Manastirea Hurezi si Schitul Sfantul Stefan

 

Manastirea Hurezi si Schitul Sfantul Stefan, impreuna cu Biserica Bolnita, care e in imediata lor apropiere (dar pe care sunt nevoita sa v-o arat intr-o postare separata, pentru ca am facut cam multe poze pe-acolo 😀 ), ne-au umplut inimile de bucurie. Toata zona asta a Ramnicului, extrem de pitoreasca si „presarata” cu farame de istorie, l-a ajutat pe Bogdi meu drag sa reziste fara wi-fi, hehe, asa ca am fost mai mult decat multumita!!! Ce-mi pare rau e ca nu am reusit sa revedem Arnota. Si nici Manastirea Dintr-un Lemn. Dar am ajuns sa vizitam Culele de la Maldaresti, niste case boieresti desprinse parca dintr-o poveste cu printi si printese, la care-am poposit mai multe ore. Intr-o alta postare si despre asta, insa…

Despre Manastirea Hurezi nu cred ca v-am povestit prea multe in vechea postare, si nici acum nu am de gand sa va tin o lectie de istorie 😀 , dar vreau totusi sa va spun ca a fost prima ctitorie a domnitorului Constantin Brancoveanu (si cea mai importanta) si ca a fost inclusa pe lista patrimoniului mondial Unesco inca din anul 1993. De asemenea, nici despre numele manastirii nu v-am zis nimic, asa ca va dezvalui acum de unde provine: de la niste pasari de noapte, numite huhurezi, ce cantau pe langa manastire in timp ce mesterii lucrau la zidirea ei (mesterii lucrau doar noaptea, de frica turcilor). Daaar destule info acum, haideti sa o exploram! :))

Priviti cat de frumoasa este Biserica Mare, Biserica Sfintilor Constantin si Elena!!!

La fel de frumoasa este si usa de la intrarea in biserica, cu stema Tarii Romanesti si stema Brancovenilor sculptate in marmura:

Pridvorul, cu scena Judecatii de Apoi: in stanga, raiul:

In drepta, iadul, cu raul de foc:

 

Interiorul bisericii, unde icoanele, pictate atat de minunat, par vii…

Sfantul Arhanghel Mihail:

Sfantul Arhanghel Gavriil:

Catapeteasma bisericii, sculptata in lemn de tei aurit, surprinsa in viteza, in drum spre iesire:

Bogdi, uimit tare si emotionat 🙂

La iesirea din biserica, cu ochii catre trapeza si Foisorul lui Dionisie (pe scari, in sus, e si Paraclisul, dar acolo nu am mai facut poze, pentru ca vi l-am aratat deja in postarea veche):

Foisorul lui Dionisie are o arhitectura de o mare valoare artistica, sculptura balustradelor fiind specifica stilului brancovenesc, cu impletituri in piatra si decoratii armonioase:

Tot foisorul, pozat in drum spre iesire…

 

Inapoi in masina, catre Schitul Sfantul Stefan:

Construit la marginea unei paduri racoroase, schitul Sfantul Stefan e inconjurat de liniste…

Intrarea in curtea bisericii o surprinde pe o maicuta care pregatea focul:

Catapeteasma micii biserici:

A fost foarte frumos!!! Maica stareta ne-a asteptat cu apa rece si lubenita, pe care am dat-o gata in doar cateva minute 😀 , iar noi am plecat cu promisiunea ca ne vom intoarce…intr-o zi…