Guest-Star, la Cantina Socială :)

Dragii mei, astazi vreau tare mult sa va fac cunostinta cu niste oameni minunati: Cristian si tanti Jeni, de la Cantina Sociala.
Le-am fost alaturi, la o cafea cu vorbe 😛 , dar nu oricum ci ca invitat special…ba chiar foarte special, fiind pentru o zi un mic „star” 😀

Va invit, asadar, alaturi de noi, cu mare drag…la o cafea, retete de acasa si multe amintiri!!!!

 

(dati click pe linkul rosu)

GUEST-STAR DAY: LAURA SAVA

Mii de multumiri, dragilor, pentru surpriza nemaipomenita!!!!!!!
Datorita voua, ziua de astazi s-a transformat dintr-una incredibil de anosta intr-una stralucitoare.

 

Si iata in intregime cum a decurs intalnirea noastra:

„Guest-Star Day: Laura Sava

Dragele mele și dragii mei, nu știu cât de mult vă place vouă ciocolata, dar eu o ador. Albă, neagră, cu lapte sau cu alune, umplută cu diverse creme, cu caramel… Ei, bine, invitata noastră de azi de la Guest-Star Day, cred că adoră mai mult ciocolata decât mine, ceea ce mă face un pic cam gelos. Dar o să-mi treacă repede gelozia după ce voi gusta alături de voi bunătățile pe care le va prepara ea mintenaș. Doamnelorrr și domnilooorrrr! Aplauze furtunoase pentru floarea Banatuluuuui! Lauraaaaa Savaaaaaaa!

Ah, Laura este toată un zâmbet și un izvor nesecat de bună dispoziție molipsitoare, de altfel! Iat-o pășind cu grație, alături de tanti jeni și Miruna în curtea Cantinei!

Laura se consideră o mare gurmandă, mâncarea fiind mereu fascinantă pentru ea și abordează arta culinară cu o nesfârșită curiozitate și exaltare, considerând că ea e cea care, zi de zi, ne aduce (mai) aproape unii de alții și ne răsfață simțurile.

Această pasiune a determinat-o să conceapă BLOGUL ei culinar, care este o adevărată încântare și desfătare pentru cititori. De altfel rețetele Laurei Sava sunt deja un ”brand” în blogosferă, multe din ele apărând în diverse publicații de specialitate și obținând premii la concursurile organizate de site-uri culinare.

”Initial, blogul meu a fost un vârtej haotic de rețete și gânduri, împletite cu multă naivitate, hi, hi, naivitatea celui care descoperă o lume nouă (în februarie 2007, când am postat prima rețetă pe blog, numai eu bântuiam blogosfera culinara, atât de dolofana acum). Dorința mea a fost, de fapt, să împărtășesc lumii o părticică din ceea ce mă face pe mine fericită”, declară Laura într-un interviu.

Laurei nu-i place să vorbească foarte mult despre ea,dar iată cum se prezintă ea vizitatorilor Cantinei Sociale: ”În mare, aș putea spune că pasiunea asta a mea pentru gătit e o moștenire de familie :))…Bunica, ca de altfel toate bunicile din lumea asta, gătea minunat!!! Simplu dar sublim! …și mama la fel :P… așa că nu prea mi-au dat șanse să detest bucătăria 😀 …Ce mi-ar plăcea mie cel mai mult?! …să devin cofetar, da și nu neapărat unul renumit, ci doar atât cât să-mi încânt familia și poate și pe cei dornici să mă cunoască și să guste, nu doar virtual cum o fac acum, din dulciurile mele preferate. Altceva despre mine, nu știu ce aș mai putea spune… iubesc marea și soarele, iubesc oamenii calzi si prietenoși, ador sa fiu mămică!”

Să vedem însă ce mai aflăm despre Laura În urma discuției cu tanti Jeni, pentru iată, amândouă s-au așezat la măsuța din bucătăria Cantinei, la o cafeluță. Să le ascultăm:

T.J.:Ce mănânci când scrii rețete pe blog? Ce anume te inspiră la scris?

Laura: …Mai nimic, dar in schimb beau necontrolat cafea :))) …ei și o praji îmi mai scapă uneori 😛 … și dau muzica tare (uneori prea tare :D), așa că da, cred că odată cu toate astea îmi vine și inspiratia :))

T.J.:De când nu ai mai sunat-o pe mama ta să-i ceri sfatul pentru o rețetă culinară?

Laura: Mă număr printre acei fericiți oameni care îi au pe părinții lor aproape. Pe mama o sun, așadar, doar atunci când e la cumpărături și-mi amintesc că am uitat să cumpăr ceva :))

T.J.: Cine dictează meniul zilei la tine în familie: tu, soțul sau micuțul Bogdan?

Laura: De obicei, principalul rasfatat al casei este Bogdi :P, dar tin cont si de preferintele lui Cipi sau ale parintilor mei…si daca ei sint fericiti, si eu sint!

T.J.: Dacă ai avea ocazia să produci un joc de strategie culinară pentru PC, cum ar arăta?

Laura: Wow, mi-ar plăcea asta, hihi…ar trebui să fie ceva cu multe niveluri de trecut și cu multă ciocolata 😀

T.J.: Ce fel de mâncare din copilărie îți trezește cele mai frumoase amintiri?

Laura: Sosul de rosii, facut de bunica mea…sau sos de paradaisa, cum ii zicea ea…toți îmi spun, ori de câte ori îl prepar, că e exact ca cel al bunei mele Milca…

T.J.: Te-ai gândit să publici o carte de rețete culinare?

Laura: Nu, la asta chiar nu m-am gândit :))

Ah, parcă simt mirosul sosului de roșii făcut de Laura… și îmi face o poftă de mâncare irezistibilă! LA țanc cu foamea asta pentru că iată, Laura își pune sorțul și, în aplauzele audienței, ne va prepara ceva bun-bun de tot, cum numai mânuțele ei pricepute știu să facă. Să o ascultăm:

”Azi vă voi delecta cu niște delicioase Sarmale in vas de lut. Pentru asta am nevoie de următoarele ingrediente: Un kilogram de carne de porc tocată sau tocătură mixtă (vita+porc), o varză mare murată, 200 de grame de costiță afumată, două cepe mari, 250 de mililitri de bulion sau roșii tocate, 150-200 de grame de orez, sare, piper, boia dulce, crenguțe de cimbru sau mărar, un ardei gras sau iute (opțional) și smântână.

Pun carnea tocată intr-un castron încăpător. Toc cepele și le călesc în ulei (sau untură) și le pun apoi peste carnea din castron, amestecând totul foarte bine. în untura rămasă, pun orezul și îl călesc ușor pe foc; îl răstorn în castronul cu carne și ceapă, adaug condimentele, puțină apă rece (una sau două linguri) și omogenizez amestecul.

Desfac foile de varză; sarmalele se învelesc numai in „vârful” frunzelor de varză (scot cotorul).

În oala mare de lut, pe fundul uns cu untură sau ulei, așez un strat de varza tocată, crenguțe de cimbru sau mărar, câteva bucățele de afumătură, un strat de sarmale, si tot așa până se termină sarmalele. Ultimul strat trebuie să fie de varză și costiță. Acopăr sarmalele cu bulion îndoit cu apă (atât cât să treacă peste sarmale) și ardei gras sau iute, crestat în vârf. Las lai fert sarmalele la foc mic, o zi întreagă, hi, hi… Eh, eu le las la cuptor vreo 3, 4 ore, seara, și tot pe-atât a doua zi, de dimineață.

Le servesc doar cu smântână sau cu mămăligă, dacă vreți 😛 …și neapărat acompaniate de-un vin roșu, bun!”

Ah, v-am spus că atunci când eram copil îmi plăcea olăritul? Nu? EI bine aflați acum… Dar de când cu sarmalele astea minunate, oalele de lut îmi sunt parcă și mai dragi…

Dar până sunt gata sarmalele, hai să vedem ce ne prepară Laura la desert. Eu deja mă așez ca să nu mi se facă rău.. de poftă, evident! Ia să vedemmm:

Deși ador ciocolata, azi la desert, vă voi răsfăța cu niște minunate Cuiburi de viespi. Aceste „cuiburi” delicioase fac parte din categoria „Rețetele bunicii…și ale mamei” :P, cele care ne-au îndulcit copilăria, alături de „saviecuțe” și Greta Garbo, așa că vă invit cu mare drag să le încercați (e incredibil dar adevărat: la baza tuturor stă același banal aluat cu drojdie :P). Cuiburile se compun din aluat, maia și umplutură. Iată ce ingrediente folosesc:

Aluat: 500 de grame de făină, 250 de grame de margarină Rama la cub sau Unirea, două linguri mari de smântână (acră, nu frișcă lichidă), două gălbenușuri, un praf de sare și unul de zahăr, o lingură de untură de porc (opțional)

Maia: 25 de grame drojdie proaspătă, două lingurițe zahăr, puțin lapte călduț (nu fierbinte!)

Umplutura: 250 de grame de mac/nucă, 200 de grame de zahăr, 100 de mililitri de lapte

Pentru uns foile: trei gălbenușuri

Prima dată fac maiaua: pun drojdia într-un bol; presar zahăr deasupra și amestec bine. Adaug laptele și presar puțină făină peste întreaga compoziție. În 5-10 minute, dacă drojdia e proaspătă, trebuie să crească. Pun toată făina într-un bol încăpător și adaug maiaua. Adaug smântâna, un praf de sare, zahăr și gălbenușurile (albușurile se vor folosi ulterior la compoziția de nucă și mac, pentru a le subția), Încorporez toate ingredientele, mama îmi sugerează ca această operațiune să se facă cu ajutorul mâinilor (ea doar asa stie! ), eu însă sunt convinsă că merge „învârtit” și la robotul de bucătărie 😉 Adaug apoi margarina, încălzită puțin la microunde și untura, ea având rolul de a frăgezi aluatul… Frământ totul bine, bine :)) …până când aluatul începe să se desprindă de pe maini. Acopăr și las la dospit lângă o sursă de căldură, iar în acest timp, pregătesc umpluturile și cu mac si cu nucă: încălzesc laptele într-o crăticioară, împreună cu zahărul. Când zahărul se topește, adaug macul, respectiv nuca, gata măcinate. Când cele două compoziții se răcesc, se amestecă cu albușurile bătute spuma cu puțin zahăr (câte 2 albușuri de fiecare, pentru o porție dublă cum am facut eu) Rezultă o compoziție super-dulce, exact pe gustul meu!!! (ce surpriză, așa-i?! 😀 ) Dacă macul e prea uscat, se poate fierbe puțin griș cu lapte și se adaugă compoziției, facând-o astfel mai „pufoasă”.

Aluatul dospit îl porționez cu cuțitul în opt părți egale (la o portie se va împărți în patru)…fiecare segment reprezentând o foaie de umplut (ca un cozonăcel). Întind cu sucitorul fiecare segment în parte.

Pudrez masa cu puțină făină și întind foaia de aluat cât mai subțire posibil….dar nici să fie transparenta :P. Pun umplutura de mac și de nucă, apoi așez cuiburile în tava tapetată cu hârtie de copt și le ung cu gălbenuș de ou. Bag tava în cuptorul deja încins, pentru aproximativ o jumătate de oră, la 180 grade C. Faci testul cu scobitoarea neapărat!!! Când sunt gata coapte, șe scot la răcit și sunt gata pentru servire J

Mmmmm, delicios! Deși sincer când am auzit de viespi parcă mi-a fost un pic frică… Dar sunt foaaarte delicioase cuiburile astea, cum altfel? Miam-miammmm…

Laura a venit și cu niște poze din colecția personală. Veți recunoaște cu ușurință, înghițind în sec, cuibul de sarmale și cuibul de viespi. După ce vă săturați privindu-le, admirați-o pe Laura : ” una este făcută în anii tineretii :P, adică mai exact, chiar atunci de când pasiunea mea pentru gătit a început să ia amploare :D…și una este făcută mai recent :)” Ei, bine, vă las pe voi să ghiciți care e cea mai veche și care e cea mai nouă, Laura fiind neschimbată, veșnic tânără și frumos zâmbitoare.

 

Să vedem însă ce ne propune invitata noastră ca și fundal muzical:

”Alegerile mele muzicale ar fi:

Evanescence-My Immortal:

Billy Talent-The Ex…asta ca să revenim cu picioarele pe pământ :D” :

 

Dragilor, la indicațiile Laurei, cobor în pivniță să scot vinul cel roșu și bun care merge la fix la sarmalele acelea. Pe voi vă las să vă delectați cu bunătățile preparate de ea și să vă bucurați de ziua aceasta minunată! Mulțumim din suflet Laurei Sava pentru onoarea și plăcerea făcută cu ocazia vizitei făcute de ea la Cantina Socială! O zi excelentă, dragi mei! Hai, dați năvală și poftă mareeeeeeeee! „