Vacanta de iarna la Arieseni

Prieteni dragi, habar n-aveam ca-mi place atat de tare muntele!!! 😀 Il contemplam cu maaare emotie, in fiecare vara, e adevarat…din mijlocul marii (cautati toate postarile din Grecia pentru asta), dar sa-l iau asa pieptis…si-n plina iarna…nu am crezut! :)) Astazi, asadar, va voi povesti cum m-am indragostit eu de munte in scurta noastra vacanta de iarna la Arieseni.

Cel mai si cel mai mult mi-au placut brazii inzapeziti (jumatate din cardul foto e cu brazi, iar cealalta e cu Bogdi, haha! ), cei mai frumosi si falnici brazi pe care i-am vazut vreodata, desprinsi parca dintr-o poveste, cu crengile aplecate de la atata nea…si-apoi aerul ala curat si taios, pe care-l suspectam c-avea sa-mi saboteze respiratia (sinuzita mea e o problema si acasa, unde e cald si bine…si unde nu sunt -18 grade Celsius la pranz) dar care, de fapt, mi-a oxigenat toti neuronii 😀

Alt lucru minunat a fost sa-l vad pe Bogdi schiind pentru prima oara! Si a schiat asa frumos inca de la inceput! Bucuria de a schia i-a fost insuflata de instructorul lui de schi, Horica, care l-a incurajat mereu si caruia ii transmitem mari multumiri!!!!  Eu cu Cipi nu ne-am incumetat anul asta, dar ne bate gandul sa o facem data viitoare, ca sa nu mai inghetam la baza partiei (desi mi-au placut la nebunie pauzele mari de cafea pe care le-am facut in timpul „lectiilor” lui Bogdi 😛 )

Ce-mi pare rau, insa (ca na, trebuie sa avem si cateva regrete), e ca nu ne-am putut bucura de telescaunul de la Piatra Graitoare, care e foarte aproape de Vartop, din cauza ca nu a mers deloc in saptamana in care am fost acolo, si nici de patinoarul din curtea pensiunii in care am fost cazati. Dar, in mare, expeditia noastra montana a fost un succes si de-abia astept sa o retraim!

Si, ca de obicei, acum vin pozele :)) …cu mici insemnari deasupra fiecareia…

Pe drum, catre Arieseni:

La cabana, in prima seara, un mic ospat la gratar…si mult, mult vin fiert cu scortisoara! 😀

Tot atunci, Bogdi la sanius :))

Aici impreuna cu Ursu, cum l-am poreclit noi pe cainele care pazea pensiunea in care am fost cazati (cred ca il chema Leu, de fapt)…blandul nostru prieten patruped, de care ne-am atasat enorm:

Prima zi de schi, pe partia de schi Vartop…dar prima data, o poza din parcare:

La baza partiei:

Bogdi meu drag, din profil <3

Echipat si nerabdator sa-ncerce partia :))

Prima lectie de schi:

Hey, Bogi!!!!! Da, ti-am dat zoom! 😀

Partia a fost extraordinara…iar brazii, de vis!!!

O chestie super amuzanta a fost cand l-am confundat pe Bogdi cu un alt baiat (singurul de pe partie care avea pantaloni galbeni, ca si Bogdi) si i-am facut zeci de poze, de sus, din varful partiei si pana jos 😀  In poza asta i-am surprins pe amandoi: Bogdi e cel care coboara lin iar „tizul” lui e cel care urca cu teleschiul.

Au fost si multi amatori de dat cu placa, dar cazaturile erau mai dese.

Cazaturile sunt foarte firesti aici :)) Si Bogdi a cazut de zeci de ori dar acum era doar pe post de observator, el cu Amalia:

Cazi, te ridici, razi, iei teleschiul (Bogdi, pana la jumatatea partiei) si o iei de la capat! :))

Singur:

…sau impreuna cu Amalia:

Traseul nostru zilnic catre partia de sanii:

…si catre cafea, la pensiunea „La Belle Vie”. Poza rapida, de la terasa (noi ne dezghetam incet, inauntru 😀 )

Partia Vartop, din alt unghi:

Bogdi, la finalul orelor de ski 🙂

 

Si genele ii erau ninse! 🙂

 

Brazii mei, coplesiti de zapada :

Peisaje de iarna…

Cateva poze de la pensiunea „Four Seasons”, unde am savurat o ciorba de burta, ca tot romanu’ 😀 …delicioasa!!!! Si niste paste super bune! Nu am poze, din pacate, pentru ca am fost distrasa de peisaj:

Vedere catre partia „Piatra Graitoare”:

Atat de multa zapada!!!!!

La final, va arat totusi vreo doua poze culinare, de la pensiunea „Mama Uta”, unde ne-am simtit ca acasa. Pe drum…

Platou taranesc, cu mici, carnati, dulceata de ardei iute si balmos:

Cei mai buni papanasi…atacati de Bogdi!!! 😀 Eu, somloi galuska:

La intoarcere, o portiune de drum curata, cu o bolta frumoasa de brazi:

A fost minunat!!!!!




Cazanele Dunarii

 

Cazanele Dunarii a fost destinatia finala a vacantei noastre de vara…putin cam prelungita 😀 Dar cate locuri minunate am ajuns sa vizitam si cat de frumos s-a incheiat ziua pe care am inceput-o, destul de somnorosi, cu gandul de a vedea cascada Bigar, va voi dezvalui un pic mai jos. in cat mai putine vorbe, si cat mai multe poze…pentru ca pozele spun mai mult decat orice „compunere libera” :))

In drum spre Dunare, insa, ne-am oprit cateva minute in Baile Herculane, pentru ca Bogdi si Amalia sa vada statuia lui Hercules, baile termale, toate vestigiile romane…dar, din pacate, timpul acolo a stat in loc…

Statuia lui Hercules, simbolul statiunii Baile Herculane, a ramas la fel de impresionanta:

Si statuia, si povestea ei, pe care v-o redau cuvant cu cuvant de pe panoul cu informatii: „Statuia lui Hercules, realizata din fier de tun de mesterii germani Glantz si Romelmayer, a fost daruita de arhiducele austriac Carol in semn de omagiu pentru ofiterii si soldatii armatei imperiale care s-au facut bine in urma tratamentului efectuat in statiune. Montata in anul 1847, statuia lui Hercules a devenit simbolul statiunii Baile Herculane”.

Nu putem decat spera ca aceasta frumoasa statiune (cea mai veche statiune balneara din Romania) sa isi redobandeasca farmecul de odinioara!!!

 

Catre Cazanele Dunarii:

Chipul lui Decebal, sculptat in piatra, surprins din masina:

Manastirea Mraconia, numita si „Manastirea de sub apa”, este asezata chiar pe malul Dunarii si este extraordinar de frumoasa!!!

Sfantul Gheorghe si Sfantul Mina, printre multi alti minunati sfinti pictati aici:

La plimbare, cu barca, pe sub pod:

Catre chipul lui Decebal sculptat in stanca:

Aici, vazut din barca:

Si Manastirea Mraconia, la fel:

Bogdi si Amalia, extrem de incantati de plimbarea pe Dunare:

Pestera Ponicova:

Atat de frumos si linistitor!!!

Malul sarbesc al Dunarii, pe partea cealalta:

La intoarcere, Manastirea Mraconia, vazuta din barca:

Si punctul final: terasa cu cafea, sucuri…cu piscina si ponton incorporate 😀 …si cea mai frumoasa priveliste din zona:

Va doresc sa ajungeti si voi in aceste locuri de o frumusete rara!!!




Cascada Bigar

 

Daaaa, am ajuns si la cascada Bigar…cu mult timp in urma, ce-i drept, pe la jumatatea lui august 😀 …dar avand in vedere faptul ca afara e la fel de cald si de insorit ca-n vara, va invit sa ne insotiti in mica si palpitanta noastra calatorie de o zi (am ajuns sa revedem si Baile Herculane si Cazanele Dunarii cu ocazia asta), o calatorie pe care am „savurat-o” alaturi de Bogdi si Amalia, care-s intotdeauna pe picior de plecare 😀

Micuta dar splendida cascada Bigar este una dintre cele mai frumoase cascade din lume si e doar la cativa kilometri de noi, in sudul Banatului, in Parcul National Cheile Nerei-Beusnita, Judetul Caras-Severin. Ce nebunie ca nu am ajuns la ea pana acum, nu?! Iar legenda care o insoteste e si mai minunata!!!! Bogdi a fost cel care mi-a povestit-o prima oara, acum un an sau doi, cand a mers cu scoala la cascada Bigar. Este vorba despre un baiat si-o fata…si despre iubirea lor. Vesnica. Asa cum sunt toate legendele noastre 🙂 „Demult, demult, in aceasta zona locuia o familie de tarani ce nu puteau sa aiba urmasi. Intr-o noapte, femeii ii apare in vis o vrajitoare care ii spune ca daca va bea apa din izvor va naste un copil, numai ca, daca va fi fata, nu va avea voie sa se indragosteasca pentru ca va muri. Fata se indragosteste totusi de un baiat, pe nume Bigar, iar tatal ei, disperat, o inchide in grota de deasupra izvorului dintre lumi. Strigatele fetei sunt insa auzite de o alta vrajitoare, ce traia in cealalta lume, in Taramul Regasirii Dorului, si care, induplecata de suferinta fetei, ii spune ca o va ajuta sa fie impreuna cu iubitul ei. Astfel, ii transforma parul intr-o cascada pe care au inceput sa alunece lacrimile ei iar flacaul, atras de vuietul apelor, se arunca in cascada, stingandu-se odata cu fata. Cei doi indragostiti se reintalnesc in lumea cealalta, singurul loc in care iubirea lor se putea implini”. (Dupa cum am aflat acum, profesor Floarea-Ana Ţunea a creat aceasta legenda).

 

Iar de-aici o luam pas cu pas catre cascada 🙂

Drumul pana la cascada a fost extraordinar!!! M-am bucurat de peisajul rustic, atat de familiar noua, atat de romanesc…si de fiecare capita de fan pe care am vazut-o 😀

Bogdi, wild and free!!! 😀

Aproape ajunsi la destinatie (cascada Bigar e pe partea stanga):

Parcarea e micuta dar am gasit pana la urma un loc langa tarabele cu suveniruri, de unde, bineinteles, ne-am cumparat un magnet de bucatarie cu cascada 😀

In apropiere se afla panoul de informare, pe care l-am studiat si noi cu mare atentie (cate mai sunt de vazut!!!!):

La cascada se ajunge pe un traseu pietonal ingust…dar cu privelisti incantatoare 🙂

Frumoasa cascada,  acoperita de muschi…pe care curg lacrimile fetei 🙂

Vis-a-vis de cascada se afla o platforma de acces, de unde se pot face poze:

Bogdi meu drag…poza de instagram 😀

Se poate ajunge si la baza raului Minis, unde e locul ideal pentru poze, dar cand am ajuns noi era asa o inghesuiala incat ne-am lasat pagubasi…poate data viitoare reusim si noi sa o surprindem ca in reviste 😀 (dar nu tin neaparat, pentru ca acolo se folosesc multe filtre…ce parca ii rapesc din frumusete).

Acum, daca vreti doar sa fotografiati cascada, o puteti face cat de mult doriti, gratis, dar daca vreti sa vedeti izvorul Bigar, de unde a pornit totul, si grota Bigar, va trebui sa platiti o taxa de intrare in Rezervatia Naturala Bigar (o suma modica). Aici suntem „inauntru” deja, de unde am surprins poarta de lemn de la intrare…si iesire 🙂

Urmeaza poteca ce duce spre izvor:

…la zidul de piatra de unde izvoraste apa:

Podetul peste izvor ce duce la grota:

Cu niste scari de lemn, destul de abrupte:

Cipi si copiii au urcat pana la grota dar mie mi s-a parut innacesibila:D  Nu va lasati influentati de „curajul” meu, insa :))

Izvorul devine tot mai puternic pe masura ce se varsa in raul Minis:

La intoarcere, daca va opriti la foisorul de lemn:

…veti vedea pe unde ar trebui sa va catarati ca sa faceti poze 😀

Iar in spatele lui, daca coborati pe o panta si mai abrupta decat cea de la grota, puteti ajunge la baza raului:

…de unde puteti fotografia cascada si din alte unghiuri:

A fost minunat!!!




In Serbia, la Vrsac, cu Bogdi, de ziua lui

Am planuit calatoria asta in Serbia, la Vrsac, cu muuult timp inainte de ziua lui Bogdi (fara ca el sa stie, bineinteles) dar am asteptat sa-i scoatem buletinul 😀 Am vrut sa aiba parte de cea mai mare surpriza din viata lui, de ziua lui, la 14 ani…ceea ce s-a si intamplat!!! Planul meu a fost sa pornim de dimineata, sambata, catre Sag, cu pretextul de a revedea colectia de steaguri de acolo (primele steaguri pe care i le-am cumparat lui Bogdi au fost, evident, steagul Rusiei si steagul Serbiei) dar sa nu ne oprim, de fapt, ci sa gonim pana la vama. Expresia fetei lui, cand si-ar fi dat seama unde mergem, mi-ar fi ramas pe veci intiparita. Dar cu toate ca nu am rezistat sa nu ii spun ce planuri aveam pentru a doua zi (desi dup-aia m-am cait amarnic, fiindca n-a mai putut sa doarma de bucurie 😀 ) pot spune ca a meritat!!! Am petrecut o zi intreaga in Banatul Sarbesc, la fratii nostri sarbi, si a fost ataaat de frumos incat de-abia astept sa ne reintoarcem!

Prin acest orasel minunat, Varset, cum il numesc timisorenii (si nu numai) treceam in fiecare vara, in drum spre Grecia si inapoi. Dar doar atat. Il strabateam in graba, pe aceeasi „ruta”, an de an, pe langa biserica catolica, pana la granita….si eram intotdeauna extrem de epuizati cand ajungeam aici si nerabdatori sa ajungem acasa…astfel incat nu am avut sansa sa il descoperim mai bine.

Prima oprire a fost la Bum, unde am mancat cea mai buna pljeskavica din lume (multumim de recomandare, Adi si Lore!!!) apoi ne-am plimbat prin parcul central, in apropierea caruia ne-am parcat masina, si unde Bogdi se abtinea cu greu sa nu strige: „brate!” ori de cate ori vedea cate-un baiat de varsta lui 😀 …dupa care ne-am rasfatat pe la terase si ne-am umplut ochii de frumusetea locurilor vizitate. Ce idee minunata am avut!!!! :))

Dobrodosli!

Primul contact cu orasul:

Foarte placut!!!!

…chiar ne-am simtit ca acasa 😛

Biserica Romano Catolica, in departare, iar in dreapta micul fast-food..pe care am crezut ca-l prind, dar nu l-am prins 😀 , in poza:

La ora aia (era inca dimineata), n-am fost decat noi trei :))

Pljeskavica, care ne-a tinut in forma pana seara :)) Nu stiu cum si cand, dar voi incerca sa o reproduc si eu cat de curand in propria-mi bucatarie, pentru ca a fost delicioasa!!!!

Bogdi si Cipi in fata Bisericii Sfantului Nicolae:

Foarte frumoasa, atat la exterior cat si in interior:

Palatul Episcopiei Banatului:

In parc, la plimbare:

Vedere catre Biserica Romano Catolica:

Primaria sau „Casa Orasului”:

Hotel Srbija, unde ne-am hidratat putin… De mancat, nu mai puteam manca nimic, desi visam la un burek de numa’ 😛

Catedrala Episcopiei Ortodoxe Romane:

Sus pe deal, catre Cetatea Varsetului, emblema acestui „oras de sub cetate”…dar la care, din pacate, nu am mai ajuns…

Si Lacul din Vrsac a ramas pe lista cu „de vazut data viitoare” 🙂 …daaar macar am ajuns sus, pe deal, de unde am admirat panorama orasului. De aici, de langa Villa Breg:

Prin acest pasaj inedit:

Ultima oprire din minunata noastra calatorie-surpriza a fost la Pizzeria Masters:

…unde nu am mancat deloc pizza, cum poate v-ati fi asteptat (v-am zis ca pljeskavica aia ne-a tinut de foame pana catre seara 😀 ), dar unde am baut cel mai proaspat si aromat suc de mere cu scortisoara si am mancat cele mai gustoase clatite: cu Eurocrem, cu spuma de nuci si gem.

Pozele cu toate astea, acum 😀

Ziua s-a incheiat frumos, cu niste cumparaturi „dulci” 😀 , dintr-un supermarket aflat la capatul insoritei podgorii ce parca imprejmuieste tot orasul:

Sper sa mergem din nou in weekendul ce vine!!! :)))




Dino Parc, Rasnov

 

Am stiut ca o sa ma intind cam mult cu postarile din vacanta dar chiar sa ma prinda ziua lui Bogdi din urma, nu credeam! 😀  Pe repede inainte, asadar, va prezint astazi Dino Parc, Rasnov.

Asa a luat sfarsit vacanta noastra, in cel mai frumos mod posibil! O zi petrecuta in natura, alaturi de dinozaurii din Jurasic, Cretacic si Triasic nu poate fi una banala, nu?! 😀

 

Tractorasul de care va vorbeam mai devreme (la Cetatea Rasnov) si care opreste exact in dreptul parcului:

Atractiile zonei:

In holul cladirii, cu semn catre cinema-ul 9D:

Loc de joaca pentru copii:

Arborii magici:

Bogdi pe traseul de aventura 🙂

Am ratat, nu stiu cum, tiroliana…dar am vazut, si simtit, cum erupe vulcanul 🙂

iar Bogdi ne-a captat atentia cu ecranul interactiv din mijlocul padurii 🙂

Pe urmele dinozaurilor:

 

 

Cateva poze de la expozitia „Urme de dinozaur”:

Si de la expozitia „Pui de dinozauri”:

 

Iar la final, cateva poze de la expozitia „Evolutia Omului”.

Bogdi, first encounter cu stramosii nostri 😀

Am avut o vacanta minunata!!! …iar acum de-abia astept sa plecam din nou :))

Drumul pana acasa a fost lin si frumos, „presarat” cu multe opriri pentru cafea (adica multe ocazii de a admira privelistea, haha!!)

 




Cetatea Rasnov

Cetatea Rasnov si Dino Parc au fost ultimele destinatii din vacanta noastra de vara si au fost exact asa cum ni le-am inchipuit: extrem de interesante si distractive!  Am doar o mica sugestie pentru voi, daca alegeti sa le vizitati vreodata, echipati-va corespunzator, nu porniti la drum in sandale, cum am facut eu 😀

Puteti ajunge la cetate in trei moduri: pe jos, cu trenuletul sau cu tractorasul, cum am mers noi (trebuie sa le diminutivez, pentru ca erau niste mini-vehicule de fapt 😀 …veti vedea despre ce vorbesc in postarea cu parcul dinozaurilor) ori cu liftul panoramic, din sticla (un lift inclinat, cu cremaliera), de unde puteti admira privelistea in timp ce urcati.

Oricum ati ajunge la fortareata, fiti siguri ca va veti bucura de aerul curat si de linistea padurii ce inconjoara aceasta cetate medievala, cea mai veche asezare dacica din S-V Transilvaniei. Iar panorama asupra orasului Rasnov ce vi se va dezvalui de sus, de pe ruinele zidurilor de aparare, va va bucura si mai mult! Cel putin, asa am simtit noi :))

E un loc de care nu doar adultii se simt atrasi (istoria acestei fortarete, suprapusa peste cetatea dacica Cumidava, este impresionanta!) dar si copiii. Baietii cel mai mult, pentru ca se pot costuma in daci sau romani, pot trage cu arma sau cu arcul si, nu in ultimul rand, pot arunca cu topoarele, ca vikingii, la tinta. Chestia asta i-a placut cel mai mult lui Bogdi 😀

Cateva poze, din multele selectate…

Cetatea Rasnov, impunatoare si din masina:

Spre intrare:

Prima „oprire”, inainte de a intra in curtea cetatii, a fost tirul cu arma.

Bogdi, testandu-si abilitatile de shooter 😀

Aici, fericit c-a ciuruit hartia 😀 …si ca nenea de la „poligon” i-a transformat placuta experienta intr-un magnet de bucatarie :))

 

Cetatea Rasnov:

Zidurile exterioare:

Intrare in curtea interioara:

Ruine, ziduri interioare:

Vechi guri de tragere:

 

The Viking experience! 😀

Da, Bogi, am vazut, exact la tinta! :))

Pe stradutele pietruite, pe langa magazinele cu suveniruri:

A fost cam aglomerat si, in unele locuri, cam abrupt pentru sandalele mele de vara 😛 …dar, intr-un final, am ajuns sus:

Zidurile cetatii:

La ruine:

O panorama de vis!!!

Punctul cel mai inalt al cetatii, cu steagul Romaniei:

…si cu un binoclu (erau doua, de fapt, dar nu mergea decat asta):

 

Case medievale:

La iesire, un tun transformat in cos de gunoi 🙂

Vedere catre padurea ce inconjoara cetatea:

Turnul. Si Regele Mihai:

Scurt istoric al cetatii:

Si, inainte de a pleca, batalia dintre Bogdi si Cipi 😀

N-au existat invingatori, dar a fost foarte amuzant!!!!  :))

Cetatea Rasnov vazuta din Turnul Bathory:

 

Minunat!!! Vom reveni, cu siguranta!!!




Castelul Bran

 

Castelul Bran e atat de impresionant si atat de fermecator incat mi-ar fi imposibil sa vi-l descriu in doar cateva cuvinte. Are o liniste aparte, o frumusete salbatica…ce nu i se dezvaluie decat calatorului 🙂  Trebuie, trebuie sa mergeti sa il vedeti cu ochii vostri! E prea frumos!!!

Iata ce scria Regina Maria, in februarie 1930, despre acest castel magnific:

„…il vazusem stand intr-o singuratate nebuna pe stanca pe care e inaltat si-mi fluturase prin minte ce incantare ar fi fost sa stapanesc o asemenea fortareata si s-o prefac intr-un camin. Ce basm ar fi insemnat sa chem la viata un mic castel medieval, o adevarata poveste de zane”.

Catre castel:

Mitul Dracula: Contele Dracula, vampirii…Vlad Tepes…pe afisele din dreapta aleii ce duce la castel 🙂

Jos, „Casa de ceai”, unde regina Maria isi savura ceaiul de la ora 5. In brosura mea e o poza minunata cu Regina si lebedele, pe malul lacului…

Castelul Bran:

Crucea de piatra:

La intrarea in castel sta scris: „Ora pro nobis, sancta Dei Genitrix”  ceea ce inseamna: „Roagă-te pentru noi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu”:

In stanga, Regele Ferdinand I si Regina Maria iar in dreapta o puteti vedea pe Regina Maria impreuna cu Principesele Elisabeta, Maria, Ileana si Infanta Beatrice a Spaniei (sora reginei Maria) la ceremonia de incoronare:

Prin holul castelului:

„Camera de trecere”, cum se numeste aceasta incapere, cu o frumoasa lustra de lemn sculptata cu pasari…

Pe urmele Reginei Maria a Romaniei: Dormitorul Reginei Maria

Scara secreta:

Dormitorul Regelui Ferdinand I al Romaniei:

Loggia, sufrageria de vara, unde Bogdi a descoperit niste clopotei de bronz cu o poveste incantatoare 🙂

Turnurile castelului:

Sala costumelor:

Sala de arme…unde Bogdi a stat cel mai mult si unde a facut cele mai multe poze cu telefonul 😀

Coridorul de aparare, ce facea legatura intre turnurile de aparare si facilita accesul garnizoanei, in caz de atac la gurile de tragere orientate spre drum. In timpul lucrarilor de restaurare din perioada interbelica, cele mai multe dintre vechile guri de tragere au devenit ferestre:

Salonul de muzica si biblioteca este cea mai mare incapere a castelului si unul dintre locurile preferate ale reginei Maria:

Catre sala Bram Stoker:

 

Multe panouri cu informatii despre filmul „Dracula”, Bram Stoker si vampiri:

Legende romanesti cu strigoi:

Vlad Tepes…pe care Bogdi l-a si intalnit in carne si oase :)))  A fost atat de amuzanta „intalnirea” dintre ei: Bogdi, in urma provocarii lui Cipi, a batut la o usa neagra, grea, misterioasa, negandindu-se ca cineva ii va raspunde dar usa s-a deschis si a iesit…contele Dracula 😀  Au inmarmurit amandoi iar eu cu Cipi n-am mai putut de ras!!!

Curtea interioara:

 

Fantana:

Si, la final, terasa (unde se afla si Salonul Principelui Nicolae). Doua poze, de la inaltime 🙂

A fost o experienta de neuitat!!!




Bran, Brasov

 

Bran, Brasov. Fara orasul Brasov, din pacate, pentru ca s-a iscat o furtuna uriasa chiar in momentul in care am vrut sa-l vizitam. Dar am ajuns la Rasnov. Si la Castelul Bran (pe care vi-l arat imediat). Asa ca suntem multumiti! …deocamdata :))

 

Drumul pana la Bran a fost amazing!!! 😀 Peisaje care-ti taie respiratia, aer curat de munte, ceata groasa, nori pufosi ce se odihnesc in vai…ati inteles ideea, a fost incredibil!!!!!!! :))

Aici ii strigam lui Bogdi: Fa poze, Bogdi!!!! Trage geamul, sa se vada bine! Ba nu, nu-l trage, sa nu-ti pice telefonul! Aaa, fa ce vrei, dar prinde macar o poza faina! 😀 …ceea ce a si facut, iubirea mea!!!

Eu, pe partea mea de geam, duceam aceeasi lupta 😛

Am mai fost noi cu capu-n nori (mai ales eu, haha!!) dar mai mult metaforic…insa atunci, dupa cum vedeti, eram cu-adevarat! :))

Vila in care ne-am cazat a fost foarte generoasa cu noi, mai ales din punct de vedere vizual. Dimineata, pe terasa, la cafea, sorbeam cu nesat din ceasca si admiram castelul Bran, ce se intrezarea in departare…

Iar Bogdi si-a facut imediat o prietena, o pisicuta dragalasa careia ii placea la nebunie sa motaie pe pernele pufoase de pe veranda:

…si sa se joace cu Bogdi 🙂

Urmatorul pas a fost, desigur, sa exploram putin zona. Si ne-a placut tot ce-am vazut! Vile cochete, hanuri, restaurante…

 

Apoi, pas cu pas, pe langa micile tarabe cu serbet, miere, cascaval afumat si miros de kurtos kalacs, am ajuns in centrul Branului. Foarte atragatoare micutele restaurante din zona. Si mancarea foarte buna!!!

Aceasta terasa in aer liber ne-a atras in mod deosebit, cele mai multe poze „culinare” fiind facute aici, in timp ce serveam micul dejun, pranzul sau cina 😀

Va insir mai jos cateva dintre ele (n-am facut poze la tot ce-am consumat, desi as fi vrut 😀 )

Prima comanda: cafeaua!!! Nu povestim nimic pana nu-mi beau cafeaua, o regula pe care Cipi o cunoaste mult prea bine 😀

Apoi micul dejun, cu muzica din anii ’80 in surdina… M-am bucurat sa reaud A-HA 🙂

La final, bineinteles, desertul!!! 😛

La pranz: pizza si penne cu somon! Buuuna pizza dar si mai bune pastele!!! :))

Iar la cina nu se mai mananca nimic, stiati, nu?! Sunt permise doar dulciurile 😀  Marlenka, mai ales!!!!!!

Ei, poate si bauturile!!! Berea „Dracula” l-a incantat pe Bogdi mai mult decat smoothie-ul cu fructe de padure :)) Mi s-a parut haioasa ideea lor de a adauga sirop de rodii (cred, posibil sa ma insel) in bere, pentru a o face sa para „sangerie”:

Pana si-o mireasa „furata” am vazut intr-o seara, frumoasa cum sunt toate miresele (…si da, am lacrimat putin, cum fac mereu cand vad o nunta 😀 )

Seara totul devenea si mai frumos, asa ca ne plimbam mult. Nu ne grabeam sa ajungem inapoi la vila :))

La final, va arat o poza cu Bogdi in intuneric, asa cum a scris el pe Instagram 🙂

A doua zi am vizitat castelul Bran si a fost o experienta de neuitat, asa ca va astept sa ne insotiti si-acolo!!!




La mare, in Romania

 

Bogdi e la scoala acum, iubitul meu, prima zi de scoala, clasa a VIII-a (vai de noi! 😀 ), asa ca am reusit sa selectez cateva poze pentru voi de la mare. Anul asta am fost la mare in Romania noastra cea frumoasa…dupa muuulti, foarte multi ani in care am si uitat cum arata Marea Neagra…

Nu am facut multe poze de data asta, pentru ca litoralul romanesc a ramas…cam la fel. Dar am si refuzat sa imi ocup timpul cu altceva in afara de bronzat, inotat si servit masa! Doamne, cat e de bine sa te asezi la masa si chiar sa mananci 😀 , nu sa stai jumatate de zi in bucatarie, sa gatesti 3 feluri de mancare+desert si apoi sa te mai si ridici de la masa pentru ca cineva vrea mai multa sare sau inca un polonic cu supa :))

A fost super fain, chiar ne-a placut sa revedem marea, si chiar si drumul pana la mare a fost relaxant.

Cu ochii pe geam, prin Campia Baraganului, cea mereu scaldata-n soare:

Peste Dunare:

 

Primul contact cu marea insa ne-a cam speriat 😀

Dar dupa ce ne-am energizat putin (in poza e cheesecake-ul lui Bogdi, pe care l-a si surprins cu telefonul 😛 )

..ne-am intors pe plaja si ne-am instalat…direct pe nisip, pentru ca toate sezlongurile erau ocupate :))  Dar apa a fost minunata si ne-am balacit pana s-a inserat!

Si am avut si valuri, asa ca am fost fericiti!!!

In Jupiter s-au intamplat toate astea, dar am ajuns si-n Neptun si pe plaja la Cap Aurora. Aici, pe langa golfuri, cu vedere catre Jupiter:

Alt golf, micut si linistit, cu apa curata, la capatul caruia se intrezareste Mangalia:

Am prins vreo doua zile mai noroase, cu ploi de vara, scurte si nebune 😛 , dar asa am dormit mai bine la pranz. Ca niste prunci!!!

 

La final, m-am gandit sa va pun si cateva poze cu ce-am mancat si baut pe la terase…desi nu e nimic spectaculos :)) Ne-a fost frica sa mancam peste (visam cu totii guvizi si stavrizi, numai ca n-am gasit niciunde) asa ca am ramas la „meniul” clasic:

 

Am comandat cheburek intr-o seara dar cel facut de Bogdi a fost mai bun! 😛

Iar intr-o alta seara ne-am intors la hotel cu caleasca trasa de cai…un singur cal era, de fapt, si il chema Sorin 😀  Foarte frumos. Si calul, si plimbarea!!!

Iar pe drum, la intoarcere, catre Bran, am facut o singura poza…cu morile de vant:

Posibil sa ne intoarcem si la anu’, nu stiu inca! 😀




Culele de la Maldaresti

 

Culele de la Maldaresti: Culele Greceanu, Cula Duca si Casa memoriala Ioan Gh. Duca, reunite sub denumirea de „Complexul muzeal de la Maldaresti” se afla la doar cativa kilometri de Horezu, fapt pentru care nu au ramas nevizitate 😛

Aceste conace boieresti, aceste case vechi ce au servit drept fortareţe in faţa invaziilor turce („cule” provine din limba turca „kule”, si inseamna „turn”), ne-au impresionat foarte mult pe toti dar cel mai mult pe Bogdi, care a ascultat tot ce ne povestea ghida fara sa rasufle 😀  I-a placut foarte mult felul in care au fost construite, ca niste turnuri de aparare, apoi zidurile albe, ce poarta inca „urmele” flintelor (sunt multe „gauri” din astea in zid, unde intrau tevile lungi ale armelor) si, nu in ultimul rand, faptul ca aici s-au filmat unele scene din filmele: „Drumul Oaselor“, „Iancu Jianu–Haiducul“ si „Aferim”.

Cula Duca:

La etaj:

Bogdi, visator, langa muscate 😀

Interior:

Casa memoriala Ioan Gh. Duca:

 

Cula Greceanu, cea mai veche cula atestata (isi are inceputurile in secolul al XVI-lea)…si cea care mi-a placut cel mai mult!!! 🙂

 

Costumele din filmul „Aferim”:

La iesire:

Merita sa le vizitati!!!




Manastirea Polovragi

 

Manastirea Polovragi e o alta manastire frumoasa, din Gorj, pe care am vizitat-o cu o zi inainte de a ne indrepta spre mare si care, la fel ca celelalte, ne-a umplut inimile de liniste si bucurie. Initial ne-am gandit ca ar fi grozav sa revedem operele lui Brancusi din Targu-Jiu si sa ne plimbam din nou prin Parcul Central, la fel ca acum multi ani, dupa care sa vizitam manastirea dar am fost mult prea obositi 😀 Nici macar la pestera nu am ajuns, la pestera cu acelasi nume: Pestera Polovragi, unde se spune ca a locuit zeul geto-dacilor, Zamolxis…

Poarta frumos sculptata in lemn a fost prima care ne-a incantat privirile:

Deasupra ei sta scris: „Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului”. In poza de sus puteti vedea intreaga inscriptie…iar aici ii puteti admira detaliile 🙂

Drumul pana la Biserica Mare, din incinta complexului manastiresc, este extrem de captivant! Se pot vedea, in toata splendoarea, Masivul Parang si cel al Capatanii, despartiti de Cheile Oltetului, cele mai inguste chei din Romania (ba chiar din Europa).

Si aleea, de la capatul careia se poate admira Clopotnita, e la fel de fermecatoare!

Inca o privire catre locul unde muntii se saluta 🙂

Clopotnita:

…cu usa de intrare, pe care se specifica faptul ca Manastirea Polovragi se afla pe lista monumentelor istorice:

Pe sub Clopotnita, catre biserica:

Frumoasa tare!!!!

Icoana facatoare de minuni „Acoperamantul Maicii Domnului” pictata pe frontispiciul bisericii e atat de frumoasa!!!

Pictura cu imagini ale manastirilor din Sfantul Munte Athos, din care eu am surprins numai o particica, a fost realizata de catre un pictor grec. Aici, in partea stanga, manastirile:

…iar in partea dreapta, pictura cu „Adormirea Maicii Domnului”:

Fantana cu foisor:

Iar la final, un mic panou cu informatii despre sfanta manastire, din care am aflat si noi cat de vechi este acest asezamant monahal:

De fapt, ne-am odihnit putin pe bancile din interiorul bisericii si de-abia dup-aia am plecat 😀

Ne-am simtit extraordinar si de-abia astept sa ne reintoarcem!!!

M-as bucura mult daca i-ati calca si voi pragul!




Biserica Bolnita „Adormirea Maicii Domnului” a Manastirii Hurezi

 

Biserica Bolnita „Adormirea Maicii Domnului” se afla la doar o suta de metri de Manastirea Hurezi, langa o pajiste plina de verdeata…si de profunda liniste. Nu era nimeni acolo, doar noi 🙂 Noi si brazii inalti ce strajuiesc cararea catre micuta biserica ctitorita de sotia domnitorului, Doamna Maria. Si-un lac, frumos tare, cu o fantana:

…unde am poposit si noi un pic, pe trunchiurile de copaci:

Sus pe deal, in dreapta bisericii, se zarea foisorul:

Si intrarea in biserica:

Biserica e foarte veche (a fost construita in anul 1696),  si poarta urmele eroziunii timpului, dar este atat de primitoare si frumoasa!

Foisorul, din nou, vazut din curtea bisericii:

Si ruinele bolnitei, adica cladirea in care se ingrijeau blonavii (revenim aici putin mai tarziu, dupa ce vizitam bisericuta):

Interiorul bisericii Bolnita:

Sfantul Grigorie Decapolitul:

Nemaipomenit de frumos!!!

Afara, printre ruinele vechiului spital. Aici am surprins Manastirea Hurezi 🙂

Bogdi, in expeditie 😀

La plecare:

 

Punctul final fiind la izvorul cu apa rece din curtea Manastirii Hurezi 🙂




Manastirea Hurezi si Schitul Sfantul Stefan

 

Manastirea Hurezi si Schitul Sfantul Stefan, impreuna cu Biserica Bolnita, care e in imediata lor apropiere (dar pe care sunt nevoita sa v-o arat intr-o postare separata, pentru ca am facut cam multe poze pe-acolo 😀 ), ne-au umplut inimile de bucurie. Toata zona asta a Ramnicului, extrem de pitoreasca si „presarata” cu farame de istorie, l-a ajutat pe Bogdi meu drag sa reziste fara wi-fi, hehe, asa ca am fost mai mult decat multumita!!! Ce-mi pare rau e ca nu am reusit sa revedem Arnota. Si nici Manastirea Dintr-un Lemn. Dar am ajuns sa vizitam Culele de la Maldaresti, niste case boieresti desprinse parca dintr-o poveste cu printi si printese, la care-am poposit mai multe ore. Intr-o alta postare si despre asta, insa…

Despre Manastirea Hurezi nu cred ca v-am povestit prea multe in vechea postare, si nici acum nu am de gand sa va tin o lectie de istorie 😀 , dar vreau totusi sa va spun ca a fost prima ctitorie a domnitorului Constantin Brancoveanu (si cea mai importanta) si ca a fost inclusa pe lista patrimoniului mondial Unesco inca din anul 1993. De asemenea, nici despre numele manastirii nu v-am zis nimic, asa ca va dezvalui acum de unde provine: de la niste pasari de noapte, numite huhurezi, ce cantau pe langa manastire in timp ce mesterii lucrau la zidirea ei (mesterii lucrau doar noaptea, de frica turcilor). Daaar destule info acum, haideti sa o exploram! :))

Priviti cat de frumoasa este Biserica Mare, Biserica Sfintilor Constantin si Elena!!!

La fel de frumoasa este si usa de la intrarea in biserica, cu stema Tarii Romanesti si stema Brancovenilor sculptate in marmura:

Pridvorul, cu scena Judecatii de Apoi: in stanga, raiul:

In drepta, iadul, cu raul de foc:

 

Interiorul bisericii, unde icoanele, pictate atat de minunat, par vii…

Sfantul Arhanghel Mihail:

Sfantul Arhanghel Gavriil:

Catapeteasma bisericii, sculptata in lemn de tei aurit, surprinsa in viteza, in drum spre iesire:

Bogdi, uimit tare si emotionat 🙂

La iesirea din biserica, cu ochii catre trapeza si Foisorul lui Dionisie (pe scari, in sus, e si Paraclisul, dar acolo nu am mai facut poze, pentru ca vi l-am aratat deja in postarea veche):

Foisorul lui Dionisie are o arhitectura de o mare valoare artistica, sculptura balustradelor fiind specifica stilului brancovenesc, cu impletituri in piatra si decoratii armonioase:

Tot foisorul, pozat in drum spre iesire…

 

Inapoi in masina, catre Schitul Sfantul Stefan:

Construit la marginea unei paduri racoroase, schitul Sfantul Stefan e inconjurat de liniste…

Intrarea in curtea bisericii o surprinde pe o maicuta care pregatea focul:

Catapeteasma micii biserici:

A fost foarte frumos!!! Maica stareta ne-a asteptat cu apa rece si lubenita, pe care am dat-o gata in doar cateva minute 😀 , iar noi am plecat cu promisiunea ca ne vom intoarce…intr-o zi…




Muzeul Trovantilor din Costesti

 

Nu va pot spune cu cata emotie ne-am indreptat catre Manastirea Bistrita din Judetul Valcea, unde se afla moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, si cu cata repeziciune ni s-au derulat amintirile pe masura ce ne apropiam de ea. Spre marea mea bucurie, Bogdi si-a amintit pana si faptul ca, odata, seara, intr-o seara de vara, acum 10 ani, in spatele manastirii, la grajduri, a vazut pentru prima oara licurici. Si revederea cu maicuta noastra draga Ecaterina a fost incarcata de bucurie (te imbratisam, maica, pe tine si pe mami!), cele doua zile petrecute acolo fiind maxim fructificate 🙂  Am revizitat locuri vechi dar si noi, cum ar fi Muzeul Trovantilor din Costesti pe care vi-l arat acum.  E atat de aproape de intrarea in Costesti si il puteti vizita oricand (intrarea este libera):

O sa va spicuiesc cate ceva de pe panoul de la intrare despre trovanti:  „Trovantii reprezinta cimentari locale in masa nisipurilor ce ii contin iar secretia neuniforma a cimentului conduce la diferite forme ale acestora, uneori cu totul bizare”.

Aceste „pietre vii”, cum mai sunt numiti trovantii, au de la cativa mm la 5 m, iar legenda spune ca, dupa fiecare ploaie…mai cresc un pic 🙂

First encounter: Bogi-trovant 😛

Cariera de nisip, la baza careia sta cel mai mare trovant:

Mici trovanti, din explorarile lui Bogdi…pe care i-am luat cu noi, acasa, desigur :))

Un loc unic in Romania, ce merita sa se bucure de o mai mare atentie!

 

…cu trovantii-n buzunar am pornit apoi spre manastire 🙂  Am sesizat insa o mica diferenta intre poza pe care am facut-o acum 10 ani si cea de anul asta, si anume, ca nu mai vad atat de bine 😀  Mai nou, toate pozele pe care le fac seamana cu turnul din Pisa (poza era si mai inclinata, dar am dres-o eu un pic 😀 )

Interiorul bisericii, la fel de frumos si cald:

Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul:

Si curtea bisericii a ramas la fel de frumoasa:

Ziua s-a incheiat cu o plimbare lunga pe langa Cheile Bistritei, pe care le-am regasit la fel de linistitoare. Am mers pe jos, pe langa manastire:

Am surprins Schitul Papusa, din nou 🙂

…si frumoasele chei, cu crucea sculptata in piatra:

…si apele repezi, singura „galagie” din noianul de tacere…

 

(Buna ziua toata lumea, eu sunt Bogi, si m-am infiltrat in postarea mamei mele. Vreau sa va spun ca a fost o experienta foarte faina si amuzanta! Ne-am distrat peste tot! Eu totusi a trebuit sa sufar cateva zile la manastire, pentru ca nu aveam wi-fi deloc)

…si, da, pana cand m-am intors eu din bucatarie, Bogdi si-a facut simtita prezenta 😀 Dar ce mult ma bucur ca vrea sa faca parte din poveste!!!




In vacanta: Sibiu

 

Cand am plecat in vacanta, acum aproape o luna (vedeti cat imi ia pana ma-ncumet sa dau din nou piept cu realitatea?! 😀 ), nu imi imaginam ca va fi cea mai frumoasa vacanta de pana acum…petrecuta in patria-mama :))  Nu am mai calatorit prin tara de exact 10 ani, de cand Cipi putea sa-l duca pe Bogdi in carca, prin munti si vai, haha…

Si-atunci am pornit tot spre mare, catre Lugoj, prin Valea Jiului si paaana-n Eforie, dar de data asta am ales o alta ruta, una ce ne-a adus mai intai la Sibiu!!! Prima oprire, prima cafea, primul smoothie 😀  Nu am stat mult, dar am „fotografiat” totul! Nu voi uita niciodata „ochii” din acoperisurile caselor, acele mici ferestre ce par sa te urmareasca pretutindeni (am pus cateva poze mai jos) si nici faptul ca acest oras extraordinar de frumos, Hermannstadt, cum se numeste de fapt Sibiul, e „presarat” cu atat de multe cladiri si „Case”, incluse pe lista monumentelor istorice, unele dintre ele avand mai mult de 500 de ani!!!

Vom reveni si anul viitor 100%…iar atunci fac eu cumva sa stam mai mult de 2 ore :)))

 

Pe drum..fara ganduri, fara griji, doar cu ochii mari, deschisi (oooh, ce rima!!!!! …nu ma laud, e un dar, e nativ 😀 )

Tot mai aproape de Sibiu:

Plonjand, pe stradute :))

Pe sub Podul Minciunilor, de care se leaga multe legende, cea mai frumoasa dintre ele fiind cea a indragostitilor care se intalneau pe pod pentru a-si jura dragoste eterna <3

Din locul nostru de parcare se zarea Turnul Sfatului, care face legatura intre Piata Mare si Piata Mica:

…si desi targul din apropiere ne-a sustras pentru cateva clipe…stiti voi, cumparaturile uzuale din vacante: magneti de frigider, lanturi si bratari cu rune nordice, etc 😀

…ne-am continuat drumul catre Piata Mare (aici stateam cu spatele la piata, ca sa surprind „ochii” de pe acoperisuri):

Piata Mare:

Deschisa, luminoasa, primitoare:

Turnul Sfatului, unde am vrut sa urcam pentru a ne bucura de panorama orasului…dar care, pe caldura aia, parea innacesibil 😀

Statuia lui Gheorghe Lazar: „Primul dascăl de ideal românesc” N. Iorga”

Sibienilor li se pregatea un concert in aer liber, la care, sincer, ne-ar fi placut sa asistam:

Casa Albastra:

Palatul Brukenthal, cel mai vechi muzeu din Romania (si din Europa Centrala si de Est), deschis pe 25 februarie 1817, a ramas nedescoperit…dar sper ca anul viitor sa ajungem sa vizitam toate galeriile de arta si muzeele pe care le adaposteste.

Piata Mare, din diverse unghiuri:

In continuare…Biserica Evanghelica Sfanta Maria:

La plimbare, pe langa o terasa super faina, cocotata in varful pietei, la care ne-am fi asezat si noi daca erau locuri libere…la umbra! 😛  …eh, macar ne-am bucurat de panorama!!!

Pasajul Scarilor:

…unde-am descoperit inca un restaurant micut si cochet:

In jos, pe scari…la fel de frumos:

Pasajul Scarilor…pe partea cealalta 🙂

Vedere catre turnul bisericii:

Si, la final, Podul Minciunilor:

Ne-am indragostit cu totii de Sibiu!!!! Si nu-i minciuna, pentru ca pe pod, sau langa el, nu poti minti 😀

Ne revedem intr-o noua postare, prieteni dragi!!! Sper ca v-a placut primul nostru popas!




Aquapark Nymphaea Oradea

 

Ultima „oprire” din mini vacanta noastra la Baile Felix a fost Aquapark Nymphaea Oradea, unde-am ajuns in nici 15 minute (cu masina) si unde, cu siguranta, vom mai reveni!!! E atat de frumos asezat  pe malul raului Cris si atat de colorat si atragator incat am fi stat acolo o zi intreaga! Din pacate, nu am stat decat 3 ore, dar, pana la urma, a fost de-ajuns 🙂  Toboganele exterioare ne-au atras cel mai mult insa totul a fost minunat si am plecat de-acolo (si) mai relaxati decat am venit! :))  Mi-ar placea ca intr-un viitor extreeeem de apropiat sa ne bucuram si noi, timisorenii, de un aquapark la fel de grozav! Si de un bazin olimpic, daca nu ar fi prea mult (sunt sarcastica, da!), pentru ca Bogdi iubeste apa si stiu sigur ca ar ajunge un jucator de polo faimos!!!

Tot el, dupa ce a trecut printr-o suita de sarituri in bazinul special (visul oricarui copil e sa sara intr-un bazin fara ca cineva sa urle la el, nu-i asa?! 😛 ) si s-a intrecut cu Cipi in bazinul olimpic, s-a declarat fan orasul Oradea!!!! Si noi la fel!!!!

Am simtit distractia din departare! :))

De cum l-am zarit, am inceput sa-l fotografiez, haahaa!!!!!

Parcarea era deja plina cand am ajuns noi, dar am gasit destul de repede un loc… La bilete, insa, am cam stat :))

Am fost impresionati inca de la intrare de grandoarea acestui loc…astfel ca, intimidati putin, nu am stiut in ce directie s-o luam :))) Aici suntem la mijlocul aquapark-ului…cu vedere catre bazinul care face legatura cu bazinele interioare:

Iar aici se vad toboganele exterioare si un „colt” de terasa, spre care ne indreptam grabiti (era ataaat de cald!!!):

La terasa era coada, mai ales la mancare…dar noi ne-am luat sucuri, asa ca n-am bombanit prea mult 😀

Aici se vede, din interiorul terasei, floarea de nufar cu bazinele termale:

In stanga se vad toboganele pe care s-a dat Bogdi meu drag (din pacate, doar pe unu’, fiindca celelalte nu mergeau):

Ah, mi-am amintit…nici pe asta galben nu s-a dat, dar asta pentru ca nu era inca pregatit! :))

Bazinul de sarituri a fost foarte pe placul lui!!! A sarit pana la epuizare 😀

…in timp ce eu inotam in apa aia cristalina si, in sfarsit, rece!!!! :)))

Ultima ora ne-am petrecut-o in cealalta zona a parcului. Aici este bazinul pentru prichindei:

Iar aici, dupa bazinul de inot se afla cea mai faina chestie: un bazin cu vartej, mult mai puternic decat cel de la Aqua Park Felix. Am fost tarati fara mila prin spirala de apa…si ne-a placut la nebunie!!!!!!!! 😀

Bazinele interioare, cu apa calda:

Bazinul pentru scufundari, adanc, adanc si foarte cautat de Bogdi :))

Foarte frumoasa si impunatoare si zona asta! De-acolo, de sus, te pregateai pentru un tobogan inchis (mi-a zis Bogdi ca era bezna inauntru):

…care te arunca in vortex!!!! Super fun! …eu numai la gandul ca as intra in spatiul ala stramt si intunecat, era sa fac un atac de panica :)))

Corabia Piratilor, pentru cei mici:

Iar la plecare am revenit la bazinul olimpic, pentru o experienta de neuitat!!!

Si, la iesirea din parc, am oftat din greu la vazul bazinului olimpic acoperit, pe care Timisoara (inca) nu il are…

Bravo, Oradea! Am fost impresionati de tot ce am vazut! Ne vom intoarce cu mare drag la voi!




Lacul cu nuferi

 

V-a placut pana acum expeditia noastra-n Baile Felix, dragilor?! 😀 Eu sper mult ca da, pentru ca ne-am simtit minunat acolo si imi doresc sa va transmit si voua un pic din bucuria noastra. Poate si un pic din sentimentul de mandrie ca suntem romani, un sentiment pe care nu l-am mai simtit de mult si care s-a dezmortit la vazul acestui loc prea frumos din tara noastra, unul din multele ce-abia asteapta sa fie descoperite. Postarea de astazi va fi despre Lacul cu nuferi, un loc unic in Europa, aflat la doar cativa km. de complexul President, in „mijlocul” bailor Felix, o oaza de liniste si pace, cu pete vii de roz si verde, care ne-a umplut simturile. Bogdi, din pacate, nu a putut veni cu noi din cauza ca a fost „ranit” (in primele doua zile s-a dat non-stop pe toboganele cu apa si si-a pus la mare incercarea pielea…pielea aia fina pe care o iubesc si pitig 😀 ). Ca sa il consolez putin, i-am luat un kurtoskalacs cu scortisoara, preferatul lui…si i-am aratat pozele, in care am surprins si cateva broaste testoase, asa ca, intr-un final, s-a declarat multumit! 🙂

In apropierea hotelului nostru se afla acest parculet, cu loc de joaca pentru copii si cu leagane mari de lemn, in care-am poposit cateva seri, si la capatul caruia se afla o padurice umbroasa ce duce direct in centrul Bailor Felix:

Aleea merge direct prin padure si e foarte „prietenoasa” cu calatorii. E amenajata si pietruita, cu mici carari (in drepta e un mic lac, cu un ponton superb, de unde poti pescui…din nou, obsesia meu cu pontonul!!! 😀 ). In 800 de metri ajungi la hotelul International si apoi, in doar cateva minute de mers, in centrul statiunii. Poza e blurata rau, da’ nu am alta :))

La iesirea din padure aveti o mica harta cu zona (eu am pozat-o, de fapt, cand ne-am intors):

Prima oprire, in centrul Felixului, a fost la inghetata!!! 😛

…dup-aia la magnetii de frigider! :)))

Lacul cu nuferi e chiar la cativa pasi… Nuferii albi apar primii in peisaj. Si zecile de broscute, care motaie la soare 🙂

Nuferii albi nu erau foarte multi, dar erau extraordinar de frumosi!!!

Urmeaza apoi lotusii roz, care mi-au rapit toata atentia 😀 Pozele nu le pot reda in intregime frumusetea (mai ales cele facute cu telefonul!!!)

Noi i-am prins chiar in perioada lor maxima (ei infloresc inca din iunie si tin pana in august). Nuferii infloresc pe toata perioada anului…

Aici i-am prins de pe podetul asta cromat, unde-am facut o mie de poze :))) Iar in zare, am prins si Hotelul International, la care sper sa ajungem si noi odata:

Un lotus de aproape…splendid, asa e?!

Si-aici, mai multi :))

Parcul in care se afla lacurile cu toate aceste minunatii e foarte spatios, cu banci ferite de soare si o mini-biblioteca gratuita, unde oricine poate lasa o carte sau doar un gand bun 🙂 Din pacate, micuta biblioteca din lemn era goala…dar mi s-a parut inedita!!!

Cu greu ne-am dezlipit de acest loc minunat!!! Si am mai fi avut atat de multe de vazut… Aici e harta cu imprejurimile:

La intoarcere, pe drum catre hotel, ne-am oprit sa-i cumpar lui Bogdi kurtoskalacs:

Si am mai surprins cate ceva din zona:

Frumos tare, ne-a placut mult, mult de tot, si mie si lui Cipi!!! Iar data viitoare sper sa nu-l mai rateze nici Bogdi 🙂




Aqua Park President

Aqua Park President, cea mai atractiva locatie din toata excursia noastra la Felix…in ochii lui Bogdi, mai ales! 😀

Iata cum povesteste el toata „experienta”: Prima oara, cand am intrat in Aqua Park, am tasnit spre intrarile de la „bai”, cu ceilalti baieti. Erau bazine si inauntru si afara, dar m-am oprit numai la cele de afara. Bine, prima oara 😛 Era ca un tobogan care dinauntru iesea afara! CE NEBUNIE!! Ok, sa va spun toate toboganele ca dup-aia sa va fie mai usor cand va mai vorbesc despre ele. Alea de dinauntru: unu rosu, unu albastru (care iesea afara). Cele de afara: unu’ galben, unu’ rosu, unu’ verde. OK, ATI INTELES? BUN, PENTRU CA ACUM DE-ABIA INCEPE. Toboganul meu preferat a fost acela galben, pentru ca… um.. e cam complicat. IL VETI VEDEA IN POZE. Ala rosu era cel mai scary, pt. ca daca te dadeai pe el, aveai senzatia ca pici in HAU. DA, ASA DE RAU ERA! XD  Si acela verde, ei bine.. era verde, ok, ah asa, era in spirala. Doar ca aveau programe :/ De la ora 12:00-13:00 si 14:00-15:00. ATAT. SI PE ALA VERDE L-OR DESCHIS IN PENULTIMA ZI!! IN CARE EU ERAM RANIT!  …si sa vorbim despre RANI, shall we? Ok, prima zi, OK! A 2-a zi, meh, a 3-a zi, moarte. Aveam picioarele moarte! Bine, nu chiar, dar totusi! Na, in final, pot sa zic ca a fost foarte fain!

Cred ca de-acum incolo il las mai des sa-mi scrie pe blog :)))

Si noua ne-a placut tare mult si sper ca  problemele pe care le am cu spatele sa se mai diminueze in urma acestei mini vacante, fiindca celelalte parca au pierit de tot! 😀

Aici aveti o mica harta cu zona de healing 😛

Intrarea la bazine se face prin hotel, unde luam si masa (vedeti terasa):

Si iata ce ghivece de flori haioase ne asteaptau la intrare :))

Regulile „de aur” ale parcului acvatic, frumos expuse pe aceasta placa de faianta ( jumatate din ele erau frecvent incalcate, dar na…asa-i la noi 😀 )

Acum vrem si noi un acvariu din asta acasa :))

Bazinele interioare vin primele…unele cu apa mai fierbinte decat altele. Bazinul cu vartej e foooarte fierbinte, si la propriu si la figurat! 😀 Mie asta mi-a placut cel mai mult!!! E super amuzant cum te „trage” vartejul de apa!!!!

Imediat langa el e bazinul cu tobogan, pentru copii:

Urmeaza apoi culoarul care duce la un mini-bar si la centrul de prim ajutor:

Si apoi alte bazine cu bule si masaj, unde era intotdeauna inghesuiala :))

Pe-aici, pe undeva, prin spate era sauna: turceasca si finlandeza, cred…am stat cu Cipi cateva minute, si cand am simtit ca ma sufoc, am evadat! 😀

Printre indicatiile de tratament ale apei termale se regaseau spondiloza si hernia de disc…

Catre bazinele exterioare:

…unde ne-am petrecut maaare parte din timp :))

Aici era zona copiilor:

Iar aici era toata distractia!!!!

Astea-s toboganele de care va vorbea Bogdi mai sus :))

Era loc berechet si pentru cei care voiau sa se bronzeze 🙂

Din cand in cand mai mergeam si pe la terasa pentru un suc (Bogdi), o cafea (eu) sau o bere (Cipi) 😀

In week-end, toata lumea se aduna in jurul bazinului cu bila, o bila generatoare de valuri, pentru Spuma Party!!! O petrecere cu spuma unica si amuzanta, atat pentru cei mici cat si pentru cei mari:

Eu am fost fotograful familiei, asa ca am pierdut toata distractia!!! Ei, las’, ca data viitoare imi iau revansa! :)))




Baile Felix-Hotel President Spa

 

Pe unde credeti c-am umblat noi in ultimele zile, dragilor?! La Felix!!!! 😀 Drumul a fost lung dar a meritat! (AHEM, cred ca stiti cine scrie acum, nu-i asa? DA, ATI GHICIT! BOGI!) Am vazut multe locatii uimitoare, doar ca, din pacate, telefonul meu nu a reusit sa pozeze tot ce era acolo xD (aici, parca as vrea s-o imit pe Mami, dar nu stiu daca merge). Am trecut si peste un pod! NU-I ASA CA-I UIMITOR?! Am vazut multe biserici frumoase, mai ales in Oradea! A fost frumos, pana cand am ajuns la „Molul” lor, Oradea Plaza cred. A fost uluitor. Apoi, am vazut primul semn pe care scria „Baile Felix”. Ne-am bucurat asa de mult!! Am ajuns la „Felix” si ne-am cazat la „Hotel President Spa” sau ceva de genu’. Am prins numele intr-o poza facuta in baie :)))) Chestia era ca hotelul la care ne-am cazat a fost construit recent!! Woohoo! Deci practic aveam totul nou, patul, televizorul etc. Liftul era si el foarte tare iar pe hol era o lumina verde ce mi-a placut TARE MULT!! Ok, prima zi este aproape gata… hmm.. ce facem? MERGEM LA BAIE, AIA FACEM! (BOGI SIGNING OUT)

…daca nu v-ati dat seama pana acum, va spun eu cine a scris acest haios intro: Bogdi meu scump, a.k.a BOGI!!! 😀

A scris prea fain si n-am putut sa sterg ce-a scris, chiar daca a scris in joaca. Deci, concluzia e ca i-a placut la nebunie la Felix…dar numai la Aqua Park :))) …pe care o sa vi-l arat in urmatoarele postari…

Noua ne-a placut absolut totul: conditiile, mancarea, oamenii, lacul cu nuferi (vi-l arat separat), apa fierbinte si mai ales balconul, de unde contemplam, in fiecare dimineata si seara, dealul pe care pasteau, fericite, 5 vacute si 3 cai 🙂

Ne-a surprins placut si autostrada Timisoara-Arad si intreg drumul pana la destinatie. Nu am poze prea grozave (toate-s facute cu telefonul)…dar decat deloc :))) Iata-ne porniti la drum:

Pe autostrada:

In Arad 🙂

Oradea:

Spre Baile Felix:

…numai ca noi am mai mers un pic, pana am ajuns la Hotel President Spa, hotelul nostru 🙂

Intrarea:

In „lobby” :)) …la fel de frumos:

Barul nu era inca functional (v-am zis ca hotelul era deschis de doar 4,5 zile…), dar noroc ca liftul mergea (ma rog, si ala ne-a facut de vreo doua ori surprize, dar l-au „reactivat” rapid).

Un giga bonsai la intrare 😀

…pe coridor, catre camera noastra, unde muzica se auzea asaaaa frumos!!! Mai putin noaptea, cand nu puteam sa dorm :)))

Foarte frumoasa camera, dotata cu TV, frigider si seif, in care Bogdi isi punea ochelarii de scafandru 😀

Patul a fost confortabil: moale si pufos!!!!!

…iar balconul, cam micut dar cochet tare 🙂

Aici ma refugiam ori de cate ori puteam, cu o cafea si-o carte:

…desi privirile-mi cadeau intotdeauna in zare, la masinile care treceau grabite pe sosea (si la vacutele alea fericite! Si calutii 😛 )

Tot de la balcon se vedeau si toboganele cu apa din parcul acvatic si sala de mese (masa se servea la restaurantul Aqua President, unde erau si bazinele):

Pe terasa aia adumbrita imi beam in fiecare dimineata, impreuna cu Cipi, cafeaua 🙂 Mancarea a fost excelenta iar chelnerii (foarte tineri) super amabili si draguti!!!!

Ne-a placut tare mult!!! Iar pe partea cealalta (din camera Claudiei…pupici, Claudia! ) se vedea hotelul President si cararea prin padure ce ducea la Lacul cu nuferi:

Serile treceau usor, cu cate un meci de ping-pong sau biliard, sau cu cate o seara romaneasca:

La iesire aflai ca in dreapta se afla hotelul Aqua Park President iar in stanga, celalalt President 😀

…revin cu alte poze, cat de curand!!!




Grecia, partea a doua: Olympiada, Aristotel si plaja Cuba

[shashin type=”photo” id=”18720″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Am fost la mare si-n iulie, si-n august, dar parca nimic nu se compara cu luna iunie. Sfarsitul lui iunie e intotdeauna fantastic: putini turisti, plaja aerisita, caldura suportabila, apa perfecta…chef de aventura 😀

Asa am ajuns la Olympiada, la doar cativa km de Stavros, si-apoi imediat la Ancient Stagira (vechea cetate, in care s-a nascut Aristotel), unde Bogdi s-a simtit ca prins intr-o alta dimensiune din care nu mai voia sa evadeze. A facut parkour pe toate zidurile alea abrupte, pline de istorie, si-o suta de poze cu telefonul, desi afara erau vreo 45 de grade C 😀

Salbatica plaja Cuba, bine pitita intre versanti, ni s-a dezvaluit ultima, dar a si fost cea mai mare descoperire!!! O plaja mica, cu apa cristalina, de unde se zareau zidurile lui Aristotelis, cu cele mai curate sezlonguri si cel mai bun frappe, cu zeci de pestisori ce ne roiau pe la picioare, ori de cate ori ne afundam in nisip. Langa stanci, unde era si o „mare” de corturi, s-au intamplat scufundarile (v-am povestit aici despre Bogdi, transformat in Aquaman 😀 ). Nu stiu cum, dar a reusit sa stea sub apa ore intregi, fara sa oboseasca. Iesea numai cat sa respire si-apoi se scufunda din nou, si din nou, cu aceeasi exaltare ca in prima clipa. Mi-a strans doi pumni de scoici, pe care le-am adus acasa-ntr-un pahar, si mi-a relatat cu lux de amanunte cati pesti a vazut, ce culoare aveau, daca erau singuratici sau in bancuri, etc. Si de aricii de mare s-a bucurat, desi nu erau atat de multi ca si la Olympiada, unde, ca sa poti intra in siguranta in mare, paseai pe un „ponton” de saci umpluti cu nisip :)))

A fost incredibil de frumos!!! Imi pare rau insa ca nu am reusit sa strabatem tot traseul de la Aristotel (ne-ar fi luat o zi intreaga), pentru ca era chiar in miezul zilei si era sufocant, iar piciorul meu nu dadea deloc semne ca ar putea urca si cobori un deal intreg. Ne-am distrat maxim cand am verificat harta sitului si am descoperit ca eram doar un punct pe harta 😀 …dar ne-am si intristat la gandul ca am ratat atatea obiective. Poate ajungem la anu’, sau ajungeti voi inaintea noastra :))

Biiiine, nu va mai plictisesc cu alte povestiri, va pun pozeeee!!! Multe, multe!!!

Olympiada, mai intai, cu pontonul ei romantic…si aricii de mare…si apa linistita:

[shashin type=”photo” id=”18690,18691,18692,18696,18693,18694,18695″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Pe urmele lui Aristotel:

[shashin type=”photo” id=”18698,18697,18699,18700,18701,18702,18703,18704,18710,18707,18705,18706,18708,18709,18711″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Plaja Cuba:

[shashin type=”photo” id=”18713,18714,18715,18716,18712,18717,18718,18716″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Daca ati fost deja pe unde-am umblat si noi, va astept cu impresii!!!




Grecia, prima parte: Asprovalta si Stavros

[shashin type=”photo” id=”18683″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Dragiloooor, ne-am intors de la mare…dar vreau inapoi!!!! 😀

E prea mult sa spun asta?! Ma gandesc mai ales la cei care nu au plecat inca in vacanta anul asta (si poate nici in anii trecuti) si ma simt aiurea… E destul de greu sa suporti caldura si greutatile vietii si fara sa vezi poze frumos colorate cu valuri sau mancare, asa ca imi cer scuze de pe acum pentru ce va voi arata. Scopul meu e sa va inviorez un pic, sa va iau cu noi prin toate locurile frumoase pe care le-am vizitat anul asta, nu sa va fac sa oftati :))

In primele zile ne-am invartit prin Asprovalta si Stavros, asa ca primele poze vin de-acolo (am ajuns si-n Salonic, la parcul acvatic, dar de acolo nu va mai pun poze noi, pentru ca totul a ramas asa cum era).

Vremea a fost incredibila, iar apa perfecta! Singura „nazbatie” a fost „zgarietura” pe care am dobandit-o in lupta cu valurile incredibil de mari din primele doua zile (lupta pe naiba, au sters cu mine fundul marii 😀 ). Aveti, asadar, mare grija la valuri, nu le subestimati puterea, mai ales daca e innorat (precis a fost o furtuna pe mare). Piciorul meu stang arata binisor acum, dar am avut un „tatuaj” foarte urat :)))

Anul asta am ajuns, in sfarsit, in Olimpiada, orasul natal al lui Aristotel, dar si un pic prin imprejurimi, la o plaja absolut superba, cu multe stanci si arici de mare, pe care am ochit-o acum cativa ani, in drum spre Athos. Acolo s-a transformat Bogdi meu drag in Aquaman si si-a intrecut toate recordurile personale la scufundari 😀 (poze intr-o noua postare).

 

Acum, Asprovalta, la „Dimitris”, taverna de care ne-am indragostit de cand am calcat in Asprovalta: poze stranse in cateva zile cu calamari, tzatziki, caracatita la gratar, midii in sos, salata greceasca, pe care n-am mai prins-o in poza, si rulouri de cataif cu inghetata. Toate foooarte bune!!!

[shashin type=”photo” id=”18679,18676,18681,18687″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Domnul Dimitris s-a bucurat atat de tare cand l-a vazut pe Bogdi!!! L-a imbratisat strans si s-a mirat de numa’ cand a vazut cat de mare a crescut 😀 De 6 ani, in afara de anul trecut, cand nu am plecat niciunde, mergem la ei si povestim si inchinam pahare. Ne sunt tare, tare dragi!!! Postarea din 2010 „Mancare si distractii” e o marturie a frumoasei noastre prietenii.

Avem o legatura tainica cu locurile astea, cu oamenii de-aici…vecina noastra (matusa Suzanei) mi-a recunoscut vocea si m-a strigat cu bucurie, de la ea din curte!!! Era noapte, nu ma vedea, dar a stiut imediat ca eu sunt. Mi-au dat lacrimile… Sunt langa noi atatia oameni, care nu ne sunt atat de aproape ca si acesti oameni minunati, pe care ii vedem o data pe an. Atat de adanca e legatura dintre noi!!! Chiar m-as muta in Grecia, in Asprovalta sau oriunde, de as putea!!! Stiu fiecare tufa, pod, casa, fiecare intrare-n mare, fiecare magazin, unde sunt pietre mari in apa, unde nu, unde e locul cu nisipul cel mai fin si unde poti sa stai in mijlocul marii in picioare, cu apa pana la genunchi. Pana si baiatul de la restaurantul sarbesc, de la inceputul aleii, care are masinutele (cu pedale) pentru copii, l-a recunoscut pe Bogdi si au batut palma. Toata lumea s-a bucurat sa ne revada, cu totii am povestit cu drag si desi am spus ca e de ajuns, ar trebui sa mai mergem si in alta parte, parca tot aici ne trage inima sa venim 😀

 

In rest, ne-am balacit muuult…si ne-am plimbat la fel de mult. De la o plaja la alta!!! Am baut bere la halba in fiecare zi (tare buna mai e berea la halba!), eu care, acasa, foooarte rar beau bere. Am motait pe sezlongurile moi si mi-am savurat fiecare ceasca de cafea, cu „milk and sugar”. Atat de draguti erau cand spuneau asta, cu accent grecesc, toate incepeau si se terminau in „tz” (de la tantarca tot ne-au casapit cat am stat acolo). Bogdi spunea direct: un Lipton, „Pitz” (Peach) :))

[shashin type=”photo” id=”18685,18684,18686″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Seara stateam cu ochii pe fotbal si schimbam tavernele in cautarea unui semnal bun de wi-fi. Ne bucuram de briza marii si de multa inghetata :))

A doua zi, surprizaaa, o luam de la inceput: plaja, baie si…si mai multa mancare!!! 😀 Grecii chiar stiu sa traiasca, haha, la ei n-o sa gasiti niciunde portii mici (pizza calzone din poza e mica):

[shashin type=”photo” id=”18677,18678″ size=”large” columns=”2″ order=”user” position=”center”]

Aici e o salata greceasca (o portie) si mix grill, cu souvlaki:

[shashin type=”photo” id=”18688,18689″ size=”large” columns=”1″ order=”user” position=”center”]

Nu a lipsit nici gyrosul si nici inghetata (n-am reusit s-o pozez 😀 ) sau minunile alea mici si dulci, numite Loukoumades:

[shashin type=”photo” id=”18682,18680″ size=”large” columns=”1″ order=”user” position=”center”]

 

In Stavros, domnul Vasilis si sotia lui ne-au intampinat cu mare drag, asa cum o fac intodeauna. Si ei s-au mirat de cat de mare a crescut Bogdi iar cand ne-am asezat la masa, parea ca nici n-am plecat de-acolo vreodata. Si de ei ne leaga o prietenie frumoasa…de tot 6 ani 🙂

[shashin type=”photo” id=”18673″ size=”large” columns=”2″ order=”user” position=”center”]

Totul a fost incredibil: mancarea, vinul, vederea panoramica asupra golfului….

[shashin type=”photo” id=”18668,18669,18670″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

..mancarea 😀

[shashin type=”photo” id=”18671,18672″ size=”large” columns=”2″ order=”user” position=”center”]

Dintre toti pestii savurati, dorada mi s-a parut cea mai gustoasa, dar si pestele spada sau bibanul lui Bogdi (ii spun asa, pentru ca mereu vrea biban cand ajunge in Grecia!) ori codul in crusta au fost extraordinar de gustosi!!!

…si cat de bine-a fost ca nu i-am preparat eu, ci doar i-am savurat!!! 😀

Frumos de tot „coltul” asta de Grecie:

[shashin type=”photo” id=”18674,18675″ size=”large” columns=”2″ order=”user” position=”center”]

Revin cu alte poze minunate, nu plecati!!!!!! :))