gandesc la alunul nostru drag, care ne-a incantat cu atatea mici si aurii alune, as putea spune ca, mai devreme sau mai tarziu, aceasta minunatie dulce si cremoasa era predestinata sa fie impartasita cu voi 🙂
La noi nu am mai vazut, din pacate, decat gelatina granule…
Se inglobeaza 200 ml frisca batuta:
…dupa care se da la rece:
Pregatim caramelul de mere (pe care eu il aveam deja facut). Daca e prea gros, se incalzeste putin la microunde, putand fi cu usurinta intins peste blat.
Am urmat aceeasi reteta cu cea a caramelului de portocale, numai ca la prepararea lui am pus in loc de suc de portocale, suc de mere…evident 😛Daca nu aveti caramel, folositi un jeleu sau gem de fructe.Blatul de jos se unge cu caramelul de mere:Se aseaza jumatate din crema; se acopera cu al doilea blat uns cu caramel, apoi cu restul de crema.
Se da la rece 30 de minute.
Se aseaza deasupra compozitia de pere:
…si se mai lasa la rece 2-3 ore:
Se scoate inelul cu grija…si se hraneste pisica, care a venit ca-ntotdeauna, la usa, sa ceara atentie (un copan, adica 😀 )
Ingrediente decor 😛
Se caramelizeaza zaharul pudra; se inglobeaza alunele tocate:
Compozitia rezultata se aseaza pe o folie de aluminiu unsa si se lasa sa se intareasca, apoi se sparge. Eu am facut intreaga operatiune cu ajutorul unei pungi (a fost super, nu mi-au zburat nicaieri bucatile de crant 😛 )
Asta e privelistea mea zilnica, atunci cand bucataresc, cu fata catre gradina 😛
Marginea tortului se unge cu frisca batuta:
Asa scapam de surplusul de frisca care, inevitabil, ne murdareste platoul:
Se presara caramel, tinand tortul putin inclinat:
Si inca o imagine „casnica”, cu matura pe care a lasat-o puiul meu sprijinita de scari, dupa ce bineinteles, a fost foaaarte harnic si-a maturat 3 frunze 😀
Poza asta imi place tare mult, fiindca in ea se oglindesc ramurile, aici neclare, ale teiului meu, care imi aduce liniste mereu…
Incredibil de bun si aromat!!!
Cand am sa-l mai fac, caci cu siguranta se va intampla asta la cate pere avem in gradina :)…am sa-mi inving lenea si am sa coc 2 blaturi subtirele, desprinse, poate, din reteta asta: Tort de ciocolata si nuga
Cred ca va fi nebunie!!!