Sfanta Manastire Bistrita Olteana

Pentru ca acum 8 ani (dupa cum vedeti, totul se invarte in jurul acestui obsedant „acum 8 ani” 😀 ) Manastirea Bistrita a devenit manastirea noastra de suflet, imi vine acum extrem de greu sa imi gasesc cuvintele…

Tot ce pot sa va spun este ca-i multumesc din tot sufletul Sfantului Grigorie Decapolitul ale carui sfinte moaste le „gazduieste” minunata manastire. Ii multumesc pentru chemarea lui tainica si pentru binecuvantarile pe care le-a revarsat asupra familiei noastre…
Adevarate minuni…dintre care cea mai minunata a fost „aparitia” scumpului nostru copilas, Bogdan, in vietile noastre 🙂
De ce spun asta?! …pentru ca de copila am suferit de endometrioza, o boala rara si cumplita, care le rapeste femeilor fericirea de a deveni mame…
Dar iata ca bunul Dumnezeu lucreaza, chiar si in zilele noastre, prin placutii lui…si a schimbat nefirescul intr-un firesc binecuvantat, in care eu, Cipi si Bogdi am putut deveni o familie. Cea mai frumoasa si fericita familie din univers, as spune! 😀

Marturia mea (printre care si cea a mamei mele, si multe altele) despre minunile pe care le-a facut Sfantul Grigorie in vietile noastre, se afla cuprinse in cartea: „Viata, Acatistul, Paraclisul Si Noi Minuni Ale Sfantului Grigorie Decapolitul” tiparita in anul 2007.
Eu va arat cartea mea de-acasa dar voi, daca ajungeti vreodata la Sfantu’ …cum il numesc cu drag maicutele de la manastire si localnicii 🙂 …v-o puteti achizitiona…
…iar viata voastra se va imbogati cu un „prieten” tare de nadejde!!!

…si acum sa reintru pe fagasul povestirii 😛
…deci, cand am ajuns noi la manastire se facuse deja seara…

…si desi era cam innorat si statea sa ploua, mi-a saltat inima de bucurie la vazul stolului de randunele, care zburau si acum ca in fiecare an, ca in fiecare zi de vara, in jurul turlei bisericii, soptindu-ne, parca, bun venit…

…iar in momentul in care am revazut-o pe maicuta, atat de draga noua…si ne-am imbratisat, am multumit, cu ochii plini de lacrimi, bunului Dumnezeu, ca ne-a pazit teferi pana aici, pentru ca am avut parte de mari ispite de-a lungul drumului.

Asa ca, impreuna cu ea, am intrat plini de bucurie in biserica sa ne-nchinam la sfinta icoana facatoare de minuni…cea in trei fete „zugravite”…
Pe una din fete e Maica Domnului:

In mijloc e Domnul nostru Iisus Hristos:

…iar pe cealalta fata e Sfantul Ioan Botezatorul:
In spatele icoanei sint Sfintii Trei Ierarhi, pe care, din pacate, nu i-am pozat…

…si dupa cum puteti deja observa in poza de mai sus, Bogdi cu buni s-au si asezat sub racla Sfantului Grigorie, multumindu-i ca a calatorit impreuna cu noi 🙂

Sfintele Moaste:

Tot atunci, noaptea…in interiorul bisericii:

A doua zi dimineata, in drum spre masa, am pozat corpul de cladiri, din incinta manastirii…unde am fost si noi cazati pe tot parcursul sederii noastre la manastire…
Trebuie sa va spun ca am fost foarte incantati de conditiile de cazare 🙂

Ziua, frumoasa manastire, scaldata in razele soarelui, se transforma intr-una si mai frumoasa.
De-un alb curat si odihnitor…

Aici, in stanga bisericii, se afla magazinul bisericesc , de unde ne-am cumparat prima carte cu viata Sfantului Grigorie…si multe, multe altele:

Va arat si atelierul de tamplarie in care maicuta noastra draga „povesteste” atat de frumos cu lemnul…

…intr-un final, am ajuns cu obiectivul si la foisorul din spatele bisericii, de unde am putut admira, intr-o liniste deplina, privelistea ce mi se infatisa in fata ochilor…

…asta dupa ce mi-am „croit”, plina de-ncantare, drum printre minunatele flori ce impanzesc intreaga manastire…

…si desi, initial, am pornit catre foisor mai mult din curiozitate si cu gandul ca n-am sa zabovesc mai mult de-o clipa, cand privirea mi s-a oprit asupra falnicilor munti ai Capatanii am stiut ca voi zabovi mai mult de-atat, contemplandu-i…
Va marturisesc ca am fost fascinata de acesti munti calcarosi, in care apele Bistritei oltene „au sapat” timp de mii de ani, cu o neobosita maiestuozitate grote, pesteri si chei…
De-abia astept sa va arat Pestera Liliecilor si panorama uluitoare pe care am surprins-o, de sus, de la Arnota…

In realitate, totul este muuult mai impresionant…emotia pe care o traiesti atunci cand esti „fata in fata” cu muntele, nu poate fi, din pacate, redata prin intermediul niciunei poze, oricat de bine ar fi facuta 🙂

…cu un pic de zoom, am prins si Schitul Papusa:

Vedere din spatele bisericii:

Trapeza… adica locul destinat servirii mesei, de catre toti cei care viziteaza sfanta manastire…

Nu pot sa nu va spun cat de uimiti am fost cu totii de Bogdi meu drag care a papat cu (cea mai) mare pofta din mancarurile (de post) pregatite de maicute. Dar daca stau bine sa ma gandesc…ar fi fost si culmea sa n-o faca, pentru ca maicuta draga ne punea pe masa cele mai sanatoase si gustoase bucate: lapte, branza si smantana, toate proaspete, de la vacutele si capritele manastirii…oua fierte, de gaina, ciorbe si tocane de legume „acrite” cu iaurt, lapte batut sau bors…ceaiuri de plante, indulcite cu miere sau cu dulceata de fructe (dulceata de dovleac a batut toate recordurile 😀 )
…toate, toate, facute chiar acolo, in manastire…
Deci, daca aveti cumva copii mai mofturosi la mancare, aduceti-i aici si se rezolva! :))

In poza asta se vede mult mai bine intrarea catre trapeza…prin usa din dreapta…
…in timp ce prin usa din stanga se ajunge la paraclis -adica o mica bisericuta, in care se oficiaza diverse slujbe pentru credinciosi…

Priviti cat de frumoasa e intrarea in biserica!!! …chiar si pe trepte sint flori…

Usa de intrare a bisericii…
…impresionanta si extrem de primitoare, fiind deschisa tot timpul (deci cel mai bun „refugiu” pentru cei terorizati de insomnii)…cum sunt eu, mai nou… 😛

…si pentru ca am uitat sa facem poze in interiorul bisericii (in afara de cea facuta noaptea)…am sa va arat pozele pe care le-a facut mami, anul trecut, in iarna…
Draga de ea, tot ea imi „salveaza” postarea 🙂

Privirea blanda a Sfantului Grigorie, te urmareste, de sub giulgiul lui albastru… in orice loc te-ai afla in biserica…

Si acum, la sfarsit, am sa v-o arat pe maicuta Varvara, ce ne-a impresionat pe toti cu bataile ei de toaca, batai ce rasunau in fiecare dupa-masa, la ora 17:00, anuntand inceputul vecerniei…

Maicuta inconjoara biserica, cu batai insufletite de toaca…si cu mici opriri, in care se inchina pana la pamant, facandu-si cruce cu mare evlavie…

…iar apoi, intra in biserica…la fel de serena precum a iesit 🙂

A fost foarte emotionant!!!
…drept pentru care m-am gandit sa va arat si voua cum ii „cheama” maicuta pe credinciosi la slujba.

Deoarece nu pot sa postez intreaga filmare cu maicuta Varvara, fiind prea lunga… am sa va prezint in continuare doar un mic rezumat.
…ce sper sa va placa, desi calitatea filmarii lasa putin de dorit ( eram emotionata, ca de obicei…si-mi tremurau cam rau mainile 😀 )