Muzeul Trovantilor din Costesti

 

Nu va pot spune cu cata emotie ne-am indreptat catre Manastirea Bistrita din Judetul Valcea, unde se afla moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, si cu cata repeziciune ni s-au derulat amintirile pe masura ce ne apropiam de ea. Spre marea mea bucurie, Bogdi si-a amintit pana si faptul ca, odata, seara, intr-o seara de vara, acum 10 ani, in spatele manastirii, la grajduri, a vazut pentru prima oara licurici. Si revederea cu maicuta noastra draga Ecaterina a fost incarcata de bucurie (te imbratisam, maica, pe tine si pe mami!), cele doua zile petrecute acolo fiind maxim fructificate 🙂  Am revizitat locuri vechi dar si noi, cum ar fi Muzeul Trovantilor din Costesti pe care vi-l arat acum.  E atat de aproape de intrarea in Costesti si il puteti vizita oricand (intrarea este libera):

O sa va spicuiesc cate ceva de pe panoul de la intrare despre trovanti:  „Trovantii reprezinta cimentari locale in masa nisipurilor ce ii contin iar secretia neuniforma a cimentului conduce la diferite forme ale acestora, uneori cu totul bizare”.

Aceste „pietre vii”, cum mai sunt numiti trovantii, au de la cativa mm la 5 m, iar legenda spune ca, dupa fiecare ploaie…mai cresc un pic 🙂

First encounter: Bogi-trovant 😛

Cariera de nisip, la baza careia sta cel mai mare trovant:

Mici trovanti, din explorarile lui Bogdi…pe care i-am luat cu noi, acasa, desigur :))

Un loc unic in Romania, ce merita sa se bucure de o mai mare atentie!

 

…cu trovantii-n buzunar am pornit apoi spre manastire 🙂  Am sesizat insa o mica diferenta intre poza pe care am facut-o acum 10 ani si cea de anul asta, si anume, ca nu mai vad atat de bine 😀  Mai nou, toate pozele pe care le fac seamana cu turnul din Pisa (poza era si mai inclinata, dar am dres-o eu un pic 😀 )

Interiorul bisericii, la fel de frumos si cald:

Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul:

Si curtea bisericii a ramas la fel de frumoasa:

Ziua s-a incheiat cu o plimbare lunga pe langa Cheile Bistritei, pe care le-am regasit la fel de linistitoare. Am mers pe jos, pe langa manastire:

Am surprins Schitul Papusa, din nou 🙂

…si frumoasele chei, cu crucea sculptata in piatra:

…si apele repezi, singura „galagie” din noianul de tacere…

 

(Buna ziua toata lumea, eu sunt Bogi, si m-am infiltrat in postarea mamei mele. Vreau sa va spun ca a fost o experienta foarte faina si amuzanta! Ne-am distrat peste tot! Eu totusi a trebuit sa sufar cateva zile la manastire, pentru ca nu aveam wi-fi deloc)

…si, da, pana cand m-am intors eu din bucatarie, Bogdi si-a facut simtita prezenta 😀 Dar ce mult ma bucur ca vrea sa faca parte din poveste!!!