Mucenici (Sfintisori)

 

In cinstea Sfintilor 40 de Mucenici, praznuiti in fiecare 9 martie de catre toti crestinii ortodocsi, am preparat si eu cativa Mucenici (Sfintisori), frumos rumeniti si aromati…si foarte apreciati de Bogdi 🙂 Anul acesta insa i-am facut din aluat de cozonac, dat fiind faptul ca suntem inca in saptamana alba, cand avem dezlegare la oua, unt si lapte, si i-am facut nu numai sub forma de sfintisori, „impletiti” in 8, ci si sub forma de cozonac floare, umplut cu ciocolata (poze mai jos). Mucenicii nu se umplu niciodata, ci doar se insiropeaza (desi, culmea, lui Bogdi i-au placut mai mult neinsiropati), se ung cu miere si se presara cu nuca macinata, dar eu am avut un avant extrem de creativ zilele astea :)) Reteta de post o gasiti aici: Mucenici moldovenesti.

Sper sa incercati ambele retete!!!! 😛

 

Ingrediente pentru 12 mucenici:

Pentru aluatul de mucenici:
  • 600 g faina de grau pentru cozonac
  • 250 ml lapte
  • 160 g zahar
  • 1 lingurita rasa sare
  • 3 galbenusuri
  • 50 g unt
  • 50 ml ulei
Pentru maia:
  • 40 g drojdie proaspata sau 1 plic 1/2 drojdie uscata (cca. 11 g)
  • 1 lingurita zahar
  • 20 ml lapte
  • un pumn de faina
Pentru uns:
  • 2 galbenusuri
  • 20 ml lapte (2 linguri pline)
Pentru sirop:
  • 300 ml apa
  • 120 g zahar
  • un baton de scortisoara
In plus:
  • 150 g nuca macinata
  • 100 g miere

 

Mod de preparare:

Se pregateste prima data maiaua (maiaua se face doar in cazul in care se foloseste drojdie proaspata): se pune drojdia intr-un bol mic impreuna cu zaharul si se amesteca bine; se adauga laptele cald (nu fierbinte!) si se presara faina deasupra. Se lasa sa creasca, la caldura, ferita de curenti de aer, cca. 10 minute.

Pentru aluat, se cerne faina de doua ori (faina sa fie tinuta la cald cu o zi inainte) intr-un castron incapator. Se face apoi o adancitura in mijloc si se toarna maiaua dospita. Daca folositi drojdie uscata, ea se amesteca de la inceput cu faina. Se amesteca usor si se adauga laptele cald (daca puteti tine degetul in el, e perfect! Nici mai cald, nici mai rece!) in care ati pus zaharul. Se framanta putin si se adauga galbenusurile amestecate cu sare. La sfarsit, se adauga untul topit (la fel, sa nu fie fierbinte) si uleiul caldut (eu l-am incalzit putin la microunde), dar nu deodata ci in doua transe, framantand bine aluatul.

Acum, daca va plac aluaturile cu drojdie care implica framantat din greu (si mie-mi plac…doar partea cu framantatul nu o prea agreez 😀 ), framantati aluatul pentru minim 20 de minute. Eu am fost foarte incantata de cum mi-au iesit, pentru ca nu am framantat aluatul mai mult de 5 minute :)) Aluatul se acopera cu un prosop de bucatarie si se lasa la dospit pana cand isi dubleaza volumul, cca. 45 de minute.

Se incalzeste cuptorul la 170 grade C (foc potrivit) si se tapeteaza cu hartie de copt o forma mare (tava de la aragaz). In timpul acesta, se prepara siropul, pentru ca avem nevoie de el rece: se fierbe din apa, zahar si scortisoara un sirop, nu foarte gros (in cca. 8 minute e gata); se lasa la racit.

Pentru mucenici, se imparte aluatul in 12 bucati egale; acestea se ruleaza apoi in suluri lungi din care se formeaza mucenicii (rasuciti aluatl in forma de 8). Se aseaza cate 6 bucati in fiecare tava si se mai lasa la crescut inca aproximativ 15 de minute. Inainte de a fi dati la cuptor, mucenicii se ung cu galbenus amestecat cu lapte (cald). Se coc cca. 20 de minute sau pana cand se rumenesc frumos.

Aici e portia lui Bogdi 🙂 …mucenicii neinsiropati:

Iar aici  e portia cu sirop. Poze pas cu pas…aproape 😀

Siropul se pune intr-un castron larg iar nuca macinata pe o farfurie, langa. Mucenicii, fierbinti, se inmoaie in sirop, pe ambele parti, se scot pe un platou si se insiropeaza din nou: se toarna peste ei siropul (puteti sa amestecati si mierea in sirop, daca vreti) si se presara cu nuca macinata.

Eu, dupa ce i-am insiropat, i-am uns cu miere si i-am presarat cu nuca:

Cei de aici sunt pentru voi, dragilor!!!!!

Detaliu:

Sub forma de cozonac floare, umplut cu ciocolata:

Deliciosi, in orice forma!!!!!




Salam de biscuiti cu ciocolata si napolitane

 

Prieteni dragi, acest salam de biscuiti cu ciocolata si napolitane a prins forma intr-o seara…cand pofta de dulce a lui Bogdi a fost mai presus decat „pofta” mea de a gati ceva 😀  Marea mea bucurie, insa, a fost ca aveam un „capac” de la un tort, deja copt, si impreuna cu ce-am mai gasit prin dulapuri si prin frigider am reusit sa il surprind din nou pe puiul meu. Daca citeste ca i-am zis „pui”, o incurc! 😀

Initial, am modelat intreaga compozitie sub forma de bomboane, asa ca puteti sa transformati deliciosul „salam” in niste trufe de ciocolata crocante sau in niste cake-pops festive.

Va pup dulce pe toti! Sper sa incercati creatia mea dulce…poate chiar in seara asta, de ce nu?! :))

 

Ingrediente:

Pentru blatul de cacao:
  • 2 oua
  • 100 g zahar
  • 50 ml ulei
  • 100 ml lapte (gras)
  • 100 g faina
  • 20 g amidon (sau tot faina)
  • 20 g cacao
  • 1 lingurita praf de copt
Pentru compozitia de biscuiti:
  • 100 g biscuiti cu unt
  • 180 g napolitane cu crema de cacao
  • 100 g ciocolata cu lapte
  • 120 ml lapte

 

Cei care ma urmaresc de cel putin un an stiu foarte bine ca inainte de retetele pe care vi le impartasesc cu mare drag trebuie sa va arat cate ceva de prin gradina sau casa noastra. Iar acum a fost randul calinului, acelui frumos pomisor, preferatul tatalui meu, numit si „Bulgare de zapada”. Am rupt cateva floricele din el cand tati nu se uita, ca sa am cu ce-mi orna desertul. Don’t tell! 😀

Mod de preparare:

Si sa incepem cu inceputul 🙂 …adica cu blatul. Care va trebui copt intr-o forma de 24 cm (merge si una clasica, de 26 cm). Totusi, daca nu aveti de gand sa stati prea mult in bucatarie, va pot spune cantitatea exacta de blat pe care trebuie s-o folositi: cca. 380 g. O puteti inlocui cu un blat deja copt (reteta asta e perfecta de sarbatori!) sau cu un chec sau briosa cumparate. Bun, deci, blatul se face foarte usor: se bat ouale, intregi, cu un praf de sare (cat luati cu trei degete) si cu zaharul tos. Nu mult, ci doar pana cand se spumeaza usor. Separat, se amesteca faina cu amidonul, pudra de cacao si praful de copt si se adaugfa compozitiei. Se amesteca scurt; se toarna laptele rece si uleiul si se mai amesteca putin, cat sa se omogenizeze. Aluatul rezultat se rastoarna in forma tapetata cu hartie de copt si se coace in cuptorul preincalzit la 180 grade C (incingeti-l bine cu 10 minute inainte de a va apuca de copt)…pentru cca. 12 minute. Cand e gata, se lasa sa se racoreasca cateva minute in forma, dupa care se scoate si se lasa la racit. Se faramiteaza la robotul de bucatarie (rupeti-l in bucati potrivite inainte de asta).

In continuare, se rupe ciocolata cu lapte in bucatele si se topeste in lapte. Eu fac asta la microunde pentru ca imi e mult mai usor, dar voi o puteti topi la bain-marie.

Pentru a finaliza salamul de ciocolata, se amesteca ciocolata topita cu blatul sfaramat, cu napolitanele pe care le veti zdrobi in maini si cu biscuitii pe care ii veti toca mai marunt sau in bucati mai mari, dupa plac 🙂

Foarte usor de preparat si nemaipomenit de gustos!!!

Va imbratisez pe toti cu mare drag!!! Sa ne „revedem” cu bine la urmatoarea reteta…ce sper ca nu va fi peste inca o luna! 😀




Retetele mamei, retete traditionale de sarbatori

 

Astazi vreau sa va arat retetele mamei, retete traditionale de sarbatori, acele retete pe care mami a mea draga ni le face in fiecare Paste sau Craciun. Deserturi unice si delicioase, cu miros de copilarie, pe care parca doar ea stie sa le faca atat de bine 🙂

Mai e o reteta pe care o strecoara pe lista cu bunatati, dar nu e dulce, ci sarata 😀 O voi afisa la sfarsitul postarii!

 

Iar acum, iata minunatiile, in ordinea in care apar in poza:

1. Saviecuta cu mac si nuca (Baigli): http://www.laurasava.ro/2009/01/06/saviecuta-cu-mac-si-nuca-baigli/

2. Prajitura Greta Garbo: http://www.laurasava.ro/2009/01/06/greta-garbo/

3. Isler: http://www.laurasava.ro/2010/04/15/isler/

4. Cuib de viespi: http://www.laurasava.ro/2010/11/09/cuib-de-viespi/

 

Reteta sarata era cea de covrigei, facuti cu forma speciala de covrigei, mostenita din mosi-stramosi (am cumparat una noua acum cativa ani, dar na… 😀 )

Covrigei: http://www.laurasava.ro/2010/10/27/covrigei/

 

Pe mami, draga de ea, nu am mai prins-o de ceva vreme prin bucatarie, dar mi-a promis ca va veni cu forte noi…si multe retete vechi si minunate!!! :))

Nu stiu daca mai reusesc sa vin cu ceva nou pana de Pasti (probabil nu 😛 ), asa ca va las in compania pomilor nostri infloriti si va urez din toata inima: „Paste fericit”, cu pace in suflet si multa dragoste!!! Pupici o mie, sa ne reauzim cu bine!!

 




Pasca cu smantana

Fetelor, multe dintre voi stiti deja ca la noi de sarbatori se mananca Saviecute, cu mac mai ales 😛 , nu cozonac, iar pasca doar de Pasti, pasca cu ciocolata in special (Pasca fara aluat e din start pe lista!!!). Anul asta, insa, in urma cerintelor voastre, mi-am  imbogatit retetarul cu inca una, si anume: Pasca cu smantana, o pasca absolut delicioasa, cu umplutura fina si aromata!!!

Recomandarea mea ar fi, daca nu aveti o forma mare, de cel putin 32 cm si inalta de cca. 10 cm, sa injumatatiti cantitatile pentru aluat si umplutura, facand doua pasti mai mici. Dintr-un kilogram de faina ies, in mod obisnuit, 2 cozonaci 😀

 

Ingrediente:

Pentru aluat:
  • 1 kg faina
  • 500 ml lapte
  • 300 g zahar
  • 4 galbenusuri
  • 2 albusuri
  • 200 g unt
  • 50 g drojdie proaspata
  • esenta de vanilie/rom
Pentru umplutura:
  • 900 g smantana grasa (minim 20 % grasime)
  • 6 oua, separate
  • 10 linguri zahar
  • 5 linguri faina
  • 100 g stafide

 

Mod de preparare:

Pentru umplutura de smantana, se pune smantana intr-un tifon dublu (sau panza alba deasa) si se leaga la capete; se pune „legaturica” cu smantana intr-un vas cu malai, acoperind-o bine ca sa traga zerul. Se tine peste noapte sau cel putin 6 ore, dupa care se scoate si se desface legatura cu grija sa nu intre malai. Se scoate smantana scursa care trebuie sa fie de consistenta branzei de vaci. Una foarte fina 🙂

Se pregateste aluatul: se face o maia dintr-o ceasca de lapte cald (200 ml), 2 linguri zahar, drojdie si 2 linguri pline cu faina. Se bat toate aceste ingrediente pana se obtine o compozitie ca o smantana. Se pune la crescut, intr-un loc cald, ferit de curenti de aer, pana isi dubleaza volumul.

Separat, se pune faina cernuta de doua ori, si de preferinta adusa in bucatarie cu o seara inainte (ca sa nu fie rece), intr-un bol incapator. Se toarna laptele caldut (nu fierbinte) si se amesteca usor. Galbenusurile se freaca cu un praf de sare (cat prindeti cu doua degete) si se lasa sa stea pana bateti albusurile spuma. Se incorporeaza apoi galbenusurile frecate si albusurile spuma in aluat. Se adauga maiaua crescuta si se toarna, putin cate putin, din untul topit, caldut (din nou aceeasi atentionare: nu fierbinte!). Se lasa aluatul la crescut intr-un loc calduros, acoperit cu un prosop.

Se unge cu unt o tava de copt cu diametrul de cel putin 32 cm. si inalta de cca. 10 cm. si se tapeteaza cu faina. Se ia din aluat, cu mainile unse cu ulei, aproximativ jumatate din aluat (se lasa un pumn de aluat pentru cruce) si se intinde cu mana o foaie pe fundul tavii. Din cealalta jumatate de aluat  se intinde o banda cu care se acopera peretii (preferabil sa curga putin peste tava). Daca nu va intimideaza impletiturile de aluat, puteti sa faceti un sul impletit in 3 sau doar rasucit, din doua benzi, pe care sa il fixati pe margine.

Se prepara umplutura: se amesteca cu mixerul galbenusurile cu zaharul timp de minim 5 minute. Se adauga faina cernuta, smantana si stafidele (inmuiate  cu cateva ore inainte in apa calduta si esenta de rom) bine scurse, si se amesteca usor. La final, se incorporeaza albusurile batute spuma cu un praf de sare. Lasati mixerul deoparte si folositi spatula 😛

Se toarna umplutura in mijlocul pastii, iar marginile se inclina usor spre umplutura. Se face o cruce din aluatul ramas, simpla sau dintr-un sul impletit, si se aseaza in mijloc. Se unge aluatul cu un galbenus si se lasa la loc cald, ferit de curenti, sa mai creasca 10-15 minute. In acest timp, se incinge cuptorul la foc potrivit (180 grade C).

Pasca se introduce in cuptor pentru 20 de minute si apoi se lasa la foc mai mic inca 30 de minute (170 grade C). Nu deschideti usa cuptorului in tot timpul asta!!! Daca vedeti, catre final, ca suprafata pastii incepe sa se arda, acoperiti-o cu hartie de copt. Cand e gata, se scoate din cuptor si se lasa in tava pana se raceste complet. Nu o scoateti din forma fierbinte sau calda!!!

 

Rece, se feliaza dupa plac, si pofta 😀 , si se imparte cu cei dragi!!!!!

La noi a avut un maaaare succes!!!!




Jumari din slanina de porc

 

[shashin type=”photo” id=”14775″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

 

Jumari de porc (sau jumere, cum le zicem noi in Banat) nu mancam decat foarte rar. Foarte rar spre deloc 😀

Anul asta insa am primit o „tablita” de slanina impanata cu carne si m-am gandit ca ar fi o ocazie buna de a o transforma in niste jumari proaspete si crocante, din care sa prepar mai apoi un minunat guguluf sarat (vin cu reteta imediat). Mi-a ramas si de o portie de pogacele cu jumari, asa ca in final m-am bucurat ca am retrait o parte din copilaria mea frumoasa, alaturi de bunici.

 

Ingrediente:

– 2 kg. slanina de porc

– 200 ml. apa sau lapte

– 1 lingurita sare

– 1 ceapa mica (optional)

 

Mod de preparare:

Slanina (in special grasimea de pe burta), curatata de sorici si carne, dar care sa aiba totusi vinisoare de carne, se taie in patratele egale de 3-4 cm. lungime si 2-3 cm. latime. Sau cat o jumatate de cutie de chibrituri, daca nu aveti de gand sa stati cu rigla langa ele :D. E important ca bucatile sa fie cat mai egale, pentru ca cele mici se vor arde.

Se pun bucatile de grasime intr-o cratita incapatoare sau intr-un ceaun (ceaunul folosit al bunicii e perfect :P) si se adauga putina apa. Se pune vasul la foc mic si se amesteca des, sa nu se prinda. Cand grasimea s-a topit iar jumarile s-au format (nu trebuie sa se rumeneasca foarte tare), se sareaza si se stinge focul. Noua ne plac mai crocante, asa ca le las sa prinda mai bine culoare…

Se scot jumarile cu o spumiera, scurgandu-se bine de grasime, sau se strecoara prin strecuratoarea metalica, apasandu-le usor in strecuratoare pentru a elimina grasimea in exces. Untura rezultata se pune in borcane si se consuma cat mai repede, ori direct pe paine, presarata cu boia -metoda barbara :D, ori la diferite preparate din carne in loc de ulei. Daca folositi lapte (laptele se adauga pentru albirea unturii) in loc de apa, si nu sarati jumarile decat dupa ce le-ati scos din untura, puteti folosi untura (racita si intarita) la diverse aluaturi (foitaje).




Mucenici moldovenesti

Dragii mei, mi-am dorit tare mult sa va arat tehnica prepararii acestor mucenici moldovenesti, bine dospiti si insiropati 😛 , (aici ii aveti in zeama ) si acum ca am reusit s-o fac, sunt foarte incantata!!! Sper sa va fie de folos ambele retete, mai ales ca sunt de post.
Si daca tot am prins curaj (groaza-mi mai era de aluaturile cu drojdie 😀 ) am sa incerc si varianta „de dulce”, adica cu oua, unt, etc. Pe saptamana viitoare insa, acum imi iau o binemeritata pauza :)))

Ingrediente:

Pentru aluat:
  • 500 g faina
  • 25 g drojdie proaspata (sau 7 g drojdie uscata)
  • un praf de sare
  • 1 lingurita zahar
  • 250-270 ml apa
  • 2 linguri ulei
  • 1 pliculet zahar vanilat (10 g)
  • 1/2 sticluta esenta de rom
Pentru sirop:
  • 1 ceasca cu zahar
  • 2 cesti cu apa
  • 2 linguri miere
  • 200-250 g nuca macinata

 

Mod de preparare:

Pentru aluat, puneti intr-un vas un pumn de faina. Puneti drojdia intr-un bol mic cu zaharul si doua, trei lingurite apa calda si amestecati usor. Turnati amestecul peste faina din vas si amestecati (trebuie sa fie ca o smantana groasa, asa ca daca mai e nevoie mai adaugati putina apa). Lasati maiaua la crescut intr-un loc cald, ferit de curenti de aer, pentru cca. 15 minute (acoperiti bolul cu un prosop uscat de bucatarie).
Adaugati-o apoi peste restul de faina, impreuna cu uleiul, zaharul vanilat, romul, praful de sare si apa, turnata putin cate putin. Framantati bine, pana cand aluatul incepe sa faca „basici” 😛 , si se dezlipeste usor de pe mana. Lasati aluatul la crescut cca. o ora:

Incingeti cuptorul la 180 de grade C. (foc potrivit).

Luati bucati din aluat si formati suluri subtiri, apoi opturi.
Eu i-am „impletit” dupa cum vedeti in poze, dupa o idee a fetelor de pe culinar 🙂

Puneti mucenicii intr-o tava tapetata cu hartie de copt si lasati-i sa mai creasca putin.
Ungeti-i cu putin zahar dizolvat in apa si dati-i la copt (3, 4 linguri dizolvate in 100 ml apa). E foarte important sa faceti asta, pentru ca mucenicii sa se rumeneasca frumos.
Se coc pentru cca. 18-20 de minute:

Intre timp, preparati siropul, punand ingredientele la fiert. Lasati sa dea in clocot si tineti pe foc, la foc mic, aproximativ 5 minute sau pana cand siropul prinde putina consistenta.
Cand mucenicii s-au mai racorit putin, inmuiati-i in siropul fierbinte (intoarceti-i de cateva ori) si asezati-i intr-un castron. Turnati apoi restul siropului peste ei:

Presarati nuca macinata:

Se servesc fierbinti sau reci, cand sint perfect insiropati, adica asa cum ne plac noua :))

Am salvat cativa si pentru voi 🙂

La final, o sectiune pufoasa:

Foarte, foarte buni, nici n-ai crede ca sunt de post.
S-aveti pofta daca ii incercati!!!




Mucenici muntenesti

[shashin type=”photo” id=”16213″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]
Mucenici muntenesti. Adica fierti in zeama de scortisoara. Foarte yummy!!!!!!!! 😀

Va aduc maine si varianta „dospita”, adica mucenicii moldovenesti (stiu, mucenicii se fac in data de 8 martie, iar in 9 martie se consuma, dar eu i-am facut mai repede pentru a va servi drept inspiratie).
Va previn ca este prima data cand ii prepar, asa ca daca am gresit pe undeva, aveti mila :)))
Astept cu drag sfaturile voastre, sa stiti!!!

 

Ingrediente:

Pentru aluat:
– 500 g faina
– 260-280 ml apa
– 50 ml ulei
– sare

Pentru zeama de scortisoara:
– 3 litri apa
– 8-10 linguri zahar
– 2 pliculete zahar vanilat (20 g)
– 4 lingurite cu varf de scortisoara
– 2 lingurite cacao (optional)
– coaja rasa de la o lamaie
– 2 cesti de nuca macinata
– esenta de rom (optional)

Mod de preparare:

Se pune faina intr-un castron, iar in mijloc se toarna uleiul, apa calduta si un praf de sare:

[shashin type=”photo” id=”16214″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Se framanta pana se obtine un aluat moale, timp de cca. 10 minute. Rezulta un aluat foarte maleabil, deloc lipicios…ce mai, un aluat super, pe care l-am framantat cu mainile si pe care l-am izbit de masa minute-n sir, dupa care m-am plictisit :)))

[shashin type=”photo” id=”16215″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Se lasa apoi sa se odihneasca, pe o planseta infainata, timp de cca. 10-15 minute:

[shashin type=”photo” id=”16216″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Se intinde aluatul, nu foarte subtire, si se stanteaza opturi cu o forma speciala:

[shashin type=”photo” id=”16217,16218,16219″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Se aseaza pe o tava (mare) tapetata cu hartie de copt si se lasa la uscat cca. o ora. Ideal ar fi sa ii lasati pana a doua zi…

[shashin type=”photo” id=”16220″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Ii puteti pune un pic si la cuptor, cum am facut eu (timp de 5-10 minute la foc mic, 150 grade C.)

[shashin type=”photo” id=”16221″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Se pune apa la fiert intr-o oala mare, incapatoare.
Cand apa clocoteste, se pun mucenicii. Se fierb la foc mic, cca. 20 de minute sau pana cand se ridica la suprafata:

[shashin type=”photo” id=”16223″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Se adauga zahar, zahar vanilat, esenta de rom si nuca macinata si se mai lasa sa dea cateva clocote.
Se adauga scortisoara si coaja de lamaie (eu n-am mai pus coaja de lamaie fiindca nu-mi place asocierea citrice+scortisoara, dar si pentru ca nu am avut lamaie bio 😛 )
La un moment dat s-a format, miraculos, un vartej de scortisoara :))

[shashin type=”photo” id=”16222″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Intr-un final, la mine zeama a capatat aspect de sirop, deoarece am lasat mai mult la fiert (am vrut ca siropul sa fie gros) dar voi puteti sa-i lasati mai in zeama:

[shashin type=”photo” id=”16224″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Se servesc reci, presarati cu nuca, scortisoara:

[shashin type=”photo” id=”16225″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

La final de epopee, va aduc cateva poze foooarte edificatoare 😀
Le-am facut in joaca, si initial nu am vrut sa le pun, dar m-am gandit ca poate vor fi, totusi, cuiva de folos.
Deci, daca nu aveti forma speciala de stantat opturi, faceti in felul urmator: impartiti aluatul in mici bucatele, si rulati-l in suluri subtiri:

[shashin type=”photo” id=”16226″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Modelati opturi foarte mici, unind capetele aluatului:

[shashin type=”photo” id=”16228″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

…destul de migalos (pana impletesti 40 de bucatele te trec toate transpiratiile 😛 ), dar merita!

[shashin type=”photo” id=”16227″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]




Racituri (piftie)

La sfarsit de iarna (sper eu :P), va aduc inca o reteta traditionala, pe care nu am mai savurat-o de mult 🙂
Asta e varianta noastra, asadar…si sper sa va placa!!!

Ingrediente:

– 1 jumatate de cap de porc (cu tot cu ureche)
– 3, 4 picioare de porc
– 3, 4 limbi de porc
– 300-400 g. pulpa de porc
– apa cat sa acopere bine ingredientele
– sare dupa gust
– boabe de piper
– 1 ceapa mare
– 1 capatana de usturoi
– 4, 5 morcovi
– 1 radacina patrunjel
– 1 radacina pastarnac
– 1 telina mica
– 1 jumatate de ardei rosu
– 2, 3 catei de usturoi pentru aroma (se adauga la final)
– 2, 3 foi de dafin (optional)


Mod de preparare:
Se spala in mai multe ape picioarele, limbile, capul si carnea de porc. Se aseaza apoi intr-o oala incapatoare, cu atata apa cat sa treaca (cu minim doua degete) peste ele.
Se pune totul la fiert, la foc mic, impreuna cu sarea si se spumeaza ori de cate ori este nevoie. Se adauga boabele de piper, ceapa, cateii de usturoi (intregi), ardeiul si zarzavaturile pentru supa. Se lasa la fiert cca. 3 ore sau pana cand carnea se desprinde usor de pe oase…de-abia atunci e gata!

Eu am preparat raciturile seara, asa ca am lasat totul pana a doua zi, cand am putut foarte usor sa le degresez:

Se pune totul, din nou, la foc, pana cand se infierbanta supa:

Se scot apoi carnurile, iar in zeama ramasa se adauga usturoiul dat prin presa (macinat) si foile de dafin. Se lasa sa mai dea cateva clocote dupa care se strecoara.
Carnea se taie in bucati potrivite si se aseaza in castroane. Daca vreti ca raciturile voastre sa fie pe langa gustoase si decorative :P, asezati langa bucatile de carne si felii de morcov.
Turnati deasupra zeama strecurata, usor, sa nu se „tulbure” compozitia :))

Se lasa la rece cateva ore si se pot servi. Se poate adauga si un praf de boia dulce deasupra fiecarei portii 😉

Eu, insa, nu m-am oprit aici 😛
Am deztelenit, usor, cu varful unui cutit marginile piftiei:

…am asezat o farfurioara deasupra vasului si l-am rasturnat, brusc:

Am obtinut o cupola (mult mai) apetisanta :))

…si parca si mai gustoasa 😛

P.S. In mod normal, raciturile, imediat dupa ce sint fierte, se degreseaza, si se formeaza portiile (in castronele, farfurii, etc.)
Mie, pentru ca „compozitia” a stat toata noaptea (am avut de lucru si cu coliva), nu mi-au iesit atat de limpezi portiile, dar nu ne-a deranjat catusi de putin 😛




Coliva ca-n Banat

In zona noastra, si probabil peste tot in tara, cu o saptamana inainte de intrarea in postul Pastelui, de „Mosii de iarna” se face pomenirea celor adormiti, si se pregatesc retete traditionale, cum ar fi coliva sau racituri (sau cotoroage, cum zic banatenii :P)
Este pentru prima oara cand facem, eu cu mami si cu Ralu cea frumoasa (nepotica mea cu Barbie) o cantitate atat de mare de coliva, deoarece am avut de curand un eveniment trist in familie…
In amintirea tuturor celor plecati dintre noi, asadar…
Dumnezeu sa-i odihneasca!

Ingrediente pentru cca. 60 de persoane:

– 4 kg. arpacas sau grau
– 2 linguri sare
– 15 litri apa
– 3 kg. zahar
– 2 kg. nuca macinata (1 kg. se poate praji usor la cuptor)
– 200 g. migdale/alune prajite
– 200 g. cacao
– 15 sticlute esenta de rom
– 2 sticlute esenta de vanilie
– 10 pliculete zahar vanilat
– stafide inmuiate in rom (optional)
– coaja de lamaie, portocale

Pentru ornat:
– nuca de cocos
– biscuiti macinati
– cacao
– jumatati intregi de miez de nuca
– migdale
– bombonele colorate

!!! La cantitatile date aveti nevoie de o oala de cca. 25 de litri, si e recomandabil ca arpacasul sa se fiarba seara, pentru ca dimineata sa fie rece si sa se poata finaliza si orna.

Mod de preparare:
Se alege arpacasul (se curata de impuritati) si se spala in 7 ape (asa e traditia).
Se pune la fiert in apa clocotita cu sare. Foarte important: apa sa fie intr-adevar clocotita!!!
Se fierbe la foc mic si se amesteca rar. Se spumeaza, daca e cazul.
E bine de stiut ca arpacasul se poate si inmuia cate ore bune, caz in care se va reduce cantitatea de apa de la 15 litri la 12 litri!
Se lasa la fiert cca. 3 ore sau chiar mai mult, pana cand bobul „infloreste”. Apa, in stadiul asta, e destula, dar nu va ingrijorati, asa si trebuie sa fie deoarece dupa ce sta ajunge sa „inghita” toata apa. In niciun caz nu aruncati apa ce pare sa prisoseasca!
Se adauga zaharul si se amesteca intruna, sa nu se prinda de oala, pentru cca. 30 de minute.
Se lasa la racit pana dimineata, cand se amesteca cu esentele si mirodeniile afisate mai sus, dupa gust.
Se orneaza dupa plac, ori numai cu ingredientele afisate mai sus, obtinand astfel o coliva simpla ori ajutandu-va de un model in forma de cruce, cum am facut noi…
Raluca cu buni s-au ocupat de ornat 🙂

Cam asa arata, asadar, o coliva traditionala, facuta in casa, pentru pomenirea celor adormiti:

P.S. Cand nu se fac pomeniri, arpacasul fiert cu zahar se poate servi si ca desert.




Cornulete cu nuca

 

A venit, in sfarsit, iarna, ati vazut?! Nu o asteptam deloc entuziasmata, dar acum ca a venit, cu fulgii ei mari si pufosi, observ ca-mi place 🙂
Ieri ne-am tavalit cu mic, cu mare prin zapada si ne-am luptat cu bulgari (eu am fost masina de facut bulgari a lui Bogdi, hihi…), asa ca spre seara, epuizati fiind (mai mult Cipi, ca el a fost cel mai ciuruit 😀 ), ne-am tratat „ranile” cu aceste minunate cornulete cu nuca si aroma de vanilie, extraordinar de fragede si gustoase!
Asta e varianta de post, dar va promit ca revin cat de curand si cu varianta „de dulce”.

…oricum, de bune au fost foarte bune, asa ca sper sa le incercati si voi!!! Si pana cand va aduc varianta cu vanilie, va las aici linkul cu delicioasele cornulete cu mac-Mohnkipferl

 

Ingrediente:

  • 250 g margarina sau 125 g ulei de cocos
  • 300 g faina
  • 150 g nuci macinate
  • 100 g zahar pudra
  • esenta de vanilie
  • 1 lingura rom/coniac (optional)
  • zahar pudra
!!! Daca nu le vreti de post, inlocuiti margarina sau uleiul de cocos cu unt.

Mod de preparare:

Se freaca untul cu zaharul si vanilia, se adauga nucile macinate, romul, apoi, treptat, faina.
Se framanta bine, se formeaza un sul de grosimea degetului si se lasa la frigider (in folie) pentru minim 15 minute. Se taie apoi in bucati lungi de cca. 8 cm, din care se fac cornulete (mai groase la mijloc si mai subtiri la capete)

Se aseaza intr-o tava tapetata cu hartie de copt si se coc la foc potrivit (cca. 180 grade) timp de 10-12 minute.

Cand sunt gata, se tavalesc prin mult zahar pudra:
Vanilat ar fi si mai bine 🙂

Am gasit aceasta minunata reteta intr-o carticica ce abunda in bunatati dulci, cea a Nataliei Tautu-Stanescu: Aluaturi, foetaje, fursecuri -patiserie de casa, ce a aparut in anul 1975!!! Cu un an inainte ca eu sa ma nasc 😀
E carticica mamei, pe care ma bucur nespus de mult c-am regasit-o (intr-un sertar uitat de vreme…)
Am sa va arat multe minunatii de-acolo!!!




Sarmale in vas de lut

In zilele de sarbatoare, cat si in cele de sfarsit de saptamana, banatenii mananca, fara discutie 😀 , supa cu taitei, sarmale si friptura…cu compot :))
Eu cum supa fac destul de des si in timpul saptamanii, nu numai in weekend (Bogdi e fan!!!), o mai inlocuiesc cu ciorba de pui, de porc, dar sarmalele sint de nelipsit. Si friptura. Si clar, desertul, pe care am sa vi-l arat imediat.

De data asta, am facut sarmalele in vasul de lut, si bine-am facut, caci au iesit demential de bune!!!!!!!

Ingrediente:

– 1 kg carne de porc tocata sau tocatura mixta (vita+porc)
– 1 varza mare murata
– 200 g costita afumata
– 2 cepe mari
– 250 ml bulion sau rosii tocate
– 130-150 g orez
– sare, piper
– boia dulce
– crengute de cimbru sau marar
– 1 ardei gras sau iute (optional)
– smantana

Mod de preparare:
Puneti carnea tocata intr-un castron incapator.
Tocati cepele si caliti-le in ulei (sau untura, daca aveti, ies mai bune asa! 😛 ). Puneti-le apoi peste carnea din castron si amestecati totul foarte bine.
In untura ramasa se pune orezul si se caleste usor pe foc; se rastoarna in castronul cu carne si ceapa, se adauga condimentele, putina apa rece (1, 2 linguri) si se omogenizeaza.
Se desfac foile de varza; sarmalele se invelesc numai in „varful” frunzelor de varza (scoateti cotorul)
In oala mare de lut, pe fundul uns cu untura/ulei, asezati un strat de varza tocata, crengute de cimbru sau marar, cateva bucatele de afumatura, un strat de sarmale, si tot asa pana se termina sarmalele. Ultimul strat trebuie sa fie de varza si costita.
Acoperiti sarmalele cu bulion indoit cu apa (atat cat sa treaca peste sarmale) si ardei gras sau iute, crestat in varf. Se fierb sarmalele la foc mic, o zi intreaga, hihi…
Eu le-am lasat la cuptor vreo 3, 4 ore, seara, si tot pe-atat a doua zi, de dimineata.
Se servesc doar cu smantana sau cu mamaliga, daca vreti , si neaparat acompaniate de-un vin rosu, bun!
Nemaipomenit de gustoaseeeeee!!!!

…n-am poze pas cu pas, da’ cate sunt, sper sa va atate pofta! 😀

Prima tura de copt:

…a doua, catre final :))

Si totusi nu pot sa nu impart si cu voi un pic din festinul nostru :))

P.S. Daca nu aveti vas de lut, claditi-le in orice alt vas; fierbeti sarmalele la foc mic, iar la sfarsit dati-le 30 de minute la cuptor pana la rumenirea verzei.
P.P.S. A doua zi, sarmalele sunt si mai gustoase, deci daca vreti sa va impresionati prietenii, socrii 😛 …faceti-le cu o zi inainte!




Oua ochiuri in vas de lut

„Reteta” asta e chiar problematica, hihi…dar numai la capitolul „imagine” 😛
…desi, chiar daca nu aveti (inca) o forma din asta haioasa de lut (vaaaai, ce mult imi place!!! :D) puteti dezlega usor problema, folosindu-va de tigaia clasica :)))
Sint foarte fericita ca o am dar n-am sa va spun ca de doi ani zace in camara (silly me!!!!!!!). Mi-a cumparat-o mami a mea draga din Horezu, impreuna cu inca vreo doua, tot de lut, printre care si o oala mare pentru sarmale, pe care de-abia astept sa o indes cu niste sarmale delicioase din foi de vita :))
…pana atunci, insa, sa parcurgem voiosi minunata „reteta” 😛

Avem nevoie de:
– evident, oua 😛 …patru :)))
– putin unt
– sare…si piper, daca chiar vreti 😀

…are pana si o mica cartulie cu retete atasata 🙂
…iar in poza de prezentare sint niste oua-ochiuri foarte faine, perfecte pentru copii (am sa i le fac lui Bogdi candva :P)


…in doua, diferite, dar atragatoare ipostaze :))



…desi nu scria, eu am lasat forma pentru aproape o ora in apa, si de-abia dup-aia m-am apucat de treaba 🙂
Se unge, asadar, cu unt forma:


Se introduc ouale in vasul pregatit pentru prajit:


Se condimenteaza cu condimentele favorite (sare, piper, etc.)


Se tine forma la cuptor pana cand ouale se intaresc; se servesc cu o portie sanatoasa de spanac cu lapte 😛


…ouale ies foarte usor din forme, dupa cum vedeti 🙂


…si sint foarte, foarte gustoase (sau oi fi fost eu prea vrajita de minunata-mi forma de lut?! :P)

Informatii importante:
Vasul de lut se foloseste atat in cuptorul traditional cat si in cuptorul cu microunde. In acest caz, ouale se inteapa cu furculita. Orice alt fel de intrebuintare duce la fisurarea vasului.
Preparatele se aseaza intotdeauna in cuptorul caldut si se ridica treptat temperatura cuptorului.
Se evita racirea brusca a vasului. Se recomanda asezarea vasului scos din cuptor pe o scandura sau pe un prosop uscat.
Dupa utilizare vasul se lasa la inmuiat si se spala in apa calduta.




Clatite banatene

Acestea sunt celebrele clatite banatene, care se mananca la noi, in Banat, la Hanul Ana Lugojana. Cu umplutura generoasa de branza dulce si „capita” de bezea 🙂

Extraodinar de bune!!!!!

 

Ingrediente:

Pentru umplutura:
  • 250 g branza dulce de vaci
  • 1 ou intreg
  • 4 galbenusuri
  • 200 g smantana groasa, fermentata (eu am pus mascarpone)
  • 2 plicuri de zahar vanilat (20 g)
  • 80 g de zahar
  • 50 g stafide (optional)
Pentru bezea:
  • 4 albusuri
  • 120 g zahar

 

!!! Inainte de a va arata modul lor de preparare, trebuie sa va arat cateva poze cu portia noastra de astazi, refacuta si savurata cu maaare pofta!!!

Pentru voi, prieteni dragi!!!

Am facut portie dubla, evident 😀 , si am folosit o tava de aprox. 32/28 cm. Au intrat la fix!!!!!

 

Mod de preparare:

Se amesteca branza cu un ou intreg, 50 de grame de zahar, stafidele si un plic de zahar vanilat.
Se separa ouale; galbenusurile se mixeaza cu un plic de zahar vanilat, 80 de grame de zahar si smantana:


Clatitele se umplu cu amestecul de branza:


Se impacheteaza, sub forma de plic, cum am facut eu acum:


…sau dupa ce se unesc cele doua parti laterale ale clatitei, se ruleaza, ca la sarmale 😛

Se aseaza clatitele intr-un vas termorezistent uns cu unt, se presara fulgi de unt deasupra (unt rece, dat pe razatoarea mare sau taiat cu cutitul in feliute).
S-au cuibarit perfect, vedeti?! 🙂


Albusurile se bat spuma tare, apoi se adauga restul de 120 de grame de zahar si se continua baterea pana la completa lui dizolvare.
Ma amuz intotdeauna cand vad ce forme jucause face spuma la final 😀


Se toarna peste clatite crema de galbenusuri si smantana si se acopera cu bezeaua:


Se dau la cuptor 15-18 minute, la 150 de grade (foc mic) pana se caramelizeaza bezeaua:

De vis!!!!!!!!!!


P.S. Eu nu am mai adaugat stafide, pentru ca nu sunt foarte agreate cam de nimeni, in afara de mine 😀 , pe-aici…
Branza Mascarpone a dat un gust extraordinar de fin preparatului, asa ca daca va nimeriti cu vreo cutie prin frigider, folositi-o.

 

Reteta preluata de la Laura Laurentiu




Galuste cu prune

 

 

Galuste cu prune, desertul copilariei mele!!! Nu stiu daca v-am zis dar galustele cu prune sau gombotii, cum le mai spunem, sunt pentru noi (pentru mine, mai ales, ca eu sunt lesinata dupa ele!!! 😀 ) atractia zilei, a serii…a verii, a toamnei… :))
Sunt delicioase si parca nu ne putem nicicand satura de ele, fapt pentru care, in momentul in care le pregatesc, o fac in cantitati (ingrijoratoare 😛 ) industriale!!!
Inclusiv de post!!!

 

Ingrediente:

Aluat de galuste:
  • 1 kg cartofi fierti in coaja
  • un praf de sare
  • 3-4 oua mici
  • 300-350 g faina
  • 3,4 linguri ulei
Pesmet prajit:
  • 1 punga pesmet (cca. 1 kg)
  • ulei (cat sa absoarba bine pesmetul)
  • zahar dupa gust
  • scortisoara (optional)

 

Mod de preparare:

Se curata cartofii de coaja, fierbinti inca, si se paseaza imediat. Se face un aluat nu prea tare din cartofi, sare, oua, ulei si faina. Pudrati-va mainile cu faina in timp de modelati gombotii si adaugati putina faina pe masura ce formati galustele, daca simtiti ca e necesar (mai bine puneti pe parcurs decat prea multa faina de la inceput).

Se pune apa la fiert, intr-o oala incapatoare. E foarte important ca apa sa fie din timp pregatita (chiar sa inceapa sa clocoteasca) pentru ca altfel va va fi foarte greu sa modelati galustele (aluatul se inmoaie).

Se spala prunele (eu nu le scot samburii, asa imi plac mai mult).
Se modeleaza galuste din aluatul de cartofi si in mijloc se pune cate o pruna. Se introduc galustele in apa (putin sarata) care clocoteste usor si se fierb cca. 10 minute, la foc mic. Cand se ridica, e semn ca sunt fierte.
Intre timp se incalzeste putin ulei (sau unt) intr-o tigaie si se rumeneste pesmetul.
Galustele se scot din apa cu ajutorul unei palete, se lasa sa se scurga putin, dupa care se dau prin pesmet.
Se servesc presarate cu zahar…si cu un pic de gem de prune langa, cum am facut noi, ca sa ne potolim pofta cu-adevarat!!! 😀

…cateva poze cu ultimele galuscute, pe care cu greu le-am adus la sedinta foto:


Foarte, foarte faine…si aluatul e moale si pufos, asa cum imi place mie!
S-aveti pofta, daca le incercati!!!




Saviecuta cu mac si nuca (Baigli)

Dupa o lipsa indelungata din bucatarie revin, iata, cu forte noi, cu o saveaca ca-n Banat, o saviecuta cu mac si nuca, cunoscuta si sub numele de Baigli, incredibil de gustoasa!!!!!!
A fost o surpriza nemaipomenita, chiar si pentru mine 😀 , sa o conving pe mami a mea draga sa ma lase sa o fotografiez in timp ce ne pregateste „dulcele” nostru preferat de Craciun, acesti cozonacei traditionali, din Banat, plini cu umplutura, pe care ii facea si buna mea draga.

Va prezint deci, in premiera absoluta: prima reteta in imagini a mamei mele dragi!!!

Ingrediente pentru 4 cozonacei:

Aluat:
  • 500 g faina
  • 250 g unt sau margarina
  • 2 linguri mari de smantana (acra, fermentata)
  • 3 galbenusuri
  • un varf de cutit sare
  • 2 linguri zahar
  • 2, 3 linguri lapte caldut
  • 1 lingura untura de porc (optional)
Maia:
  • 25 g drojdie proaspata
  • 2 lingurite zahar
  • putin lapte caldut (nu fierbinte!)
Umplutura de mac:
  • 250 g mac
  • 200 g zahar
  • 100 ml lapte
Umplutura de nuca:
  • 250 g nuca
  • 200 g zahar
  • 100 ml lapte
Pentru uns foile:
  • 3 galbenusuri
  • 2 lingurite lapte caldut

 

Mod de preparare:

Prima data se face maiaua: se pune drojdia intr-un bol; se presara zahar deasupra si se amesteca bine. Se adauga laptele si se presara putina faina peste intreaga compozitie. In 5-10 minute, daca drojdia e proaspata, trebuie sa creasca.

Se pune toata faina intr-un bol incapator si se adauga maiaua (noi, dupa cum vedeti in poze, am facut portie dubla):

Se adauga smantana, un praf de sare si zahar, laptele si galbenusurile (albusurile se vor folosi ulterior la compozitia de nuca si mac, pentru a le subtia).

Se adauga apoi untul sau margarina, incalzita putin la microunde si untura, daca aveti, ea avand rolul de a fragezi aluatul. Mama ne sugereaza ca aceasta operatiune sa se faca cu ajutorul mainilor (ea doar asa stie! 😛 ) …eu insa sunt convinsa ca merge „invartit” si la robotul de bucatarie :))

Se framanta totul bine, bine. Daca aluatul nu e destul de maleabil la framantat, mai adaugati smantana sau lapte (o lingura, doua, cat e nevoie) pana cand aluatul incepe sa se desprinda de pe maini. Se acopera apoi si se lasa la dospit langa o sursa de caldura. Eu l-am pus in OZN-ul meu de la Tupperware 😀

In acest timp, pregatim umpluturile. La plural, fiindca la noi „saviecuta” inseamna: si cu mac si cu nuca!!! 🙂

Se incalzeste, asadar, laptele intr-o craticioara, impreuna cu zaharul. Cand zaharul se topeste, se adauga macul, respectiv -nuca, gata macinate. Se mai lasa la fiert cca. 2 minute, amestecand intruna. Cand cele doua compozitii se racesc, se amesteca cu albusurile batute spuma+putin zahar (cate 2 albusuri de fiecare, pentru o portie dubla cum am facut noi). Rezulta o compozitie super-dulce, exact pe gustul nostru (ce surpriza, asa-i?! 😀 )

Aici e portia cu mac:

Si portia cu nuca:

Daca macul e prea uscat, se poate fierbe putin gris cu lapte si se adauga compozitiei, facand-o astfel mai „pufoasa”.

Aluatul dospit se portioneaza cu cutitul in 8 parti egale (la o portie se va imparti in 4), fiecare segment reprezentand o foaie de umplut (un cozonacel). Se intinde cu sucitorul fiecare segment in parte:

Sa nu va deruteze faptul ca aluatul „cade” in momentul in care il taiati cu cutitul, nu ii afecteaza fragezimea.
Masa se pudreaza cu putina faina si se intinde foaia de aluat cat mai subtire posibil….dar nici sa fie transparenta 😀
Aici cu umplutura de mac, preferata mea!!!

Iar aici cu umplutura de nuca:

Rulourile de aluat se aseaza in tava tapetata cu hartie de copt si se ung cu galbenus de ou:

Se baga in cuptorul deja incins, pentru cca. jumatate de ora, la 180 grade C (foc potrivit).
Faceti testul cu scobitoarea neaparat!!!

„Saviecutele” gata coapte!!!

Pe masa, la racit: si cu nuca si cu mac!

Prim-planuri apetisante! (Sper :P)

Pe masa, servite alaturi de saratelele familiei, care si-au castigat acest statut datorita gustului desavarsit pe care il au!
Reteta o gasiti aici: Saratele cu cascaval

…si alaturi de faimoasa Greta Garbo (dati click pe titlu ca sa vedeti reteta) pe care mami a realizat-o rapid din acelasi aluat pe care l-a folosit si la prepararea „saviecutelor” 🙂




Pogacele cu jumari

[shashin type=”photo” id=”15967″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]
Eu, cand aud de pogacele cu jumari, imi aduc mereu aminte de copilarie. Ni le facea buna noastra draga, si le facea ataaat de bune…
Le-am incercat si eu anul asta, iata, si pot spune ca m-am descurcat binisor, avand in vedere ca nu am mai facut pana acum asa ceva…
Au iesit foarte gustoase, iar data viitoare cand le voi face vor iesi cu siguranta si mai bune!!!! …si daa, voi tine cont si de aceasta inteleapta propozitie: „aluatul se intinde la o grosime de un deget” nu cum l-am intins eu, adica prea subtire 🙂
Ingrediente:

– 100 ml lapte
– 30 g drojdie
– 1 lingurita zahar
– 500 g faina
– 400 g jumari
– 100 g margarina
– 100 ml smantana
– 20-50 ml vin alb
– 1 galbenus pentru ungere

Mod de preparare:

Se sfarama drojdia in laptele caldut, se adauga zaharul…eu am facut invers, ca asa am facut tot timpul: pun drojdia cu zaharul, amestec si dupa ce se „topeste” adaug laptele…dar cred ca asta n-are prea mare importanta 🙂

Se adauga o lingura de faina deasupra. Apoi se lasa la dospit intr-un loc caldut:

Intre timp se toaca jumarile:

Se cerne faina intr-un vas, se adauga margarina, laptele cu drojdie, smantana, putina sare, vinul si se framanta:
Daca aluatul nu e destul de elastic, se adauga inca putin lapte…
Se framanta bine apoi se intinde sa fie cam de un deget grosime:
Se unge cu jumarile tocate, se adauga sare si piper dupa gust:
Se ruleaza aluatul de jos in sus:
Se intinde in forma de dreptunghi:
…si se pliaza una peste alta marginile laterale:
Se odihneste aluatul o jumatate de ora apoi se repeta plierea de vreo trei ori, inre timp odihnind aluatul cate o jumatate de ora:
La sfarsit se intinde la o grosime de un deget, in care se decupeaza cerculete nu prea mari:
Se ung la suprafata cu galbenusul:

…apoi se pun la copt in cuptorul preincalzit la 200 de grade (foc mare) timp de cca. 20 de minute:

Pe masa, langa celelalte aperitive:



Ciocolata de casa

Ciocolata de casa e acea reteta care te duce brusc in anii copilariei 😛  Noi o mancam mai mult simpla, cu cacao, dar si sub forma asta de ciocolata in doua culori, sau sah, e incredibil de buna!!!!!!

Ingrediente:

Ciocolata neagra:
  • 400 g zahar
  • 120 ml apa
  • 200 g unt
  • 350 g lapte praf cernut
  • 2 linguri cacao cernuta
  • esenta de vanilie
  • nuci prajite,stafide inmuiate in rom (optional)
Ciocolata alba:
  • 200 g zahar
  • 100 ml apa
  • 150 g unt
  • 250 g lapte praf cernut
  • nuca de cocos, putina zeama de lamaie (optional)

 

Mod de preparare:

Se fierbe zaharul cu apa, dupa care se adauga untul; siropul se lasa la racit.
Intr-un vas cernem laptele praf si cacaua, punem nucile prajite si taiate bucatele, stafidele inmuiate in rom si stoarse (dar nu prea tare,sa mai ramana rom). Turnam incet siropul si amestecam bine, sa nu se formeze cocoloase. Pentru ciocolata alba se procedeaza la fel. Se toarna compozitiile in vase separate, si de preferinta, de aceeasi marime. Se lasa la intarit, la frigider, pentru minim 2 ore:

Se scot apoi si se taie in felii, alternand cate o felie alba si una neagra. Se taie in cuburi si se „lipesc” Rezulta un model sah, fooarte apetisant 😀

 

Pozele vechi 🙂

Gustoasa tare!!!! :))

Sfat: Nu e prea indicat sa folositi lapte praf instant, pentru bebelusi, pentru ca nu se incheaga cum trebuie. Iar daca aveti lapte praf granulat, treceti-l prin rasnita de cafea si il puteti folosi!

 

Reteta inspirata de Alis