Ca la 18 ani :)

 

Prieteni dragi, anul acesta se implinesc 18 ani de la deschiderea primului magazin Profi din Romania, ocazie cu care mi-am reamintit si eu de mine, la 18 ani. Si cat de fruuuumos a fost…ca la 18 ani! 😀 Si cat de putin mai e pana cand si Bogdi meu iubit isi va sarbatori majoratul!!!  Stiu insa de pe acum ca va fi o zi speciala pentru el, plina de bucurie, alaturi de prieteni, si de noi, cei atat de dragi lui.

In acest spirit, al petrecerilor de majorat, va aduc o idee grozava si inedita: 18 mere caramelizate, legate cu fundita, pentru cei mai frumosi 18 ani…din viata oricui! E o idee 100% romaneasca, deloc costisitoare si nu doar pe placul celor mici. Aveti aici „reteta” 😀

Iar aici, dupa cum vedeti, apare un pic si Bogdi, care mi-a marturisit ca abia asteapta sa implineasca 18 ani (desi i s-a spus de multe ori ca arata deja de 18 ani 😀 )

Profi v-a pregatit multe surprize frumoase in perioada care urmeaza, mai exact in perioada 15 Noiembrie-5 Decembrie, cand, daca veti cumpara produse din Profi de minimum 30 de lei si inscrieti bonul pe profi.ro , puteti castiga unul din cele 18 kituri de party sau unul din cele 18 carduri cadou Emag in valoare de 2000 lei!!!

Spuneti-va povestea de 18  (nu neaparat 18 ani, 18 ce vreti voi 😛 ) si va puteti mari sansele de a castiga un kit de party, ca cel din poza mea de mai jos! Amintiti-va de cele mai frumoase momente: 18 ani de cand v-ati luat masina, 18 ani de la terminarea liceului, de cand v-ati casatorit, etc :))) …si inscrieti-va in concurs!!!

Va urez mult succes!!!!

#Profi18ani  🙂 Sa va poarte noroc!!!




Cazanele Dunarii

 

Cazanele Dunarii a fost destinatia finala a vacantei noastre de vara…putin cam prelungita 😀 Dar cate locuri minunate am ajuns sa vizitam si cat de frumos s-a incheiat ziua pe care am inceput-o, destul de somnorosi, cu gandul de a vedea cascada Bigar, va voi dezvalui un pic mai jos. in cat mai putine vorbe, si cat mai multe poze…pentru ca pozele spun mai mult decat orice „compunere libera” :))

In drum spre Dunare, insa, ne-am oprit cateva minute in Baile Herculane, pentru ca Bogdi si Amalia sa vada statuia lui Hercules, baile termale, toate vestigiile romane…dar, din pacate, timpul acolo a stat in loc…

Statuia lui Hercules, simbolul statiunii Baile Herculane, a ramas la fel de impresionanta:

Si statuia, si povestea ei, pe care v-o redau cuvant cu cuvant de pe panoul cu informatii: „Statuia lui Hercules, realizata din fier de tun de mesterii germani Glantz si Romelmayer, a fost daruita de arhiducele austriac Carol in semn de omagiu pentru ofiterii si soldatii armatei imperiale care s-au facut bine in urma tratamentului efectuat in statiune. Montata in anul 1847, statuia lui Hercules a devenit simbolul statiunii Baile Herculane”.

Nu putem decat spera ca aceasta frumoasa statiune (cea mai veche statiune balneara din Romania) sa isi redobandeasca farmecul de odinioara!!!

 

Catre Cazanele Dunarii:

Chipul lui Decebal, sculptat in piatra, surprins din masina:

Manastirea Mraconia, numita si „Manastirea de sub apa”, este asezata chiar pe malul Dunarii si este extraordinar de frumoasa!!!

Sfantul Gheorghe si Sfantul Mina, printre multi alti minunati sfinti pictati aici:

La plimbare, cu barca, pe sub pod:

Catre chipul lui Decebal sculptat in stanca:

Aici, vazut din barca:

Si Manastirea Mraconia, la fel:

Bogdi si Amalia, extrem de incantati de plimbarea pe Dunare:

Pestera Ponicova:

Atat de frumos si linistitor!!!

Malul sarbesc al Dunarii, pe partea cealalta:

La intoarcere, Manastirea Mraconia, vazuta din barca:

Si punctul final: terasa cu cafea, sucuri…cu piscina si ponton incorporate 😀 …si cea mai frumoasa priveliste din zona:

Va doresc sa ajungeti si voi in aceste locuri de o frumusete rara!!!




Cascada Bigar

 

Daaaa, am ajuns si la cascada Bigar…cu mult timp in urma, ce-i drept, pe la jumatatea lui august 😀 …dar avand in vedere faptul ca afara e la fel de cald si de insorit ca-n vara, va invit sa ne insotiti in mica si palpitanta noastra calatorie de o zi (am ajuns sa revedem si Baile Herculane si Cazanele Dunarii cu ocazia asta), o calatorie pe care am „savurat-o” alaturi de Bogdi si Amalia, care-s intotdeauna pe picior de plecare 😀

Micuta dar splendida cascada Bigar este una dintre cele mai frumoase cascade din lume si e doar la cativa kilometri de noi, in sudul Banatului, in Parcul National Cheile Nerei-Beusnita, Judetul Caras-Severin. Ce nebunie ca nu am ajuns la ea pana acum, nu?! Iar legenda care o insoteste e si mai minunata!!!! Bogdi a fost cel care mi-a povestit-o prima oara, acum un an sau doi, cand a mers cu scoala la cascada Bigar. Este vorba despre un baiat si-o fata…si despre iubirea lor. Vesnica. Asa cum sunt toate legendele noastre 🙂 „Demult, demult, in aceasta zona locuia o familie de tarani ce nu puteau sa aiba urmasi. Intr-o noapte, femeii ii apare in vis o vrajitoare care ii spune ca daca va bea apa din izvor va naste un copil, numai ca, daca va fi fata, nu va avea voie sa se indragosteasca pentru ca va muri. Fata se indragosteste totusi de un baiat, pe nume Bigar, iar tatal ei, disperat, o inchide in grota de deasupra izvorului dintre lumi. Strigatele fetei sunt insa auzite de o alta vrajitoare, ce traia in cealalta lume, in Taramul Regasirii Dorului, si care, induplecata de suferinta fetei, ii spune ca o va ajuta sa fie impreuna cu iubitul ei. Astfel, ii transforma parul intr-o cascada pe care au inceput sa alunece lacrimile ei iar flacaul, atras de vuietul apelor, se arunca in cascada, stingandu-se odata cu fata. Cei doi indragostiti se reintalnesc in lumea cealalta, singurul loc in care iubirea lor se putea implini”. (Dupa cum am aflat acum, profesor Floarea-Ana Ţunea a creat aceasta legenda).

 

Iar de-aici o luam pas cu pas catre cascada 🙂

Drumul pana la cascada a fost extraordinar!!! M-am bucurat de peisajul rustic, atat de familiar noua, atat de romanesc…si de fiecare capita de fan pe care am vazut-o 😀

Bogdi, wild and free!!! 😀

Aproape ajunsi la destinatie (cascada Bigar e pe partea stanga):

Parcarea e micuta dar am gasit pana la urma un loc langa tarabele cu suveniruri, de unde, bineinteles, ne-am cumparat un magnet de bucatarie cu cascada 😀

In apropiere se afla panoul de informare, pe care l-am studiat si noi cu mare atentie (cate mai sunt de vazut!!!!):

La cascada se ajunge pe un traseu pietonal ingust…dar cu privelisti incantatoare 🙂

Frumoasa cascada,  acoperita de muschi…pe care curg lacrimile fetei 🙂

Vis-a-vis de cascada se afla o platforma de acces, de unde se pot face poze:

Bogdi meu drag…poza de instagram 😀

Se poate ajunge si la baza raului Minis, unde e locul ideal pentru poze, dar cand am ajuns noi era asa o inghesuiala incat ne-am lasat pagubasi…poate data viitoare reusim si noi sa o surprindem ca in reviste 😀 (dar nu tin neaparat, pentru ca acolo se folosesc multe filtre…ce parca ii rapesc din frumusete).

Acum, daca vreti doar sa fotografiati cascada, o puteti face cat de mult doriti, gratis, dar daca vreti sa vedeti izvorul Bigar, de unde a pornit totul, si grota Bigar, va trebui sa platiti o taxa de intrare in Rezervatia Naturala Bigar (o suma modica). Aici suntem „inauntru” deja, de unde am surprins poarta de lemn de la intrare…si iesire 🙂

Urmeaza poteca ce duce spre izvor:

…la zidul de piatra de unde izvoraste apa:

Podetul peste izvor ce duce la grota:

Cu niste scari de lemn, destul de abrupte:

Cipi si copiii au urcat pana la grota dar mie mi s-a parut innacesibila:D  Nu va lasati influentati de „curajul” meu, insa :))

Izvorul devine tot mai puternic pe masura ce se varsa in raul Minis:

La intoarcere, daca va opriti la foisorul de lemn:

…veti vedea pe unde ar trebui sa va catarati ca sa faceti poze 😀

Iar in spatele lui, daca coborati pe o panta si mai abrupta decat cea de la grota, puteti ajunge la baza raului:

…de unde puteti fotografia cascada si din alte unghiuri:

A fost minunat!!!




In Serbia, la Vrsac, cu Bogdi, de ziua lui

Am planuit calatoria asta in Serbia, la Vrsac, cu muuult timp inainte de ziua lui Bogdi (fara ca el sa stie, bineinteles) dar am asteptat sa-i scoatem buletinul 😀 Am vrut sa aiba parte de cea mai mare surpriza din viata lui, de ziua lui, la 14 ani…ceea ce s-a si intamplat!!! Planul meu a fost sa pornim de dimineata, sambata, catre Sag, cu pretextul de a revedea colectia de steaguri de acolo (primele steaguri pe care i le-am cumparat lui Bogdi au fost, evident, steagul Rusiei si steagul Serbiei) dar sa nu ne oprim, de fapt, ci sa gonim pana la vama. Expresia fetei lui, cand si-ar fi dat seama unde mergem, mi-ar fi ramas pe veci intiparita. Dar cu toate ca nu am rezistat sa nu ii spun ce planuri aveam pentru a doua zi (desi dup-aia m-am cait amarnic, fiindca n-a mai putut sa doarma de bucurie 😀 ) pot spune ca a meritat!!! Am petrecut o zi intreaga in Banatul Sarbesc, la fratii nostri sarbi, si a fost ataaat de frumos incat de-abia astept sa ne reintoarcem!

Prin acest orasel minunat, Varset, cum il numesc timisorenii (si nu numai) treceam in fiecare vara, in drum spre Grecia si inapoi. Dar doar atat. Il strabateam in graba, pe aceeasi „ruta”, an de an, pe langa biserica catolica, pana la granita….si eram intotdeauna extrem de epuizati cand ajungeam aici si nerabdatori sa ajungem acasa…astfel incat nu am avut sansa sa il descoperim mai bine.

Prima oprire a fost la Bum, unde am mancat cea mai buna pljeskavica din lume (multumim de recomandare, Adi si Lore!!!) apoi ne-am plimbat prin parcul central, in apropierea caruia ne-am parcat masina, si unde Bogdi se abtinea cu greu sa nu strige: „brate!” ori de cate ori vedea cate-un baiat de varsta lui 😀 …dupa care ne-am rasfatat pe la terase si ne-am umplut ochii de frumusetea locurilor vizitate. Ce idee minunata am avut!!!! :))

Dobrodosli!

Primul contact cu orasul:

Foarte placut!!!!

…chiar ne-am simtit ca acasa 😛

Biserica Romano Catolica, in departare, iar in dreapta micul fast-food..pe care am crezut ca-l prind, dar nu l-am prins 😀 , in poza:

La ora aia (era inca dimineata), n-am fost decat noi trei :))

Pljeskavica, care ne-a tinut in forma pana seara :)) Nu stiu cum si cand, dar voi incerca sa o reproduc si eu cat de curand in propria-mi bucatarie, pentru ca a fost delicioasa!!!!

Bogdi si Cipi in fata Bisericii Sfantului Nicolae:

Foarte frumoasa, atat la exterior cat si in interior:

Palatul Episcopiei Banatului:

In parc, la plimbare:

Vedere catre Biserica Romano Catolica:

Primaria sau „Casa Orasului”:

Hotel Srbija, unde ne-am hidratat putin… De mancat, nu mai puteam manca nimic, desi visam la un burek de numa’ 😛

Catedrala Episcopiei Ortodoxe Romane:

Sus pe deal, catre Cetatea Varsetului, emblema acestui „oras de sub cetate”…dar la care, din pacate, nu am mai ajuns…

Si Lacul din Vrsac a ramas pe lista cu „de vazut data viitoare” 🙂 …daaar macar am ajuns sus, pe deal, de unde am admirat panorama orasului. De aici, de langa Villa Breg:

Prin acest pasaj inedit:

Ultima oprire din minunata noastra calatorie-surpriza a fost la Pizzeria Masters:

…unde nu am mancat deloc pizza, cum poate v-ati fi asteptat (v-am zis ca pljeskavica aia ne-a tinut de foame pana catre seara 😀 ), dar unde am baut cel mai proaspat si aromat suc de mere cu scortisoara si am mancat cele mai gustoase clatite: cu Eurocrem, cu spuma de nuci si gem.

Pozele cu toate astea, acum 😀

Ziua s-a incheiat frumos, cu niste cumparaturi „dulci” 😀 , dintr-un supermarket aflat la capatul insoritei podgorii ce parca imprejmuieste tot orasul:

Sper sa mergem din nou in weekendul ce vine!!! :)))




Timisoara 2018

Nu e o poza emblematica pentru Timisoara aceasta poza de prezentare, cu umbrelele colorate ce atarna la „intrarea” in centrul Timisoarei, dar m-am hotarat totusi sa o folosesc pentru ca altfel ar fi trebuit sa aleg cate-o poza pentru toate locurile pe care le-am fotografiat…si nu au fost putine 🙂

E adevarat ca nu am reusit sa surprind decat o mica parte din atragatorul nostru oras, si anume: Piata Unirii, Piata Victoriei, Catedrala si, nu in ultimul rand, raul Bega cu magnoliile inflorite…adica, pe unde ne-am plimbat noi in ultima luna…dar sper sa va bucurati de ele, atatea cate sunt (pana la urma, am strans cam multe 😀 ).

incepem cu Piata Unirii, cea mai veche piata din Timisoara. Boema, colorata…exact pe placul nostru!!! Aici e una dintre terasele la care ne place sa ne savuram cafeaua de dimineata (la pranz e deja preaaa cald!). Eu cu Cipi, pentru ca baietii se delecteaza mai mereu cu cate-o limonada sau un milkshake 🙂

Palatul Baroc, care gazduieste Muzeul de Arta:

…unde Bogdi (cu tricou albastru) si Matias (cu tricou alb) au intrat pentru cateva minute…dupa ce au dat cu ochii de tunul de la intrare 😀

Vedere catre Palatul Episcopiei ortodoxe si Catedrala Ortodoxa Sarba:

Fantana cu apa minerala, in fata careia se afla Monumentul „Sfanta Treime”:

Monumentul „Sfanta Treime”, cunoscut si ca „Statuia Ciumei”, coloana ce aminteste de incetarea epidemiei de ciuma din Banat (anii 1731-1738) in prim-plan. In spatele ei se zareste Domul romano-catolic:

Tot Piata Unirii, dintr-un alt unghi:

Ne oprim sa mai admiram o data aceasta linistitoare piata, dupa care ne indreptam spre Piata Libertatii…

Piata Libertatii, recent modernizata:

„Harta” Cartierului Cetate, ce „uneste” cele trei piete din Timisoara: Piata Unirii, Piata Libertatii si Piata Victoriei…si pe care Bogdi cu Matias incearca sa o descifreze :))

Plictisul insa i-a doborat rapid 😀

Eu am mai ramas putin sa fotografiez Monumentul Sfintei Fecioare Maria si a Sfântului Ioan Nepomuk:

…si statuia lui Decebal:

I-am urmat apoi, catre Piata Victoriei, pe mica straduta (numita Alba-Iulia), cu veselele umbrele atarnate…si cu Catedrala Mitropolitana in fundal:

Piata Victoriei, cu Opera Romana si Teatrul National:

Fantana cu porumbei:

…si nelipsitele terase 🙂

Catedrala:

…fotografiata zilnic de zeci de turisti…si localnici :))

Fantana cu pesti:

Catedrala, din nou, cu celebra statuie „Lupoaica cu Romulus si Remus”, pierduta-n peisaj 😀

Aici, surprinsa mai de aproape:

Statuia ii infatiseaza pe intemeitorii Romei, alaptati de o lupoaica, un simbol al latinitatii care unește popoarele roman și italian:

Urmatoarele poze sunt din Parcul Justitiei, de langa Primarie, unde ne-am bucurat de cele mai frumoase lalele:

…si de langa malul Begai, atat de insufletit in fiecare vara:

Aici eram cu ochii pe Bogdi, care isi „testa” trotineta (el se distra de minune, eu aveam impresia ca o cam forteaza 😀 )

Iar la sfarsitul postarii, v-am pastrat cateva poze cu superbele magnolii ce-i scot pe timisoreni la plimbare, pe malul raului Bega, primavara de primavara:

Le-am pozat cu telefonul, asa, in treacat, cu gandul ca vom reveni pentru o sedinta foto adevarata 😀 …dar in doar cateva zile n-au mai fost…asa ca sunt super fericita ca am avut inspiratia de a le imortaliza!

Catedrala a fost punctul final al lungii noastre plimbari prin Timisoara:

…dar va promit ca voi reveni cu noi poze din minunatul nostru oras: din Parcul Rozelor, din Parcul Botanic…din multe alte zone…numai ca asta nu se va intampla foarte curand, pentru ca in cateva zile plecam la mare!!!!! :))




La plimbare…pe dalma, catre lacul cu nuferi si padurea de salcami

 

Inainte ca vara asta mohorata sa se dezlantuie, ieseam des la plimbare prin imprejurimi. Impreuna cu Bogdi. Si uneori cu Matias sau Amalia (o familie fericita 😀 )…iar primul popas era intotdeauna dalma, unde baietii se puteau „desfasura” in voie. Acum, cine locuieste intr-un sat de campie, stie foarte bine ce-i aia o dalma, dar imi face placere sa dezvolt putin subiectul. O dalma este o ridicatura de pamant, ca un deal mai mic, un dig, care stavileste, in cazul nostru, apele raului Bega…si lasa campiile intinse la vedere…

Poza de prezentare,  cu Bogdi meu drag (in tricou rosu) care exploreaza impreuna cu Matias zona…si cu Amalia care se plimba agale…e cea mai elocventa!

Cand ne-am mai apropiat de ei, insa, si m-au vazut cu aparatul foto atarnat de gat, au zbughit-o! 😀 …dar macar am mai surprins cate ceva in timp ce ei fugeau :))

Niste caprite:

…niste vacute 😀

Raul Bega, unde ne balaceam vara, cand eram copii (nu imi vine nici acum sa cred ca faceam asta!!!)

Copiii, din nou…mai departe, pe dalma…

Campia inverzita:

 

Si apoi a urmat Lacul cu nuferi, caruia noi ii spuneam „Balta 1”, balta ce are doua tipuri de nuferi: albi si galbeni:

Nuferii albi, frumos deschisi:

Nuferii galbeni, imbobociti:

In realitate, locul asta e mult, mult mai frumos…dar ne multumim si cu pozele 😀

 

Urmatoarea oprire a fost la padurea de salcami, inapoi pe langa camp:

Venim in fiecare an aici, cand salcamii sunt in floare! E minunat!

In mijlocul padurii e racoare iar aerul miroase a flori 🙂

Iubesc padurea asta de salcami! E atat de odihnitoare!

Si cam asta a fost plimbarea noastra 🙂 Sper ca v-a placut!

Va asteptam si alta data sa ne insotiti,  caci noi suntem intotdeauna dornici de noi explorari si pregatiti de aventura!

…ultima privire catre dalma, in drum spre casa:




Frumoasa primavara

 

Dragilor, peste cateva minute frumoasa primavara isi ia adio de la noi dar eu am surprins-o inca de la primele semne. Am vazut-o cand ne-a impodobit gradina si cand a „innebunit” albinele…cand  a inflorit teiul, langa care si-au facut cuib randunelele…iar cand berzele au zburat deasupra noastra, peste gradina ce zumzaia, am stiut ca  trebuie, din nou,  sarbatorita!

Probabil ca multi dintre voi sunteti deja la mare  😀 …dar am simtit nevoia sa impartasesc cu voi aceste fotografii pe care le-am facut cu atata incantare!!!

 

Acum poate sa vina vara! :))




Surpriza de ziua mea-Carticica Practica

 

Dragilor, poate ca unii dintre voi stiti deja (daca ati cumparat Carticica Practica din luna asta 😛 ) ca am aparut si eu pe-acolo :)))  Totul a pornit de la o fata minunata, Maria, care imi bucura intotdeauna inima cu mesajele ei calde. Ea mi-a facut o surpriza nemaipomenita, cu o luna inainte de ziua mea, povestind despre mine in revista ei preferata: Carticica Practica. Nu stiu daca ma credeti, dar am fost atat de emotionanta incat am lacrimat in magazin cand i-am citit „dedicatia” 

Pupici o mie Mary scumpa si Roxana Melnicu!!!!

Iata coltisorul meu de citit, care include mai mereu si-o ceasca mare de cafea…mai ales daca e personalizata! 😛

 

Si iata mesajul Mariei mele dragi:

Dar v-am lasat si eu cateva cuvinte 🙂

 

Si v-am adus 4 retete de vara, racoritoare si imbietoare!

1. Desert la pahar cu capsuni 

2. Prajitura ieftina cu fructe

 

1. Prajitura cu lapte batut

2. Prajitura cu capsuni

Sper din tot sufletul sa le incercati!!!! Si sa imi dati de stire, daca v-au placut! 😉

 

A fost tare bine astazi, am avut si soare, si nori pufosi, am rasfoit revistele (si nr. 4 si nr. 6) si mi-am baut cafeaua in ritm de hardbass 😀

DJ Blyatman – Babushka, preferata mea din toate creatiile lui, toate super tari :)))

 

Va pup pe toti, prieteni dragi, sunt foarte fericita ca a venit, in sfarsit, vara!!!!

…eu cand vad ca e soare, fug in gradina si imbratisez copacii 😀 , dar acum stau toata ziua sub parfumul ademenitor al teiului meu drag, ce „zumzaie” de dimineata pana seara!!!




Sarbatori Pascale Luminate!!!

[shashin type=”photo” id=”18578″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Paste fericit, prieteni dragi!!!! Va imbratisez cu drag pe toti 🙂
Nu am poze cu oua rosii si nici cu pasca (nici macar tort n-am mai facut 😀 ), dar am cateva poze din fata casei noastre, cu cel mai frumos cer albastru si cele mai frumoase flori de cires japonez. Am facut pozele acum mai bine de o luna, dar tot cu gandul la voi am fost, cum sunt si-acum.

Va iubesc mult de tot!!!!

 

[shashin type=”photo” id=”18579,18580″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]




Fara pete pe perete

 [shashin type=”photo” id=”18401″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]
Nu trebuie sa fii blogger culinar ca sa iti murdaresti peretii!!! 😀 Micile accidente din bucatarie, si nu numai, se pot intampla oricui, iar daca in ecuatia asta mai intra si-un copil, pe care, nu-i asa, trebuie uneori sa-l mai lasi sa te si „ajute”, situatia devine de-a dreptul hilara (a se citi: disperata!!! )

 

Nu o data mi s-a intamplat sa sparg farfurii, platouri, pahare…toate pline, bineinteles, pregatite de pozat…si sa imi vad „creatiile” imprastiate peste galbenul pal al bucatariei, sau, mai rau, peste albul peretilor de pe coridor (unde vanez eu soarele 😛 )

 

De ce va spun toate astea?! Pentru ca am descoperit vopseaua Oskar Ceramic, o vopsea ultra-lavabila, perfecta pentru laboratorul meu de creatie, atat de bombardat :))
Cred ca este foarte folositor sa ai o astfel de vopsea pe pereti, atunci cand gatesti atat de mult!
In primavara asta o voi folosi si eu, pentru a-mi „sterge” toate amintirile urate :))

 

Uite ce usor se sterge peretele in video-ul asta:
 
Intra pe pagina Oskar sa vezi mai mult!!!



A venit primavara!

[shashin type=”photo” id=”17184,17187,17185,17186″ size=”medium” columns=”4″ order=”user” position=”right”]

A venit primavara, dragilor, iar perioada concediilor se apropie vertiginos. Toti avem planuri mari, dar se intampla mai mereu ca bugetul sa nu sa fie exact cat ne-am dori. Alpha Bank ne intinde o mana de ajutor prin intermediul cardurilor de cumparaturi Alpha Card Visa Credit (se adreseaza persoanelor tinere si/ sau familisti cu venituri medii) si Alpha MasterCard Credit (se adreseaza persoanelor tinere si familii cu venituri medii spre mari), acestea fiind acceptate atat la noi in tara, cat si oriunde in strainatate. Folosind acest tip de carduri, fie la shopping, la plata facturilor, la alegerea cadourilor sau a vacantelor, veti beneficia de multe avantaje si in acelasi timp veti avea ocazia sa castigati si niste premii frumoase!!!

credit cards

 

Avantaje carduri:

– 0% comision pentru toate platile cu cardul la comerciantii din Romania si strainatate;

– 0% dobanda pentru toate platile cu cardul la comercianti, oriunde in lume daca rambursezi toata suma datorata pana la data scadenta;

– perioada de gratie de pana la 55 de zile;

– suma minima de rambursat lunar este de doar 2,5% din suma utilizata (minim 10 lei) plus toate dobanzile si comisioanele aferente;

– beneficiezi gratuit de serviciul “Verified by Visa” ce iti asigura protectie suplimentara la tranzactii online. Activeaza acest serviciu rapid si vei primi o parola unica de autentificare suplimentara pentru cumparaturile pe Internet

– până la 12 rate cu 0% dobândă la comercianţii parteneri.

– Rate Oriunde în Lume, 3, 6, 9 sau 12 rate pentru orice tranzacţie în România sau în străinătate;

– reduceri de până la 50% în magazinele partenere.

 

Cum puteti castiga:

– completeaza formularul pentru unul dintre cele doua carduri prezentate mai sus, la aceasta adresa: Alpha Bank

– respecta regulamentul concursului

Perioada de desfasurare a campaniei: 28.04.2015-24.05.2015, ora 12 PM, ora Romaniei.

Premii: 3 vouchere de cumparaturi, fiecare în valoare de 100 lei, la Baneasa Shopping City.

Mentionez ca nu sunteti obligati sa aplicati pentru  unul dintre cele doua carduri, ci doar sa completati formularul care va asigura intrarea in concurs.

Toti clientii care isi iau un card nou pana la sfarsitul campaniei (20.06) intra automat intr-un concurs pentru una din cele 30 de tablete Samsung, daca se afla in primii 30 care fac cele mai multe tranzactii pana la 31.07.2015

Stabilirea castigatorilor se va face prin tragere la sorti, pe site-ul random.org pana la data de 25.05.2015

Va urez succes!!!

UPDATE: Castigatorii voucherelor au fost desemnati:

LauraSava-8

Ii rog pe castigatorii concursului „Alpha Bank”, mai precis pe DIMA PETRICA si LILEA IONUT SORIN sa contacteze organizatorii sau pe mine, la adresa de e-mail: arualsv@gmail.com, in vederea ridicarii voucherelor.

[shashin type=”photo” id=”17183″ size=”large” columns=”max” order=”user”]




Rafi, cainele lui Bogdi

[shashin type=”photo” id=”16721″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Rafi e cainele lui Bogdi. Si pentru ca e al lui, si si l-a dorit atat de mult, vom scrie povestea asta impreuna. Nu atat prin cuvinte, cat prin pozele pe care i le-am facut din momentul in care a intrat in curtea si sufletele noastre. Adica, de anul trecut. Imediat ce ne-am intors de la mare.

L-am intrebat pe Bogdi cu ce ar vrea sa incep si ce sa scriu despre Rafi dar a ridicat din umeri si-a zis: „Nu stiu…ca il iubesc!”. Ati observat cum pier cuvintele cand sintem fericiti?! Cum parca nu ne raman multe de zis?! Asa simtim si noi acum 🙂

Prima poza e facuta chiar in clipa in care l-am primit. Era o zi caniculara, iar drumul din Arad pana la noi l-a ametit cam rau pe pui (avea doar 6 saptamani). Dupa ce i-am dat, insa, un pic de apa si i-am udat blanita de-abanos, si-a revenit. Imi amintesc ca prima dezbatere din seara aia, dupa ce l-am tinut cu totii-n brate si l-am pupacit, a fost: cum sa ii punem numele??? Evident, Bogdi a avut marea onoare si l-a numit Raphael (dupa testoasa Ninja din desene :D). Acum e deja mare, si mult mai ascultator, dar a facut multe traznai la viata lui: ne-a „capsat” mainile, picioarele, obrajii, ne-a ros cu mare pofta papucii (si cand ne-am luat altii, i-a ros si pe aia :D), a distrus jumatate din colectia lui Bogdi de plusuri, incluzandu-l si pe celebrul Mignon (o sa fac o postare speciala cu toate plusurile lui Bogdi), a fugarit mate prin gradina, etc. Clasic!!!!!!!! :)))

Pentru mine, Rafitu, cum il alint, inseamna o mare bucurie, o alinare a unei rani mai vechi (am avut si eu un „lup”, pe nume Max, pe care l-am iubit nespus). De multe ori stau cu el pe balansoar si reusesc s-opresc tumultul gandurilor. Doar mangaindu-l. E extraordinar de anti-depresiv 🙂

Pentru Bogdi, Rafi e dragostea vietii lui (asa mi-a spus sa scriu). Si-l cred, fiindca il vad zi de zi pe Bogdi mai fericit, mai implinit, mai senin. E prietenul lui cel mai bun, cel mai sincer, cel mai devotat, care il iubeste neconditionat si nu il intreaba daca si-a terminat temele, sau cat mai are de gand sa stea in fata calculatorului cand afara e asa frumos ori alte chestii plicticoase :)))

Iata-l, asadar, pe Rafi, de cand era pui si pana mai ieri, cand m-a insotit la sedinta foto din gradina:

[shashin type=”photo” id=”16722,16723,16724,16725,16726,16727,16728,16729,16730,16731,16732,16734,16735,16738,16739,16740,16741,16742″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Aici, la tortul Minecraft, il puteti vedea sub forma de figurina de martipan 😀

Promit sa revin cu poze noi, salutare tuturor!!!




Paste Fericit!!!

[shashin type=”photo” id=”16390″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Fiecare noua primavara imi aminteste ceea ce eu tind sa uit mereu. Ca fiecare floare ce-nfloreste, fiecare raza de soare ce mi se incalceste-n par, imi aduce mai aproape linistea si bucuria pe care le respir numai alaturi de copilul meu frumos si bun. Si alaturi de taica-su 😛   In fiecare primavara imi umplu ochii cu verde, roz si alb si sper ca toate dorintele sa mi se indeplineasca. Nu am nici multe si nici fantastice, ci doar cateva, umile si firesti.

Sper sa vi se indeplineasca si voua dorintele, dragi prieteni!!! Paste fericit!!!!!!!!!!

[shashin type=”photo” id=”16391,16392,16393,16394,16397,16396,16398,16399,16400,16401,16402,16403″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

 

 

 




Laura Sava – un zambet frumos :)

[shashin type=”photo” id=”15638″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]

Dragii mei, tocmai s-a lansat site-ul cesamananc.ro, o campanie Sensodyne Prosmalt, o campanie dedicata protejarii smaltului dintilor la care am decis sa particip si eu. Nu de alta, dar macar asa sa imi mai spal pacatele fata de voi :D. Stiti voi despre ce vorbesc, despre zaharul si ciocolata prezente in retetele mele, care sint apetisante, e adevarat, dar care ne pot si ataca smaltul dintilor.
Nu cred ca sint multi cei care stiu faptul ca eu, ca profesie, sint tehnician dentar :P, si desi nu am profesat in acest domeniu, am facut treaba buna si am pretuit intotdeauna o dantura frumoasa si sanatoasa. Poate stiati deja, dar nu numai cariile pot ataca dintii, ci chiar si alimentele pe care le consumam, incluzand chiar si unele fructe (deci nu doar ciocolata de care eu, una, cam abuzez :D).

Pentru a atrage atentia asupra eroziunii acide, Sensodyne a creat un site: www.cesamananc.ro, unde veti putea gasi unele dintre cele mai apetisante retete de pe blogurile culinare romanesti. Va invit, asadar, sa rasfoiti delicioasele retete, afland astfel si informatii utile despre protejarea dintilor.



Poze de primavara

 

Primavara este cu adevarat magica!!! Am descoperit si eu asta intr-un sfarsit 😛 …inainte ma cam deprima, dar acum o astept cu emotie fiindca ma aduce mai aproape de coltisorul meu de rai, „coltisor” care include o masa mare de lemn, un balansoar, o salcie pletoasa sub umbra careia imi beau mereu cafeaua si multe, multe flori inmiresmate, locul de harjoneala al celor mai galagioase albine de pe glob 😀

Cele mai multe postari din categoria „Fotografii” ii sint dedicate ei, asa ca nici astazi nu voi face exceptie de la regula si va voi arata cum a intrat capricioasa primavara in gradina si curtea noastra…

Incepem cu inceputul, adica cu luna aprilie, si terminam cu ultimele poze, facute chiar ieri. Cum ar fi cea cu pavilionul si salcia. Balansoarul il gasiti, de data asta, aici: Eu prin reviste 🙂 ..acum mi-a fost prea lene sa-l pozez!!!!!!!!

In rest, veti putea vedea (aproape) toti pomii si florile din gradina noastra. La sfarsitul verii, sau chiar mai devreme (corcodusele, visinele si ciresele se vor coace pana atunci) voi reveni cu toate aceste frumoase floricele transformate in mere, pere, nectarine, gutui, prune, afine si alte minunatii de care ne bucuram pe deplin cu totii!!!

[shashin type=”photo” id=”14992,14991,15000,15012,15019,15020,15021,15022,15023,15024,15025,15026,14993,14994,14995,14996,14997,14998,14999,15001,15002,15003,15004,15005,15006,15007,15008,15009,15010,15011,15013,15014,15015,15016,15017,15018″ size=”large” columns=”max” order=”user” position=”center”]




O primavara frumoasa si insorita

Prietene dragi, va doresc din toata inima o primavara insorita si multe, multe bucurii!!!!!!!!!!
Primii ghiocei din gradina sint pentru voi 🙂

Buchetelul asta gingas l-am pastrat pentru Bogdi, fiindca si el mi-a adus un manunchi de ghiocei cand s-a intors de la scoala 🙂

Va pup dulce pe toate!!!!!!!!!!!!! 🙂




La sfarsit de primavara…

Din cate-am observat, primavara se bucura de un real succes pe blogul meu (vezi primavara 2010 si 2009 :P), si asta pe buna dreptate.
Cand se mai intampla ca pomii sa explodeze in atatea mici si fermecatoare artificii, iar florile sa se deschida atat de tainic?! Cand danseaza majestuos cocorii?! Cand ies copiii fericiti pe-afara si mamicile lor de asemenea, cu aparatul atarnand de gat, atente sa surprinda tot ce misca?! 😀
Primavara, da… 🙂
Adevarul este ca am postat cateva poze pe facebook, si de vreme ce au fost atat de admirate :P, m-am gandit ca ar fi frumos sa le astern si pe blog.
Sper sa va incante la fel de tare!!!

P.S. Daca mai gasesc ceva de pozat zilele astea, revin 😛
…si promit sa nu mai defavorizez (vizual :D) celelalte anotimpuri!!!!!!!!!!




Elle…et moi :P

Elle et moi, sau invers 🙂
Oricum ar fi, surpriza a fost una minunata, si pentru asta, pentru aparitia mea in „cea mai vanduta revista de moda din lume” trebuie sa ii multumesc Alinei Baisan, care s-a aratat, dupa cum veti vedea, foooarte entuziasmata de blogul si retetele mele…”ciocolatoase” 😀

V-as fi impartasit mai devreme aceasta mare bucurie, dar am asteptat „pachetul” cu revista. Da, Alina mi-a trimis revista acum cateva zile si m-am bucurat foarte tare sa o primesc astfel, chiar daca am intarziat cu afisarea ei pe blog (ii scriam Alinei in mailul de raspuns, ca asta mi-ar bucura inima mult mai mult decat daca as cumpara-o de la chiosc :P)

De cum am scapat de ambalajul de hartie, am rasfoit-o cu nesat, asa cum o faceam pe vremuri 🙂
…si acum la fel de rafinata ca atunci…

Alina imi scria in mailul in care ii trimisesem cateva retete dintre care ea urma sa o aleaga pe cea mai apetisanta:Petit Fours si declaratia de dragoste de Craciun au iesit cistigatoare!” 🙂

Va pun linkul retetei pentru exemplificare 😉
PETIT-FOURS

Si m-am gandit ca daca tot nu a fost destul loc pentru ca tot interviul meu sa intre in revista, sa vi-l redau aici. Sint sigura ca sinteti curiosi despre ce am mai putut sa bat campii 😀
Mai ales ca unele raspunsuri din revista au fost si ele „micsorate” si nu corespund realitatii…

ELLE: Cind ai intrat in rindul blogosferei romanesti si cum ti-a venit ideea sa iti faci un blog culinar?
Am facut cunostinta cu blogosfera romaneasca in anul 2007, mai exact pe la inceputul lui februarie.

Ideea crearii blogului s-a nascut din dorinta de a impartasi cu ceilalti pasiunea mea pentru gatit.

ELLE: Ce asteptari aveai la inceput de la acesta?
Acum trei ani nu imi doream decat ca cei din familia mea sa realizeze ca stiu intr-adevar sa gatesc :). In timp, insa, situatia s-a schimbat, si acum tot ce imi doresc este ca cei care intra pe blogul meu, o data, sa revina…mereu 😛
ELLE: Ce ocupatie ai, in afara de cea de bloger?
Cea mai frumoasa dinte toate, cea de mamica 🙂
ELLE: Citi vizitatori unici ai pe saptamina (sau alti parametri relevanti de trafic)?
…mai nou, de la 13.000 in sus…
ELLE: Ce “calitati” crezi ca ti-au adus popularitatea in blogosfera?
Probabil sinceritatea si originalitatea pozelor sau a povestirilor mele naive, din care rareori scapa nementionat puiul meu drag 🙂
ELLE: Avind in vedere ca fotografiile de calitate cintaresc mult in acest domeniu, e posibil ca din blogosfera culinara sa rasara si primii specialisti romani in “food styling”?

De ce nu?! …cred ca intr-un final toti pasionatii de „bucate in imagini” vor ajunge niste mici asi ai fotografiei 😛

ELLE: De ce crezi ca au asa mare popularitate blogurile culinare in Romania?

Datorita cresterii gradului de utilizare a internetului, fara indoiala.

ELLE: Cum ti-a schimbat acest blog viata si cum crezi ca a schimbat el viata celor care te citesc?

Viata mea s-a schimbat cu siguranta in bine, si sper ca si cei care ma viziteaza sa fi simtit aceleasi benefice efecte :))

ELLE: Care sint regulile la tine in bucatarie?

In bucataria mea nu exista reguli!!!
…nu ca ar fi o anarhie totala, hihi…dar cum sintem mereu tentati sa ii pasim pragul si sa experimentam diverse (si aici il includ si pe sotul meu care face o omleta de vara nemaipomenita sau pe Bogdi, baietelul meu iubit, care se descurca chiar binisor in bucatarie) e destul de greu sa fii rigid…
Plus ca n-as putea avea niciodata o atitudine serioasa vis-a-vis de mancare 😀

ELLE: Care este condimentul preferat?

Fara ezitare, scortisoara!!!

ELLE: Pe cine ai invita la o masa extra speciala?

Pe baietii de la Billy Talent…le-as da o prajitura in schimbul unei piese de-a lor 😛

ELLE: Ce nu ai in bucatarie si ai vrea sa ai?

Lumina buna, naturala, pentru poze cat mai reusite.
…asta ca sa nu mai fiu nevoita sa fac „naveta” intre bucatarie si pavilionul din gradina atat de des :))

ELLE: Ce apreciezi la o reteta?

Gradul de dificultate 😛

ELLE: Mentorul tau in materie de bucate este…

Nu am niciun mentor si nici nu cred ca voi avea vreodata…

ELLE: Blogul favorit…

Ree Drummond –The Pioneer Woman

Acestea fiind spuse, va las in compania revistei (cred c-o mai gasiti pe la tarabe)…si a celor mai pufoase si delicioase briose de post, facute in cinstea acestui frumos eveniment, bineinteles, cu ciocolata!!!!!!!!!!!

 

La final vreau sa le multumesc celor doi talentati bucatari Adi Hadean si Costachel pentru gestul frumos, cavaleresc, de a ma mentiona si pe mine, si pe ceilalti bloggeri pasionati de gatit, in articolul pe care l-au afisat, fiecare pe blogul lui, despre aceasta minunata aparitie a noastra in Elle (baieti, ma simt onorata ca v-am stat alaturi!)
Alina, pupici multi pentru surpriza „de Craciun” 😛




Guest-Star, la Cantina Socială :)

Dragii mei, astazi vreau tare mult sa va fac cunostinta cu niste oameni minunati: Cristian si tanti Jeni, de la Cantina Sociala.
Le-am fost alaturi, la o cafea cu vorbe :P, dar nu oricum ci ca invitat special…ba chiar foarte special, fiind pentru o zi un mic „star” 😀

Va invit, asadar, alaturi de noi, cu mare drag…la o cafea, retete de acasa si multe amintiri!!!!!!!!!!
(dati click pe linkul rosu)

GUEST-STAR DAY: LAURA SAVA

Mii de multumiri, dragilor, pentru surpriza nemaipomenita!!!!!!!!!!!!!!!!!
Datorita voua, ziua de astazi s-a transformat dintr-una incredibil de anosta intr-una stralucitoare.




O discutie intre prieteni

Dragii mei, cum bine zice Cooly (Attila), prietenia noastra are ceva vechime 🙂 …asa ca interviul, pe care sper ca-l veti citi cu maaare interes va va aduce mai aproape de mine, asa cum sint eu de obicei, deschisa, vesela…ba chiar mai mereu cu gura pana la urechi 😀

Daca vreti, asadar, sa mai aflati una, alta despre mine, si sa ne amuzam impreuna despre ce mai debitez eu, va doresc citire placuta!!!

Culinario.ro: Din ce perspectiva abordezi mancarea si ce inseamna ea pentru tine?

Laura Sava: Sint o maaare gurmanda, asa ca mancarea, pentru mine, a fost si va ramane mereu fascinanta. As putea spune, lasand gluma la o parte, ca o abordez cu o nesfarsita curiozitate si exaltare. Ea e cea care, zi de zi, ne aduce (mai) aproape unii de altii, ne rasfata si ne incanta simturile. Pentru mine inseamna libertate, libertatea de a face ceea ce-mi place!

Culinario.ro: Ce te-a determinat sa scrii un blog despre mancare?

Laura Sava: Pasiunea pe care o nutresc fata de ea, clar! (fata de dulciuri, mai corect spus :D ). Initial, blogul meu a fost un vartej haotic de retete si ganduri, impletite cu multa naivitate, hi, hi, naivitatea celui care descopera o lume noua (in februarie 2007, cand am postat prima reteta pe blog, numai eu bantuiam blogosfera culinara, atat de dolofana acum). Dorinta mea a fost, de fapt, sa impartasesc lumii o particica din ceea ce ma face pe mine fericita.

Culinario.ro: Cat timp investesti in administrarea blogului?

Laura Sava: Nu m-am cronometrat niciodata :) , dar in linii mari e vorba despre o “cantitate” deloc neglijabila de timp, deoarece acest intreg proces al imortalizarii etapelor de preparare a retetei, pozele pas cu pas, prelucrarea lor (nu una foarte avansata, fiindca nu ma pricep, doar micsorare si alte chestii de baza), cat si redactarea retetei necesita timp. Uneori lucrez si cate doua zile la o reteta, fiindca ba nu am soare destul, ba descopar in ultimul moment ca imi lipseste un ingredient-minune, ba ma striga Bogdi sa vedem impreuna incredibilul desen animat: Avatar – Ultimul stapan al aerului, hi, hi… deci, nu e usor…
Tind sa spun ca doar cei foarte pasionati de asta, o pot face, fara intrerupere, fara oboseala sau plictis, zi de zi…

Culinario.ro: Cine sunt cititorii tai si care este relatia ta cu ei?

Laura Sava: Cititorii mei sint, fara indoiala, niste oameni minunati, calauziti de aceeasi inflacarata pasiune (lucram mult cu cuptorul, noi astia pasionati de bucatarie, you know?). Sint oameni care mi-au inteles perfect mesaju, adica acela de a “gusta” din bucuriile marunte ale vietii. Sint cei care, probabil, au descoperit cu uimire cat de mult bine face o masa pregatita pentru cei dragi, uneori stangace chiar, dar pregatita de ei insisi.
Ii simt pe toti foarte aproape de inima mea si le multumesc pentru mesajele induiosatoare si sincere cu care imi fac mereu ziua mai frumoasa!

Culinario.ro: Cum te sprijina familia in aventura ta culinara?

Laura Sava: Ha, ha, aici lucrurile nu sint cum par a fi, deoarece ma sprijina mai mult consumand :)
Glumesc, laudele pe care le primesc de la ei sint tot ce-mi trebuie pentru a continua ;)

Culinario.ro: Ce satisfactii iti aduce blogul si cum il vezi in viitor?

Laura Sava: Blogul mi-a adus prietenii pe care nu am avut norocul sa ii am in viata reala, asa ca sint foarte entuziasmata, si sper ca pe viitor, pe langa prietenii pe care i-am castigat deja, sa pot dobandi si alte pretioase marturii de prietenie.

Culinario.ro: Te-ai gandit la vreun moment dat sa renunti la blog?

Laura Sava: Da, si cred ca la un moment dat, toti detinatorii de bloguri s-au confruntat cu asta. Cauzele sint multiple, nu am cum si nici nu vreau sa intru-n amanunte. In cazul meu, in cele din urma, dupa o mica pauza si-o analiza profunda, lucrurile s-au asezat la locul lor si ma bucur enorm acum ca nu am renuntat.

Culinario.ro: Care sunt proiectele interesante la care ai participat datorita blogului si pasiunii tale pentru gatit?

Laura Sava: De proiecte in adevaratul sens al cuvantului nu am avut parte, dar de rasfatul celor din presa scrisa si on-line da! Retetele mele au aparut in diverse publicatii si pe langa asta am primit si multe reactii pozitive din partea multor site-uri de gen, ceea ce nu a putut decat sa ma bucure nespus.

Culinario.ro: Ce lucruri surprinzatoare ai invatat despre mancare si oameni in perioada de cand ai blogul?

Laura Sava: Doar unul singur, dar poate si cel mai important, si anume: mancarea uneste cu adevarat oamenii! Asta descopar zilnic, cand vad cati vizitatori ma urmaresc din toate colturile pamantului.

Culinario.ro: Ai o reteta favorita? Spune-ne despre ea.

Laura Sava: Pai, am mai multe :) dar am sa ma limitez la una speciala si foarte pe gustul meu. E vorba despre un tort ce are in compozitie cafea si ciocolata, adica cele doua “elemente” esentiale in supravietuirea mea, hihiii… Se numeste Tort de trufe, si l-am facut de ziua mea si a sotului meu. Sper sa il incercati si sa va placa la fel de mult pe cat ne-a placut noua.

Culinario.ro: De unde te inspiri pentru retete noi?

Laura Sava: Inspiratia mi-o gasesc (inca :P ) scotocind prin teancul nepieritor de retete pe care le-am cules de-a lungul timpului din diverse reviste si publicatii, dar nu refuz niciodata noi sugestii si idei, mai ales din partea prietenilor mei de pe blog. De asemenea, de mare folos se arata a fi si blogroll-ul meu, de unde descopar mereu, cu stupoare, lucruri noi si minunate.

Culinario.ro: Daca ai avea ocazia sa iei un interviu cuiva despre mancare, cine ar fi aceasta persoana?

Laura Sava: Sotului meu, definitely!!! :D …pentru ca uneori e foooarte mofturos, astfel ca in cazul asta as afla si eu, intr-un sfarsit, ce-i place cel mai mult. Ei bine, il tachinez acum un pic :) caci el e, de fapt, “barometrul gustului” in casa noastra si ii multumesc ca ma intelege si uneori ma mai ajuta cu cate-o poza (daca vedeti pe blog vreo poza mai faina, sa stiti ca a facut-o el :D )

O discutie…intre prieteni

Draga Attila, iti multumesc din suflet ca mi-ai facut onoarea de a „deschide” seria interviurilor culinare de pe blogul tau. Mi-ai facut o mare bucurie 🙂




Tzatziki-ul meu in Apostolat :)

Natalia mi-a facut, din nou, o mare bucurie…m-a invitat cu inca o reteta: Tzatziki, in minunata revista online „Apostolat in Tara Fagarasului

Iti multumesc din suflet, Nati draga…mereu o rasfoiesc cu mare interes si mereu ma surprind mai inteleapta si mai serena dupa ce ii parcurg paginile…
Va invit si pe voi sa faceti la fel 🙂
…si bineinteles, sa incercati tzatziki-ul 😛