Stavros

Toata zona asta a Greciei, cu Stavros, Vrasna si Asprovalta, una langa alta, e absolut de vis!!!
…de data asta am sa va iau cu noi la o plimbare prin Stavros, care parca m-a fascinat si mai mult decat Asprovalta 😛 (pare imposibil, nu?! :D)
Avea un aer atat de romantic, cu plaja odihnitor de lata, cu vaporasele ancorate-n port…cu tavernele racoroase si cel mai important, cu cel mai fascinant restaurant in care am pasit vreodata (aflat la cel mai inalt punct din Stavros, la 300 metri inaltime)…incat mi-ar fi placut sa avem la dispozitie inca 10 zile pentru a-i descoperi misterele :))
…vedeti, asta e farmecul calatoriilor cu masina 😛 …ajungi in locuri nebanuite si de o frumusete rara…
…pentru inceput, intrarea in Stavros:
…micutul port, de care va aminteam, cu incantare mare, la balaceala 😛

Plaja e, dupa cum vedeti, chiar foarte mare…

Cipi a si jucat fotbal cu Bogdi, langa vapoare :))

…iar apa lina e mai mult decat linistitoare…si perfecta pentru inotatorii amatori 😛 (e-atat de sarata, incat te tine la suprafata :D)

Terasele sint toate frumos insirate de-a lungul strazii, pe langa parcuri racoroase…

…iar oraselul, extrem de cochet, ne-a imbiat la o mica plimbare…

…si la cumparaturi 😛

…dar mai ales la o micuta gustarica :))


Foarte frumos interiorul…”ornat” cu un hamac imbietor :)))

…si multe flori, verdeata…

…si ghici cine-a mai luat masa cu noi?! 😛 …da, l-am gasit pe Sponge-Bob -pantaloni patrati, hi, hi (cine are un copil de 5 ani acasa, cunoaste personajul :D)
…la un mic gyros, si el 😛

Noi, cei mari, ne-am luat tot gyros, dar la farfurie :))
Delicios!!!

…si inghetata a fost nemaipomenit de buna, cremoasa tare…
…si in plus de asta, daca cereai o cupa, primeai doua, sau trei, cum a primit Bogdi (norocosul :P)…va vine sa credeti?! …si nu, nu era o greseala, ca am intrebat :)))

Drumul catre minunatul restaurant al domnului Vasile, cum ii spuneam noi 😛 …ducea in sus, abrupt, pe strazi inguste…

…pana la ceea ce avea sa ne lase, efectiv, cu gurile cascate :)))

De-aici de sus se putea vedea intreg golful Strimonikos:

…cel care adaposteste plajele din Stavros, Nea Vrasna, Asprovalta 🙂

In fata unei asemenea minunatii (acum nu prea pare teribil de emotionant, dar cand esti acolo ti se taie respiratia) imi gasesc cu greu cuvintele…
Tot ce pot sa va spun e ca mancarea delicioasa, vinul, fara cuvinte de rosu si bun 😛 …privelistea, de-o mare splendoare ce ne-a umplut nu numai ochii, cat si faptul ca patronul acestui magnific restaurant ne-a facut onoarea de a cina cu noi si de a povesti in cel mai pur grai romanesc (da, domnul Vasile putea fi cu usurinta confundat si luat drept roman :P) ne-a facut sa ne reintoarcem cu mare drag, dupa doar cateva zile :)))
…o data ziua, si-odata noaptea…dupa cum veti vedea mai jos…

Aici, ca de obicei, prinsi cu rasfoirea meniului :)))

…si cum Bogdi stia deja sa dea o comanda, a cerut foarte pompos tzatziki 😛

…si-un snitel, cu care, iata, s-a luptat cu inversunare…ca un adevarat cowboy :)))

Domnul Dimitris, chelnerul, cel care l-a rasfatat pe puiul meu (dar si pe noi) la maxim (Bogdi mereu ii cerea cate ceva :D)…stia de asemenea sa vorbeasca romaneste, asa ca a fost minunat!!!
…si ca o povestioara amuzanta, am sa va spun ca singura data cand am intrat pe blog, in cele cateva zile de vacanta, a fost alaturi de acesti minunati oameni, si aici o includ si pe sotia domnului Vasile 🙂
Le-am marturisit faptul ca am fost cu totii extraordinar de incantati de ei si de prietenia pretioasa pe care am legat-o, astfel incat incat voi povesti cu mare drag despre ei pe blog…la cuvantul blog curiozitatea lor declansandu-se imediat :))
Dragii nostri, daca ajungeti sa cititi pe-aici, sa stiti ca ne este dor de voi si va transmitem cele mai frumoase ganduri si multumiri!!!

Biiine, sa continuam, deci, cu bunatatile :))
Aici e portia lui mami de ciuperci la gratar (ea a tinut tot postul Sf. Petru si Pavel)…incredibile, fara nici o exagerare!

…si vinete prajite, la fel de minunate 🙂

Noi ne-am ghidat dupa dictonul (inventat de mine :P) …mix-grill for everybody!!! 😀

…din partea casei, lubenita si inghetata…stiti voi deja 😛

…ametitorul colt cu vinuri alese din interiorul restaurantului…
Am fost serviti cu o nebunie de vin rosu…cel mai bun pe care l-am gustat vreodata (si pe langa asta, am si primit cadou o sticla cu aceeasi pretioasa licoare 😛 …am sa v-o arat intr-o alta ipostaza :D)

Exteriorul, la fel de frumos 🙂

…cu inca o vedere superba asupra golfului:

Un alt moment de liniste l-am trait, la cativa metri, in spatele restaurantului…unde am urcat pe-o scara de lemn…

…ce ne-a adus pasii in fata unui micut altar…si doar frica de bondari, care erau mari si multi si pareau ca vor sa ne intre si-n gura :D, ne-a alungat de-acolo mai repede decat planuisem 😛

Cu privirea atintita la frumusetea de sub noi am pornit, alene, catre masina…

…si ne-am reintors intr-o alta zi, pe inserat…cu gandul de a ne umple si racori privirile si cu frumusetea nocturna a acestui loc…

Noaptea era intr-adevar si mai magic totul…dovada stau mesele pline de visatori, ca noi 😛

Meniul de seara a fost dinadins ales mai rafinat…Bogdi a vrut sa incerce un gratar de pui cu un sos absolut delicios (din care, bineinteles, nu a mancat decat jumate :D)

…inca o data mix-grill (carnaciorii au fost dementiali, pacat ca nu stiu mai multe despre ei…)

…iar eu mi-am ales o specialitate a casei: souvlaki, adica frigarui, umplute cu branza feta…o explozie de gusturi!!!

Asa arata noaptea „pe acoperisul lumii” 😛


Cafeneaua-restaurant Agnanti, cum de fapt se numeste minunatul restaurant al domnului Vasile, este…sper ca v-am convins 😛 …o locatie de neratat, daca ajungeti, bineinteles, prin zona :))
Eu, daca s-ar putea, m-as teleporta in chiar momentul asta acolo, hi, hi…mai ales ca de la caldura asta bezmetica nu pot dormi nicicum…