Galuste cu prune, desertul copilariei mele!!! Nu stiu daca v-am zis dar galustele cu prune sau gombotii, cum le mai spunem, sunt pentru noi (pentru mine, mai ales, ca eu sunt lesinata dupa ele!!! 😀 ) atractia zilei, a serii…a verii, a toamnei… :))
Sunt delicioase si parca nu ne putem nicicand satura de ele, fapt pentru care, in momentul in care le pregatesc, o fac in cantitati (ingrijoratoare 😛 ) industriale!!!
Inclusiv de post!!!
Ingrediente:
Aluat de galuste:
- 1 kg cartofi fierti in coaja
- un praf de sare
- 3-4 oua mici
- 300-350 g faina
- 3,4 linguri ulei
Pesmet prajit:
- o punga pesmet (cca. 1 kg)
- ulei (cat sa absoarba bine pesmetul)
- zahar dupa gust
- scortisoara (optional)
Mod de preparare:
Incepeti prin a curata cartofii de coaja, fierbinti inca! Pasati-i imediat!
Faceti apoi un aluat, nu prea tare, din cartofi, sare, oua, ulei si faina.
Pudrati-va mainile cu faina in timp de modelati gombotii si adaugati putina faina pe masura ce formati galustele, daca simtiti ca e necesar (mai bine puneti pe parcurs decat prea multa faina de la inceput).
In continuare, puneti apa la fiert, intr-o oala incapatoare. E foarte important ca apa sa fie din timp pregatita (chiar sa inceapa sa clocoteasca) pentru ca altfel va va fi foarte greu sa modelati galustele (aluatul se inmoaie).
Spalati prunele (eu nu le scot samburii, asa imi plac mai mult).
Modelati galuste din aluatul de cartofi iar in mijloc puneti cate o pruna.
Introduceti galustele in apa (putin sarata) care clocoteste usor si lasati la fiert cca. 10 minute, la foc mic. Cand se ridica, e semn ca sunt fierte.
Intre timp, se incalzeste putin ulei (sau unt) intr-o tigaie si se rumeneste pesmetul.
Galustele se scot din apa cu ajutorul unei palete, se lasa sa se scurga putin, dupa care se dau prin pesmet.
Se servesc presarate cu zahar…si cu un pic de gem de prune langa, cum am facut noi, ca sa ne potolim pofta cu-adevarat!!! 😀
…cateva poze cu ultimele galuscute, pe care cu greu le-am adus la sedinta foto:
Foarte, foarte faine…si aluatul e moale si pufos, asa cum imi place mie!
S-aveti pofta, daca le incercati!!!
29 comentarii
si eu am facut acu cateva zile si tot in cantitati industriale 🙂 ce imi place e ca si voi pastrati samburii si le ziceti gomboti ..ca noi 😀 aa, uneori le mai mancam cu smantana, de gem de prune nu stiam, tre sa incerc, cred ca mai sunt 2-3 ratacitit prin firgider.
Laura,deunazi am cautat pe blogul tau reteta de galuste (tin sa-ti spun ca sunt perfecte ca aspect) si astazi m-am hotarat sa fac si eu(e prima oara)…am fost dezamagita,nu mi-au iesit asa frumosi ca ai tai…macar sunt gustosi si sotul meu m-a felicitat(caci el adora galustele)…tu esti o profesionista !!!!!
sunt dementiale!!!!!!!!!!!
Ador gombotii!!!Eu i-am facut fara oua si sunt mult mai buni…nu se intaresc!
Laura imi permit sa iti dau si retetea mamei http://sotiefericita.blogspot.com/2011/08/galuste-cu-prune.html (diferit este ca mama pune putin gris in aluat si el iese mai pufos nu asa cleios ca cel care are doar faina) si te-as ruga sa o incercerci si sa-mi spui parerea 🙂
esti una dintre cele mai bune gospodine pe care le cunosc(chiar daca nu face to face 🙂 😉 ).
o zi frumoasa sa ai!
Galustele cu prune sunt printre favoritele mele. Aceeasi reteta o facem si noi, singurele diferente sunt ca le dam la cuptor dupa ce le fierbem si dam prin pesmet si nu scoatem simburele. Le servim cu zahar tos.
mmmm… ce bine arata. Abea astept sa apara prunele si le incercam si noi.
Buna Laura, am descoperit blogul tau prin intermediul surorii mele, care este plecata departe de tara….undeva in lumea larga…si care este o mare fana a ta si careia ii place extrem de mult reteta ta de chec cu lamaie; dar sa revenim…eu inlocuiesc pesmetul de la final cu biscuiti rasi (sunt mai aromati); zilele aste voi incerca prajitura aceea unguresca (mi-a lasat gura apa). Te pupam si iti dorim succes in continuare cu acest blog absolut genial
Wow, Adrian, la asta chiar nu m-am gandit niciodata!!! …mii de multumiri pentru deliciosul pont! 🙂
Cristina, ma bucur sa aflu inca o denumire a acestor galuscute dulci 🙂
Te pup pentru mesaj si te mai astept pe la noi!
Si noi trimitem pupicei, dulci, inapoi 😛
Da, Kris, si noi ii stim de gomboti 😛 …da’ si de galuste cu prune, cum ne gaseste momentul :))
Important e ca e un desert delicios!!!
Madeineu, si eu imi amintesc lucruri care erau odata…atunci cand vine vorba despre bunicute 🙂 …caci nu le mai am de multa vreme alaturi…
De buna mea, cu care am crescut si de la care mi-ar fi placut sa ajung sa-nvat cat mai multe…imi amintesc cel mai mult…
Gina draga, sint absolut sigura ca esti o prezenta incantatoare si talentata si in bucatarie precum esti in afara ei! 🙂
…si ma bucur mult ca ti-au placut gombotii mei…mai ales, asa, cu sosul ala de prune, care a avut o aromaaaa… 😛
Amalia, incearca-i cu incredere, eu asa ii fac din tinerete :)))
E super-fain aluatul, moale dar totusi nesfaramicios…iar faza cu prunele intregi mie mi se pare ideala, pentru ca asa se diminueaza si mai mult riscurile ca galustele sa se destrame in apa clocotinda 😉
se mai pot tavali si prin nuca macinata pentru a inlocui pesmetul
Arata apetisant! La noi in Bucovina se cheama cledne si se fac cam la fel, mai putin pesmetul. Multumesc pentru inspiratia pe care ne-o oferiti! Pupici lui Bogdi.
si eu ii ador, noi ii numim „gombouti cu prune” 🙂
Draga Laura,
Intr-adevar bunicile stiu in general sa gateasca f bine, si ale mele au gatit extraordinar, dar din pacate nu prea mult pentru noi :D.
mi-a venit inima la loc!! adica asa le fac si eu, deci retrag ca la buucatarie eu nul!! totusi ale tale par mai apetisante si ideea de pus peste ele un pic de gem, excelenta!!! mi-ai dat o idee pt. duminica! uf! iar mincam! de vina…pozele tale!!!
Mama ii face fara oua pentru ca, probabil daca nu esti foarte priceput, risti sa fie galustele tari. Si mai facem chisaliţă, un gem mai light si ca un sos. Eu ii ador cu zahar brun, mare, care crănţăne 😄
Si fara scortisoara, dar asta e dupa.gustul fiecaruia.
M-ai lovit in punctul slab cu gombotii Laura draga! Imi plac enorm! Ce pacat ca nu sunt mai aproape de tine sa fii venit si eu la festinul tau… Din nefericire nu prea ii nimeresc, ori se imprastie la fiert, ori sunt tari ca piatra… Sper ca reteta ta sa ma ajute. Nu stiam de varianta ca prunele sa ramana intregi, eu scoteam samburii si presaram zahar si scortisoara peste prune. Te imbratisez!
Ce dragute sinteti fetelor!!!!!!!!!!! :))
Va pup si imi cer iertare pentru ca v-am ispitit atat de rau 😛 …dar de-abia asteptam sa le pregatesc si apoi impartasesc cu voi…
Sint super-fericita ca va plac!!!
@Miha, le-ai facut?! …ca tu esti ca Speedy :)))
@Lissa, cu piersici mi-am dorit si eu sa le incerc dar nu am reusit…poate la anu’ 🙂
@madeineu, mi-ar fi placut la nebunie sa gust din gombotii facuti de bunica ta!!! …tot ce iese din mainile bunicilor e minunat! 🙂
Cat sunt de perfecte şi ce bine arată! Mi se face poftă :). Anul acesta am mancat o singură dată gomboţi şi ăia erau făcuţi de bunica mea.
Uaaauuu Laura ce galuste faine ai facut ,sa le mananci cu ochii nu alta!
Am facut doar de doua ori anul asta…si o tura cu piersici… de prune am provizii la congelator si pentru la iarna.
Te pup !
mai mai ca as intra din nou in bucatarie. :))
Super arata galustele tale!
…hi, hi, Eve, tu ma intreci chiar si pe mine „in” pofte :)))
Spor la invartit…si la papat!!! Sa ai, totusi, la-ndemana un triferment 😛
…si bineinteles sa te intorci sa-mi zici cum au fost 😉
Yu-huu, April, bine ai venit in clubul iubitorilor de gomboti!!! :))
…mersi fain de tip-ul cu untura!
Cred ca fragezeste la maxim aluatul, mmm…mi-e pofta de inc-o tura 😛
Gata…..plec in bucatarie sa fac galustele…Am inghitit in sec destul!
Tare-mi plac si mie gombotii….si arat super ai tai. Eu pun si putina untura in aluatul de cartofi.