1

Un an fara tine, tati..

 

Ieri, in 1 Mai, s-a implinit un an de cand nu te mai avem langa noi. Un an fara tine, tati…

Un an care a trecut cu totul altfel decat toti cei de dinainte…dar care, dupa lupta grozava dintre acceptare si neacceptare, a dus la pace.

Pentru ca Dumnezeu e pace, iar tu te salasluiesti acum in El.

 

Te iubesc, tati!!! Esti in inima si-n sufletul meu vesnic!

Ti-am adus in dar un iorgovan.

Sa te rogi si tu pentru noi! Sa fim cu totii impreuna, cand lumea asta o trece..

 

 

Si pentru ca mi-am amintit cat de mult il iubeai pe Elvis, si cum te-am chemat sa ascultam cateva melodii de-ale lui, fara sa stiu ca dupa doar cateva zile aveai sa pleci la ceruri, m-am gandit sa le ascultam din nou, impreuna…

Mai tii minte cum am lacrimat amandoi in timp ce le ascultam?!

Elvis Presley „Can’t Help Falling In Love”:

 

Elvis Presley „Unchained Melody”

 

Cat de mult imi doresc sa te pot imbratisa!!!




La multi ani…in vesnicie!

E ziua ta astazi, tati, dar nu iti pot spune decat:Β  La multi ani…in vesnicie! Asa cum am visat ca iti spuneam, cu cateva zile in urma…

Nu prea pot nici acum sa vorbesc despre tine, tati. Nu imi pot nicicum ascunde lacrimile (si nodul din gat e tot acolo) dar ma straduiesc sa par mai puternica. Pentru tine.

Nu stiu de ce nu e mai usor acum si cum de n-a plecat inca durerea? Durerea aia taioasa si rece..

Nu stiu ce as putea sa fac sa-mi treaca..

Si nu stiu nici cand voi putea intra in camera ta fara sa simt nevoia sa te caut cu privirea si altundeva in afara de tabloul de pe perete..

 

Tot ce s-a intamplat, de cand tu nu mai esti, totul a avut legatura cu tine. Totul mi-a amintit de tine.

Iar astazi, cand m-am gandit ca te-as fi putut imbratisa si ti-as fi putut povesti, la cafea, ce-am mai facut…m-a napadit tristetea… Si ca sa ma linistesc cumva, am iesit afara si ti-am cules trandafiri. Si mi-am luat caietele tale aproape, „jurnalele” tale (si volumul I si volumul II) si cafeaua cu scortisoara…si am vorbit din nou cu tine, ca si cand mi-ai fi fost alaturi.

…si am redescoperit cu cata dragoste povesteai despre parintii si bunicii tai, despre mosul tau Martin, cu mustati lungi si rasucite, care ti-a fost cel mai bun model in viata (asa cum ne esti si tu noua). Si mi-am reamintit ca, desi nu ai ajuns aviator, asa cum ai visat, si nici nu ai ajuns sa vezi lumea intreaga, totusi ai ramas in inimile multor oameni ca cel mai bun dascal de geografie…si ca „dirigu'”, ceea ce e mai mult decat minunat.

 

Si chiar m-am linistit un pic, dar nu a fost destul.

Asa ca am redeschis cartea la care tinem toti atat de mult, Monografia comunei Ghiroda scrisa de tine exact de ziua ta, in 9 noiembrie, in anul 2003 (carte care m-a ajutat sa scap de complexul „copilului de la sat”, vesnic marginalizat si prea putin inteles..) si pe care te si vedeam, cu ochii mintii, scriind-o (imaginea cu tine batand la masina de scris mi-a ramas pe veci intiparita in memorie)

Si-am inceput sa dau pagina dupa pagina…bucurandu-ma de fiecare cuvant, de fiecare propozitie…

Si mai ales de dedicatia ta speciala (la care a participat si Bogdi, dupa cativa ani de la lansarea cartii..fiindca voia si el sa fie „acolo”):

Am rasfoit si micul dictionar in grai banatean si sufletul mi s-a umplut si mai mult de bucurie (era de parca imi vorbeau buna draga sau mosu):

Iar cand am ajuns aici, unde vorbeai despre retetele traditionale din Banat, printre care se regaseste si Saviecuta cu mac sau nuca, chiar am simtit ca nu ne-ai parasit, de fapt, niciodata! Si ca, intotdeauna, nu doar de sarbatori sau de ziua ta ori a noastra, vei fi cu noi!

 

Te iubesc din tot sufletul, tati, si ii multumesc lui Dumnezeu ca te-a ales sa fii tati meu!!!

Iti multumesc pentru tot!! Pentru dragostea si rabdarea ta si pentru faptul ca ne-ai fost exemplu bun.

Pentru ca ai facut tot ce ti-a stat in putere sa ne cresti frumos si pentru ca, la randul tau, ai trait frumos, desi ai fost atat de incercat. Si mai ales iti multumesc pentru cat de frumos ai plecat..

Tu esti infinit mai mult decat tot ce am putut eu sa scriu si sa arat acum, pe pagina asta, infinit mai frumos si infinit mai bun…dar mi-am dorit sa le arat si celor care ne indragesc o particica din omul minunat ce esti!!! Tatal meu.




Mi-e dor de tine, tati…

 

Mi-e dor de tine, tati. Mi-e dor sa iti sarut fruntea si sa iti spun ca o sa fie bine. Si ca o sa rasara soarele..si o sa vina randunelele. Randunelele alea pe care, cu atata dor in suflet, le urmareai cum se intorc in tara, tocmai din Guineea..

Mi-e dor de zambetul tau cald si de surasul tau strengar…de ochii tai frumosi si atat de intelegatori..mi-e dor de tine!!!

Din 1 Mai si pana astazi, timpul s-a oprit in loc. Nu mai suntem noi, fara tine..nu mai suntem intregi.

 

Te caut in curte, sa iti arat cum se cearta vrabiile-n smochin.

Te caut la balansoar, sa iti aduc cafeaua, si sa o bem impreuna.

Te caut in gradina, sa iti arat cat de frumos a inflorit ciresul.

Te caut pe strada..poate ai iesit la plimbare..

Te caut in camera ta, unde n-a mai ramas decat o cruce mica, de lemn, pe perna pe care iti odihneai gandurile..

Dar nu esti niciunde, tati…

Unde esti??

 

In sufletele noastre esti, imi sopteste Cineva.

Si vei fi cu noi vesnic!

 

Cu noi esti si acum.

Si astazi, cand e ziua mea.

Mereu!

 

Te iubesc din tot sufletul, tati! Si ma rog la Dumnezeu sa ne intalnim cu totii in Rai, „unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit”.

Dumnezeu sa te ierte si sa aseze sufletul tau unde dreptii se odihnesc!

Te iubim cu totii: mami, eu, Bogdi, Cipi, Flori, Ralu, Amalia si Alina.




Manastirea Nicula

 

La Manastirea Nicula am ajuns dupa 2 zile extraordinare petrecute-n Cluj-Napoca (revin cat de curand cu impresii de-acolo) dar cum astazi este marea sarbatoare a Adormirii Maicii Domnului, si este chiar hramul acestei sfinte manastiri, m-am gandit sa schimb putin ordinea postarilor si sa va arat mai intai frumoasa manastire Nicula.

Ne-am petrecut cateva ore bune in acest loc binecuvantat, in preajma Icoanei Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, singura icoana pe care o am alaturi de mine, in bucatarie (de ceva vreme, il am intr-o iconita, si pe Sfantul Eufrosin Bucatarul…si pe Sfantul Gheorghe, primit de la Ralu a mea draga), si a fost atat de bine!

De cum cobori din masina, ti se dezvaluie un ocean de verdeata, de sus, de pe dealul manastirii…deal care, de mai bine de 300 de ani, se insufleteste cu zeci de pelerini (sunt mii, mai degraba): barbati, femei, copii, care vin sa se inchine Maicii Domnului.

Acum trei saptamani am fost si noi acolo, dar astazi am simtit ca parca nici nu am plecat vreodata!

 

Prima poza, in drum spre manastire, prin Gherla: Biserica Sfanta Treime:

…apoi o alta biserica:

Un cuib de berze, pe care m-am incapatanat sa le pozez mai de aproape πŸ˜€ …surprins langa indicatorul (din dreapta pozei), care ne-arata calea catre manastire:

Inca o biserica (am vazut foarte multe biserici in zona asta):

Manastirea Nicula, in zare…din masina:

Poza din parcare:

Intrarea in manastire:

Cele doua biserici: cea noua, mare, impunatoare, si cea veche, din lemn, care abia se zareste…

O oaza de verdeata, si in interiorul manastirii, si in afara ei!!!!

Biserica de lemn:

Biserica noua, unde se afla Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului:

Biserica vazuta din lateral, cu „medalioanele” sfintilor, nepictate inca:

Nici interiorul bisericii nu este in intregime pictat dar zidurile care sunt pictate, sunt extraordinar de frumoase!!! I-am surprins pe Sfintii Gheorghe, Mina si Procopie…si pe multi alti sfinti dragi inimii mele!

Afara din biserica, vedere catre vechea biserica de zid:

Pe langa biserica-catedrala, biserica noua:

 

Foarte, foarte frumos tot ce am vazut!!!! Aici, din nou, biserica veche de lemn:

 




Manastirea Dumbrava

Manastirea Dumbrava, care, in realitate, este de-o mie de ori mai frumoasa decat toate pozele in care a aparut vreodata, a fost prima oprire din mica noastra vacanta de vara prin tara (din acest ciudat an 2020), o vacanta care a avut ca punct de pornire Banatul nostru cel frumos si ca punct final Maramuresul. Am reusit sa vizitam atatea locuri minunate in mai putin de-o saptamana, incat de-abia astept sa evadam din nou!!!! πŸ˜€

Intorcandu-ne insa la Dumbrava, trebuie sa va marturisesc ca totul e extraordinar de frumos acolo!!! Cele doua biserici: cea veche si cea noua, aleile, florile, iazurile cu fantani arteziene, podurile si bancile de lemn…pana si parcarea e o oaza de liniste! Iar langa parcare, e un intreg univers: o moara de apa, cu o bisericuta de lemn in spate, un lac mic in imediata lor apropiere, „casa” unor lebede maiestuoase, albe si negre, si niste tarcuri cu animale: ponei, struti, pauni, iepuri…tot felul de animalute care ii incanta, mai ales, pe micii vizitatori ai acestui sfant lacas!

Noi am avut parte de o dubla bucurie, daca pot sa spun asa, pentru ca, pe langa descoperirea acestei frumoase manastiri, am intalnit-o si pe o maicuta draga noua, cu care am petrecut cateva ore bune (ce au parut minute!)

Cateva poze de pe drum, prima data…asa cum v-am obisnuit :))

Intrarea in Alba Iulia:

Prin Aiud: Cetatea Aiudului (unde mintea mi-a zburat, fara sa vreau, la „celebra” inchisoare a mortii…)

Catre comuna Unirea, unde se afla satul Dumbrava:

…indicator surprins in viteza, din masina πŸ™‚

Manastirea Dumbrava, vazuta tot din masina, de pe sosea:

Primul lucru pe care l-am observat, dupa ce am coborat din masina, a fost turnul-clopotnita, cu Sfantul Dimitrie:

Sfantul nostru drag a parut ca ne binecuvanteaza in timp ce intram pe „poarta” manastirii:

La intrare, am zarit niste cruci mari, niste troite sculptate in lemn, foarte frumoase, iar in stanga se afla pangarul manastirii, acel loc binecuvantat de unde iti poti cumpara iconite, carti, tamaie…

Cam asa arata curtea manastirii, plina de flori si de verdeata. Cu adevarat, ca un colt de rai!

Biserica mica, cea veche, cu hramul Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, ne-a intampinat, luminoasa, cu un altar de vara la intrare:

Bisericuta are un odor de mare pret, o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, cunoscuta si sub numele de „Dumbravita”, cu o poveste fantastica! Maicile vor fi mai mult decat incantate sa v-o povesteasca πŸ™‚

Si tot in mica bisericuta se afla si Icoana Maicii Domnului „Portarita”:

In fata altarului: o icoana foarte interesanta, in care apar Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir si Sfantul Cuvios Ioan Iacob de la Neamt:

Mi-a placut foarte mult cum pica lumina pe altar…

 

Biserica mare, cea noua, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, ne-a uimit cu pictura vie si extraordinar de frumoasa si ne-a adus atata pace-n suflet!!!

I-am regasit pe multi dintre sfintii nostri dragi pe peretii ei inalti!

Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir:

Sfantul Mina, atat de drag inimii mele!!!!

Sfanta Mare Mucenita Varvara, sfanta atat de draga lui Bogdi!

Interiorul bisericii, cald si primitor:

Adormirea Maicii Domnului, sus, deasupra usii:

Afara din biserica, am surprins aleea cu banci de lemn si flori, unde, impreuna cu maicuta noastra draga, am zabovit timp de cateva minute:

Privire catre dealul din spatele bisericii, unde ai putea sta la povesti o zi intreaga!!!

Chiliile maicutelor, cu banci de piatra si fantani in fata:

Flori, din nou πŸ™‚ …multe si frumos colorate, in ghivece mari de lemn:

Si inapoi, catre iesirea din manastire, pe langa iazul cu salcii:

Peste podul de lemn:

…pana in afara manastirii, in parcul de langa parcare:

…unde se regasesc bisericuta de lemn si moara de apa:

Lebedele:

Si tarcurile cu animale:

Nu o ocoliti, daca ajungeti cumva prin zona!!!!




Primavara, in gradina

 

Gradina noastra, vie si atat de frumos colorata, a fost dintotdeauna inspiratia mea, dar acum, in conditiile dramatice pe care le traim, e cu mult mai mult! Mai ales in zilele astea de primavara, calde si frumoase…ca un balsam pentru suflet!

De cand sunt peste 20 de grade afara, imi iau cafeaua, cartile (cu sfinti dragi, dar si culinare) si ma indrept in graba spre locul meu preferat din gradina…in acelasi loc in care, acum multi ani (desi parca era ieri), scoteam copiii la aer, la picnic, la un foc de tabara mai special πŸ™‚

Ii chem apoi pe Bodgi si pe Cipi sa ma insoteasca si, cand ii vad venind, impreuna cu Rafi, toata nelinistea se risipeste…

Veniti si voi cu noi, dragilor, in locul care-mi aduce atata bucurie: my happy place :))

 

Primele poze sunt de-afara, din fata casei, cu ciresul nostru japonez care, ca in fiecare an, innebuneste albinele :))Β  Pupici o mie Ralucai, pentru „notificare” (ea l-a pozat inaintea mea si a postat cateva poze pe Instagram…dupa care am fugit imediat afara sa il pozez si eu πŸ˜€ )

Iar de aici incolo veti trece pe sub ramuri inflorite de ciresi, meri, peri, visini…si poate gutui. Asa cred, ca am surprins si gutuii πŸ™‚

Rafi, dupa ce a fugit prin toata gradina πŸ˜€ , cu mingea langa el:

Si micul nostru rasfat dulce, niste rulouri cu scortisoara, de post, incredibil de bune, pe care vi le aduc numaidecat! πŸ™‚

Maine voi fi din nou aici πŸ™‚




Telecabina Tampa, Brasov

 

Cat de frumos e Brasovul la pas, dar cat de minunat se vede de sus, din Telecabina Tampa, mi-e greu sa va descriu πŸ™‚ Si desi am facut, din nou, o multiiime de poze, am ales doar cateva pentru voi…sper eu, pe cele mai reusite!

Nu credeam ca vom „valorifica” atat de bine putinele zile petrecute in Brasov…si in apropierea acestuia. Si spun asta, deoarece intr-una din zile am reusit sa vizitam Castelul Peles, iar, pe drum, catre casa, am ajuns si la Sambata de Sus, la manastire. Dar toate astea, intr-o postare viitoare, ultima din acest an, dedicat calatoriilor prin tara πŸ˜€

Experienta noastra cu telecabina a fost unica! Am ajuns la Aleea de sub Tampa destul de tarziu, adica pe la pranz, desi eram cazati in apropiere…dar asa ne „miscam” noi cand suntem in concediu :)) Si desi toate zilele petrecute in Brasov au fost extrem de calduroase, cea in care ne-am decis sa admiram panorama Brasovului a fost si mai si… un motiv in plus pentru claustrofobia mea (nejustificata?!). Treptele pe care le-am urcat pana la statia telecabinei, cate doua trepte-n 5 minute πŸ˜€ (atat de mare era coada!!!!), mi-au parut interminabile! Dar odata ajunsa acolo, m-am bucurat ca un copil :)))Β  Sus, pe Tampa, inca din spatele semnului „Brasov”, pe care il vedeam de fiecare data cand ieseam la plimbare prin Centrul Vechi (ba chiar si din camera), am realizat ca daca nu vezi orasul de la inaltime, parca nu-l vezi deloc…

Ajunsi in parc, la umbra, dupa un urcus destul de abrupt:

Aleea de promenada de sub Tampa, racoroasa si tihnita, cu banci de lemn, pe care ne-am odihnit:

…si cu locuri de joaca pentru copii:

Catre telecabina:

Telefericul urca cu 20 de oameni. Nici mai mult, nici mai putin! πŸ˜›

Macheta cu Cetatea Brassovia din „sala de asteptare” ne-a tinut de urat :))

Pregatiti de urcare:

Telefericul urca incet, si, pe masura ce se apropie de punctul final, privelistea devine tot mai spectaculoasa!!!

In 3 minute ai tot Brasovul la picioare! πŸ˜€

Sus, dupa ce treci printr-un restaurant micut, dai cu ochii de acest „caine periculos” (nu ala din afis πŸ˜€ ), care s-a imprietenit pe loc cu Bogdi:

Si pentru ca ne era sete, ne-am oprit cateva minute bune la terasa de langa:

De aici incolo incep pozele cu panorama Brasovului :))

Din spatele semnului „BRASOV”:

…si pana in locul special amenajat pentru poze:

Zoom maxim pe Piata Sfatului, cu scena festivalului „Cerbul de Aur” πŸ™‚

Biserica Neagra:

Aici am prins si Turnul Alb:

Orasul, ca un joc perfect de puzzle, incredibil de frumooos!!!!

Si-aici Bogdi, deja plictisit de accesele mele de admiratie :)))

Inapoi, spre telecabina…

Si in parcul racoros, de unde ne-am luat „la revedere” de la acest minunat oras, Brasov!




Un weekend in Brasov

Pana cand voi lua o decizie in privinta dovleacului care-mi zambeste, palid, din camara πŸ˜€ , va aduc cateva poze din mini vacanta noastra prin tara, de la sfarsitul lui august, pe care am intitulat-o: Un weekend in Brasov…deoarece exact atat am stat acolo :))

Am visat sa ajungem in Brasov inca de anul trecut, de cand am vizitat Castelul Bran si Rasnovul…dar abia anul asta ni s-a materializat dorinta. Iar acum imi dau si mai bine seama ca atunci cand nu se implinesc unele lucruri, e pentru ca ele sa poata fi „savurate” pe deplin, nu in graba…

Nu am reusit sa descoperim partea „noua” a orasului, ci doar centrul vechi, dar am avut parte de clipe de neuitat! Am admirat panorama Brasovului de pe muntele Tampa („excursia” cu Telecabina Tampa va fi redata in curand πŸ˜› ), ne-am plimbat pe Strada Sforii, care este cea mai ingusta strada din Romania (si a treia, cea mai ingusta, din Europa), am fotografiat turnurile si bastioanele ce-mprejmuiesc „Cetatea” Brasovului, Biserica Neagra, emblema acestui oras minunat…si am prins si celebrul festival „Cerbul de aur” , desi habar n-aveam ca era in plina desfasurare πŸ˜€Β  Trei zile in care am cinat in acorduri de muzica usoara!!! :))

Foarte frumos Brasovul, luminos si primitor!!! Ne vom reintoarce, cu siguranta!!!

Poze de pe drum:

Prin Sambata de Jos (cu poze de la Sambata de Sus revin cat de curand!):

Brasov:

Primul contact cu orasul: absolut incantator!!! πŸ™‚

Panou cu „Prima Scoala Romaneasca”, pe care mi-am dorit foarte mult s-o vizitam, dar se pare ca un weekend nu e de ajuns pentru a le face pe toate πŸ™‚

Primul lucru, dupa ce am despachetat, a fost o plimbare lunga prin Centrul Vechi al Brasovului, pe care l-am gasit insorit si plin de viata:

Vedere catre Biserica Neagra, obiectivul turistic (poate) cel mai important al acestui oras:

Vedere catre Telecabina Tampa:

Primul popas culinar, foarte apreciat, la unul dintre multele restaurante intinse de-a lungul bulevardului:

Cladirile vechi din centrul istoric al Brasovului (unele dateaza din secolul al XV-lea) sunt foarte frumoase si impunatoare:

…si pline de surprize! Am surprins aici locul in care se spune ca regele Matei Corvin a mancat 6 oua πŸ˜€

Piata Sfatului a ramas neexplorata din cauza ca era punctul zero al Cerbului de Aur, iar accesul era intezis, asa ca eventualele poze si impresii „culese” de-acolo vor ramane pe data viitoare :))

Literele orasului Brasov, sus, pe muntele Tampa:

Urmeaza Strada Sforii, la care am revenit de cateva ori in cele cateva zile petrecute aici, pentru a atinge cu mainile zidurile si pentru a lasa cate-un mesaj pentru posteritate πŸ˜€ (doar Bogdi a facut asta, de fapt, haha!!!)

Aici puteti citi mai multe despre Strada Sforii:

Eu cu Bogdi, in „punctul” cel mai ingust al strazii :))

Pe ziduri, mesaje de iubire, mai mult sau mai putin patimase πŸ˜€ , inscriptii, desene, date…si Bogdi printre ele, cu declaratia lui de dragoste :))

In continuare, pasii ne-au purtat spre Poarta Schei, sub forma unui arc de triumf cu trei „intrari”: una pentru vehicule si doua pietonale:

..cu Colegiul Andrei Saguna in spate:

Poarta Ecaterinei, in imediata apropiere, o constructie care ne-a incantat privirile:

Si pentru ca incepea sa se insereze, am pornit cu pasi repezi catre Biserica Neagra..

Biserica Neagra, pe care, din pacate, am gasit-o inchisa dar pe care am admirat-o din exterior:

Va spicuiesc cateva lucruri despre ea, de pe panoul info aflat langa biserica: ” Biserica Neagra, numita astfel dupa marele incendiu din 1689…este considerata astazi un simbol al goticului transilvanean. Biserica patreaza fragmente din pictura murala medievala, cristelnita din bronz…orga…si cea mai importanta colectie de covoare orientale din Transilvania”. Mai multe, din poza de mai jos πŸ™‚

La sfarsitul plimbarii noastre, si a postarii πŸ˜› , va invit la o degustare de branzeturi italiene, alaturi de Pinsa (un alt fel de pizza)…si alte bunatati sarate:

Bere la halba…Csiki Sor, in special πŸ˜›

Mancare mexicana:

Si inghetata!!!!

A fost bine! :))




Final de vacanta: Isla Beach si Saint George Beach

Si iata-ne ajunsi la capatul feericei noastre calatorii in Grecia, dragilor!!! Final de vacanta: Isla Beach si Saint George Beach, ultimele plaje de care ne-am bucurat inainte de a ne intoarce acasa. Ambele „lipite” de Nikiti, locul de unde porneam, in fiecare zi, sa cutreieram Sithonia πŸ™‚Β  O vacanta extraordinara, cu locuri incredibil de frumoase, de care ne vom aminti mereu cu drag!

Va multumesc pentru ca ne-ati insotit in fiecare mica escapada πŸ˜€ …si va rog sa ne fiti alaturi si acum, pana la final! Va promit ca dupa asta va aduc retete noi, inspirate din imbelsugatele noastre mese in Grecia…si nu numai :)))

 

Isla Beach Bar are ceva unic, ceva ce nu pot explica! Nu e foarte diferita de celelalte plaje de pana acum…adica, are aceeasi apa albastra, absolut uimitoare, ofera aceleasi conditii pentru un scuba diving sau snorkeling de succes πŸ˜› , nisipul e fin si stralucitor…dar totusi are un farmec aparte! M-a cucerit inca de la intrare:

Ne-am simtit grozav si in apa, si pe plaja:

Iar barul a fost fantastic!

 

Saint George Beach, cu cea mai lina apa din lume!!!!!

Si limpede! πŸ™‚

Si cu cel mai frumos apus de soare:

Catre casa…pe langa dealurile cu maslini:

Iar acasa: Merenda pe paine, cu un pahar de lapte rece πŸ˜€

De-abia astept sa ne reintoarcem!!!!!!!




Ormos Panagias

Ormos Panagias e atat de aproape de Nikiti si e ataaat de frumos!!! Portul, din care pleaca zilnic vase de croaziera catre Muntele Athos, plaja cu apa ireal de frumoasa, restaurantul pescaresc cu mese albastre care ajung pana in mare, lumina (desi cand am ajuns noi acolo era cam innorat πŸ˜€ )…tot ce am vazut aici a fost extraordinar!!!! Nu degeaba este numit „Golful Maicii Domnului”!

Inca de sus, de pe sosea, am realizat ca locul asta e un colt de rai!!!!

Plaja e luuunga si frumoasa, cu nisip fin si apa limpede!!!

Apa e absolut uimitoare!!!! Cu un picior esti in apa verzuie si cu altul in apa albastra πŸ˜€

Aici, sub umbrelutele astea, a fost primul (si singurul) meu moment de leneveala din toata vacanta…cand chiar am atipit pret de cateva secunde πŸ˜€ Era atata liniste iar valurile se spargeau molcom de mal…

Vasele de croaziera veneau si plecau…

Iar daca de plaja si de apa am fost atat de uimiti, nu va pot spune cat de fascinati am fost cand am ajuns in port!!!! La fiecare pas e un restaurant, o taverna sau o cafenea…in care ai vrea sa intri macar pentru cateva minute πŸ˜›

Noi am ales, insa, Barbouni Seafood, un restaurant…cum sa zic…cel mai fain din lume?! Daaa, chiar asa! πŸ˜€Β  Si daca nu ma retinea sfiala aia mostenita din batrani, imi intindeam picioarele in mare si asa mancam :)))

Iata-l!

Aici am avut masa:

Copiii au intrat si-n mare, dezinvolti cum sunt πŸ˜› …noi insa ne-am racorit un pic, in timp ce rasfoiam meniul:

Lui Bogdi i-a fost pofta de niste paste si si-a comandat o portie de „bolognese”:

Bucatar, ce mai!!! Si cat de chipes!!!!! πŸ˜€

Noi ne-am rasfatat cu peste proaspat, la gratar, si cu o portie de creveti:

Desertul, ca de obicei, a fost din partea casei…si a fost exact pe gustul meu!!!! :)) Stiti ca ador lubenita!!!!!!

La sfarsitul mesei, am avut parte de-o surpriza…am vazut cum chelnerii aruncau painea ramasa in apa iar pestii „sareau” efectiv pe ea, asa ca ne-am conformat si noi, cu mare bucurie :))

Un restaurant minunat, pe care-l recomand cu toata inima!!!!!

Cam asta a fost experienta noastra la Ormos…una de neuitat!




Orange Beach, Sarti

Cand am revazut lista de vacanta pe care scria Orange Beach, Sarti, am implorat vara sa vina un pic inapoi, cat sa-mi termin prezentarea estivala (mai ales ca nu mai am decat vreo doua plaje de bifat din extraordinara noastra calatorie in Grecia)…si a venit!!!! πŸ˜€ Cel putin aici, in imprejurimile Timisoarei, e ataaat de cald si bine, incat chiar ai senzatia ca te-ai teleportat in august :))

Cat despre Orange Beach sau Portokali Beach, nu va pot spune decat ca e un mic paradis a carui frumusete nu se poate descrie in cuvinte! Asa ca nu voi mai folosi niciun fel de epitete sau personificari, cum fac de obicei πŸ˜› , ci voi lasa pozele sa vorbeasca. Sarti e mult mai „domol”, insa la fel de incredibil de frumos!!! Mai ales ca, oriunde te-ai afla, pe plaja, in apa sau la vreo taverna, din cele multe insirate de-a lungul plajei, ai in fata, in toata splendoarea, Sfantul Munte Athos.

Incepem cu Orange Beach (sau Portokali Beach) si apoi cu Mega Portokali Beach, cea mai salbatica plaja din vacanta noastra..la care am ajuns din greseala πŸ˜€ (asta, pentru ca, din pacate, nu exista indicatoare catre plajele mici sau, daca exista, sunt ascunse dupa vreun tufis, ori „sterse” de vreme…).

Peisajele sunt de-a dreptul uimitoare aici, iar apa si mai si :)) Pacat, insa, ca nu am gasit nici un centimetru liber de plaja pe care sa ne-ntindem si noi rogojina (sezlonguri stiam ca nu vom mai gasi, la ora aia) iar stancile nu mai pareau atat de confortabile ca si la Vourvourou.Β  Frumoasa tare Orange Beach, dar foarte aglomerata:

Poze facute din mers :))

Catre Mega Portokali Beach, prin padurea de pini:

Localnicii (si nu numai) cunosc aceasta zona sub numele de Kavourotripes, adica AscunzΔƒtoarea Crabilor (dupa felul in care aceste golfuri mici s-au „grupat”):

Mega Portokali Beach (habar n-am de ce se numeste asa, mai ales ca e mai mica decat Orange Beach πŸ˜€ ). Vedere de la inaltime:

Accesul catre plaja se face printr-o scara de lemn, bine „prinsa” de stanci:

Apa se adanceste rapid, iar valurile sunt destul de puternice, dar noua ne-a placut enorm (am inotat pana la epuizare πŸ˜€ )

Muntele Athos care se oglindeste-n mare face ca aceasta plaja micuta si paradisiaca, care a fost, si este inca, dupa cum aveam sa aflam si noi „in timp real” πŸ˜€ , o plaja des frecventata de nudisti (nu as recomanda-o familiilor cu copii, asadar), sa fie si mai atragatoare!

Inapoi la masina, Bogdi ne arata drumul :))

Sarti, primele imagini, surprinse din parcare πŸ™‚

Halloumi la gratar, salata greceasca, burger si cate un Frappe mare, cu spuma…toate savurate langa plaja din Sarti:

…o plaja larga si aerisita, cu apa calda (dar cu valuri mari), de care ne-am bucurat cu totii!!!

De-abia astept sa ne intoarcem aici la anu’!!! πŸ˜€




O zi in Toroni

In ziua in care am pornit spre Toroni, ne-am gandit ca ar fi frumos sa ajungem si in portul Koufo, un alt loc minunat recomandat de gazda noastra prea draguta, Toula, dar pe drum am mai gasit cateva golfuri si plaje micute pe care nu le puteam rata πŸ˜€ , asa ca, pana la urma, am ramas o zi intreaga in aceasta zona extraordinar de frumoasa…pe care, cu siguranta, o vom revizita si la anu’ (cel putin, asa imi doresc eu πŸ˜› ).

Litus Beach a fost prima plaja de care ne-am bucurat, aflata la doar cateva minute de plaja din Toroni, cu o apa superbaaaa si linistita!!!!

Cu beach bar:

Si cu un mic restaurant „la inaltime”, foarte pitoresc:

 

Apa, plaja, tot ce am vazut aici, a fost grozav!!!!!

Data viitoare sper sa ajungem si pe cealalta plaja…poate chiar inot, de ce nu?! πŸ˜€

 

In Toroni, soseaua serpuita ne-a dus in capatul plajei, in orasul vechi, cu ruinele Fortului Lecythus in zare:

Fortul, cu un pic de zoom, aici:

O plaja retrasa dar primitoare, in care te puteai cufunda cu totul in nisip :))

Noi, insa, manati de-o foame inexplicabila, o foame pe care nu o poti simti decat la mare πŸ˜€ (spuneti-mi, va rog, ca nu doar noi simtim asta!!!), am investigat un pic plaja…imensa, de altfel, cu zeci de taverne de-a lungul ei…si ne-am oprit pe undeva, pe la mijlocul plajei, la taverna Afroditi, pentru a lua pranzul. Calamari, tzatziki, felii de paine prajite pe gratar cu ulei de masline, pentru Cipi:

Bifteki sau Cevapi, niste chiftele din carne umplute cu branza, pentru sarbul din Bogdi πŸ˜€

…si-o delicioasa Papoutsakia pentru mine!!!!

Aici ne-am petrecut intreaga zi:

Si a fost minunat!!!!




Neos Marmaras, Sithonia

Iata-ne ajunsi si la Neos Marmaras, dragilor, un alt punct fierbinte al calatoriei noastre πŸ˜€ , un orasel-port, construit sub forma de amfitreatru pe inverzitele dealuri ale Sithoniei, foarte cochet si insorit, in care ne-am petrecut o dupa-amiaza intreaga.

Portul luminos, cu restaurante ce iti ofera privelisti odihnitoare, plaja intinsa si apele frumoase, verzi-albastre…dar si zecile de magazine, in care suvenirurile si mirodeniile se vand cu aceeasi repeziciune ca si cremele cu ulei de masline pentru ten πŸ˜› …au facut sa indragim rapid aceasta statiune minunata!!!

Catre port, pe jos, prin soare (un soare nemilos πŸ˜€ ), pe strazile abrupte, foarte asemanatoare celor din Kavala

Turistii pot alege diferite croaziere cu vaporul, catre Muntele Athos sau alte destinatii:

La masa, din nou πŸ™‚ …Bogdi meu drag rasfoia cu maaare atentie meniul, hahaa!!!

Salata greceasca:

Souvlaki de pui…si-un burger deconstruit, la farfurie, pentru Bogdi :))

Putin mai tarziu, pe partea cealalta a portului, la o inghetata:

Iar jos, un restaurant pe apa, ataaaat de romantic si linistitor!!!!!

…si, la final, plaja:

Nisip fin, apa linistita…o zi care s-a incheiat perfect!




Karidi Beach, Vourvourou

Karidi Beach, Vourvourou, este un loc de poveste, desprins parca dintr-o alta lume!!!! Plaja, apa, stancile, nisipul alb, toate par de pe alta planeta πŸ˜€ …dar in realitate se afla la doar cativa km de Nikiti (v-am zis eu ca locul nostru de cazare a fost ales strategic πŸ˜› ). Ne-am bucurat din plin de peisajele superbe, de „salbaticia” acestei plaje (noi am ales partea stancoasa dar exista si o plaja larga, cu apa mica, pentru cei mici, in imediata ei apropiere). Si stiu ca numai ce v-am marturisit ca n-am vazut niciunde ape mai albastre si mai frumoase ca la Riviera, dar va trebui sa includ si plaja Karidi pe lista cu „wow” :)))

Cei care iubesc natura, pot campa in padurea de pini de langa plaja, o padurice incapatoare si racoroasa, ce pare ca imbratiseaza marea. Si tot acolo isi vor parca si masinile, pentru ca nu exista o parcare special amenajata. Si nici taverne sau mici restaurante, nici macar apetisantele gogosi cu Merenda ce se perinda de-a lungul fiecarei plaje din Grecia, ci doar cate o „Kantina”, un fast food mobil, o rulota cu bunatati la vazul careia ne-am entuziasmat de numa’, haha!!!

Mi-a placut foarte mult si faptul ca din apa se zarea Muntele Athos, cu varful vesnic cufundat in nori…atata pace si bucurie…

Si mi-a placut si pestele pe care l-am mancat, perfect gatit si prezentat, desi am dat pe el o caruta de bani :)))

 

Primele imagini, dupa ce am coborat din masina…vedere spre plaja cu ape line si putin adanci:

Prin paduricea de pini:

…surprinsa si de Cipi, cu telefonul πŸ˜›

Pe langa Kantina (o aveti si intr-o poza, mai sus):

Karidi Beach:

Apa turcoaz:

…perfecta pentru scufundari πŸ™‚

Cele mai frumoase peisaje din toata calatoria noastra!!!

Vedere catre plaja „pentru cei mici” πŸ˜›

Athonul, in zare:

Alte poze, facute cu telefonul:

Parcarea :))

…si, la sfarsit de postare, masa noastra pescareasca:

Dupa cum vedeti, catre sfarsitul „prezentarii”, pozele mele au devenit tot mai blurate πŸ˜€ (ne era foame rau!!!!)




Plaja Agios Ioannis, Riviera

Astazi e numai despre balaceala!!!!! πŸ˜€ Despre bucuria de a fi una cu marea, de a imbratisa intreaga mare si de-a inota in apele ei limpezi, cu cele mai frumoase reflexe albastrii, adica despre Plaja Agios Ioannis, aflata la doar cativa km de Nikiti. Riviera Beach Bar a fost, din toata vacanta noastra in Grecia, cea mai „extravaganta” si minunata experienta: cele mai comode sezlonguri, cea mai grozava apa! Aici am inotat cel mai mult din toata vacanta…atat de mult, incat, la un moment dat, Cipi ne-a dat disparuti, pe mine si pe Bogdi…Bogdi facea snorkeling iar eu ma prosteam pe langa el (m-a intepat si un arici de mare, cu ocazia asta, hahaahh) si nu am realizat cat de mult ne-am indepartat si nici cat de repede a trecut timpul…Β  Asa ca, dupa ce ne-am primit resemnati mustruluiala (am mai scapat noi cateva priviri complice si chicoteli πŸ˜€ ), ne-am intors la cafelele noastre!!!!Β  A fost extraordinar de frumos!!!!

Riviera Beach Bar:

Spre sezlonguri:

Si desi am ajuns destul de devreme, pe la 10:00, abia am gasit o umbrela libera („umbrela” includea 2 sezlonguri si un fotoliu puf imens, aclamat si cucerit de Bogdi πŸ˜› )…dar ne-am facut repede comozi:

Partea stanga a plajei era dominata de familiile cu copii πŸ˜€ …acolo erau hidrobicicletele si barcile cu motor care trageau dupa ele canapele gonflabile de apa, pline cu copii fericiti :

…iar partea dreapta ne-a ramas in intregime noua, mie si lui Bogdi :))

Mai ales ca am trecut de stanci, mult, muuult in dreapta, unde, pe-un pat de muschi, super alunecos, ne-am croit drum pana in micul golf „sapat” in piatra. Pana aici a venit Cipi dupa noi:

Doar pe burta puteai iesi de-acolo πŸ˜€ , taras-taras, peste scoici si arici de mare…iar Bogdi, dupa cum vedeti, si-a facut timp sa admire si fauna marina in timpul asta :)))

Ne-am distrat de minune!!!!!




Thessaloniki, orasul de care m-am indragostit

Thessaloniki, orasul de care m-am indragostit (m-am indragostit de el de prima data, de fapt πŸ˜€ ), urmeaza sa va incante privirile astazi. Voiam sa va duc pe plaja, la Riviera, dar m-am gandit ca minunatul Salonic ar fi o alegere mai buna:Β are privelisti uimitoare, mancare buna, strazi pe care te-ai putea plimba-n nestire πŸ˜› , chiar daca afara sunt peste 40 de grade C, si, nu in ultimul rand, biserici frumoase si tihnite.

Anul asta am descoperit Manastirea Sfintei Teodora, care se afla exact in centrul Tesalonicului, in mijlocul oamenilor, „lipita” de civilizatie, si Piata Aristotel, din apropierea ei…si am realizat, trecand mai apoi pe langa Biserica Sfantului Pavel, ca ii calcam pe urme… Am fost si la Sfantul Dimitrie, izvoratorul de mir, si foarte aproape de Sfantul Paisie Aghioritul (desi nu am mai ajuns la el).

…undeva sus, la un restaurant cu pomi ciudati, despicati parca in doua, de unde puteai cuprinde cu ochii tot portul, am savurat cea mai buna cafea, si nu numai, si pe cand ne pregateam sa vedem si alte atractii, printre care si Turnul Alb, ne-am dat seama ca trebuie sa ne intoarcem acasa :))

Un oras incredibil, pe care nu il poti descoperi in doar cateva ore!!!

Iata cateva poze in care am surprins tot ce v-am zis mai sus…desi e doar o mica particica din acest superb oras!!!Β  Incepem cu Biserica Sfantului Pavel, pentru ca in apropierea ei am reusit sa si parcam πŸ™‚Β  …dar pe care, din pacate, am gasit-o inchisa…

E si mai frumoasa in realitate!!!!

Catre cafenea, pe langa o alta biserica a Sfantului Pavel (mai micuta):

To Ktima, restaurantul care ne-a rasfatat si vizual, nu numai culinar :))

Cappuccino-ul meu…cu multa scortisoaraaa!!!!Β πŸ˜€

Un Coca Cola foarte original πŸ™‚

Platouri cu branzeturi, sandwich club, burgeri, waffles cu ciocolata…si clatite cu inghetata din partea casei+apa. Un mic festin, haha!!!!

Totul, absolut totul a fost delicios si peste asteptarile noastre iar privelistea a fost incantatoare!!!!!

Catre centrul Tesalonicului apoi, prin parcuri pline de verdeata si racoare:

Piata Aristotel:

Manastirea Sfintei Cuvioase Teodora, unde se afla si moastele sfintei, impreuna cu cele ale Sfantului David din Tesalonic. O biserica cu adevarat impresionanta!

Interior biserica:

Sfanta Teodora:

Sfantul David din Tesalonic:

Priviti cat de aproape sunt cladirile de manastire!!!!

In curtea bisericii se afla izvorul Sfintei Teodora:

…si un stand cu carti si icoane, de unde mi-am luat si eu cate ceva:

Poza facuta afara din manastire, pe strada…

La sfarsit, cateva poze cu Sfantul Dimitrie, izvoratorul de mir:

Si cu Sfanta Anisia, pe care abia anul asta am descoperit-o (multumiri, Amalia draga!):

A fost una dintre cele mai frumoase zile din vacanta noastra!!!




Nikiti, Grecia

Am stiut inca de cand ne-am intors din Grecia, de-atunci seara, amortiti de-atata drum, ca n-o sa reusesc sa va arat pe unde am umblat noi in vacanta…decat atunci cand va fi gata cu adevarat! πŸ˜€ Iar acum, de cateva zile, de cand soarele a obosit sa ne incinga bazinul din gradina si am realizat cu stupoare ca mai sunt doar cateva zile pana cand incepe scoala, am inceput sa-mi editez pozele si sa-mi adun gandurile pentru prima postare din vacanta noastra la mare: Nikiti, Grecia.

Multi dintre voi stiu deja ca destinatia noastra de vacanta de pana acum era Asprovalta, tot Grecia, dar anul asta am ales sa mergem in Nikiti, o statiune aflata pe bratul Sithonia (al doilea brat al peninsulei Halkidiki), un punct de plecare extraordinar pentru alte destinatii de vis. De aici am plecat, in fiecare zi, in alte zone, nedescoperite inca de noi, dar si in Salonic, pe care l-am revizitat cu mare drag.

Am prins si cateva zile ploioase, dar am vizitat impreuna cu Cipi si Bogdi satul vechi Nikiti si-am luat la pas fiecare cafenea si supermarket (grecesc, mai ales)…de unde cu greeeeu m-au scos afara πŸ˜€ Am luat cu mine cateva din bunatatile de pe rafturi, cu care am de gand sa va incant (sper doar sa nu raman fara ele pana cand termin de postat, haha…), plus nelipsitul „bidon” cu ulei de masline, cumparat de la o cunostinta a gazdei noastre, si, bineinteles, Feta.Β  Aici am vazut cele mai intinse plantatii de maslini si cele mai multe magazine „specializate” in miere. Am gustat dinΒ Β mierea locala, foarte cunoscuta si in afara Greciei, si am adus acasa cateva borcanase cu miere pe care, de asemenea, le voi strecura in retetele mele viitoare. Mierea de pin, de portocale, si, poate cea mai „exotica” miere pe care am avut ocazia sa o gust, mierea Sousoura (susura, in romana), o miere dintr-o floare superba (un tufis, mai degraba), ne-au incantat simturile!

Postarea va fi, ca de obicei, cam lunga, dar trebuie neaparat sa va arat plaja si portul cu pontonul peste care se aseza intotdeauna, frumos, noaptea…Old Nikiti de peste deal si toate bisericile in care am intrat si in care”se odihnesc” sfinti si oameni deopotriva…si, bineinteles, tot ce-am mancat πŸ˜€ Mancarea ocupa un loc extreeem de important in toate postarile mele, dupa cum bine stiti :)))

A fost mult mai frumos decat ne inchipuiam si ma bucur tare mult ca ne-am umplut ochii cu atatea locuri prea frumoase…si, nu in ultimul rand, ma bucur ca am legat prietenii noi, una dintre ele fiind gazda noastra, mai mult decat incantatoare (pupici dulci, Toula, tie si familiei tale minunate!!!), care ne-a oferit multe ponturi despre plajele aflate in apropiere…si ne-a daruit cele mai frumoase camere πŸ™‚

Ziua nu prea puteai sa lenevesti aici, dar seara era tare bine!!!!

Aproape ca se zarea marea de la balconul nostru…

Ruta zilnica catre mare…scuzati cacofonia πŸ™‚

Pontonul, de unde sareau, cu chicote si imbranceli, copii si adolescenti:

Plaja e generoasa si e impartita in mici golfulete, din stanci, parca special pentru a delimita tavernele ce-ajung pana pe plaja…

O mare bucurie mi-a adus aceasta bisericuta din apropierea marii, in care i-am descoperit pe Sfintii Teodor Tiron si Teodor Stratilat (Sfantul Nicolae apare in toate bisericile grecesti, cred) si unde am vazut cea mai frumoasa icoana cu Sfintii Parinti Ioachim si Ana:

 

Vedere de pe ponton catre orasul vechi (poze cu Old Nikiti mai jos):

Portul, seara, in asfintit…

Multe vaporase, pentru plimabri romantice…sau pescuit πŸ™‚

 

…si-acum, mancarea!!!!! πŸ˜€Β  Si voi incepe cu Tacoc (se citeste Tasos), care ne-a atras cel mai mult:

Diminetile erau „incarcate” nu numai cu placintele sarate, ca cele din poza: cu branza, spanac, carnaciori, carne de pui, etc., ci si cu cafea si dulciuri!

Doar aici beam cate un Cappuccino, pentru ca pe plaja luam mereu Frappe si, foarte amuzant, ori de cate ori ceream un Cappuccino, ii imploram sa imi presare un pic de scortisoara, pentru ca asa fac mereu la noi, in Timisoara sau in tara…dar bineinteles ca se uitau ciudat, fiindca ei puneau intotdeauna scortisoara, si inca din belsug πŸ˜€

Ekmek Kataifi, preferatul meu!!!!! Il am si eu pe blog, sub doua forme: Cataif cu crema de vanilie si Kataifi Rolls.

Mi-a placut foarte mult aici, si nu numai pentru ca era relaxant si totul era extreeem de bun πŸ˜› , dar si pentru ca toata lumea vorbea foarte bine limba engleza si am putut povesti cu chelnerita despre patiserul francez care creeaza toate deserturile lor grozave (am incercat sa-i smulg o reteta, dar n-am reusit πŸ˜€ )

Desertul lui Cipi preferat a fost Galaktoboureko, pe care, din pacate, nu il am, inca, pe blog:

Bogdi nu avea preferinte…daca era bine insiropat, era perfect!!!! :)))

 

Un alt local incantator: Day by Day Snack and Coffee, pe soseaua principala, unde am gustat cea mai delicioasa bugata!Β  Bougatsa Corner!!!!! πŸ˜› Eu, momentan, o am doar pe cea de post

…iar peste drum de bougatsa, se afla Gyropoleion sau „Burger House”, cel mai fain „popas”, in viziunea lui Bogdi πŸ˜€

Suntem si noi de acord, totusi, ca aici am mancat cei mai buni burgeri din toata vacanta!

 

Pe straduta care dadea in mare, ne-am oprit o data la Plaisir, unde am mancat o Spanakopita extraordinara!!!! Toate placintele, de fapt, erau delicioase!

…si, din nou, bougatsa!!!Β  Bogdi, dupa cum vedeti, pana cand m-am pregatit eu sa-i fac poza, si-a luat deja partea πŸ˜€

 

Si am ajuns si la deliciile nocturne :)) Cea mai faina taverna de pe faleza, cu cei mai draguti chelneri, si cel mai gustos Bouyourdi (zilele astea, il reproduc si eu acasa): O Gyros tis Nikitis!!!Β  Bouyourdi este un imn inchinat branzeturilor grecesti πŸ˜€ , o mancare de suflet, satioasa, care efectiv te „unge” pe suflet :)) …are ulei de masline din belsug, de-aia zic asta (Bogdi ar zice ca am scris cea mai cringe propozitie din lume, dar sa nu divagam, hahaaa!!!!)…un „fondue” ce are in el toata Grecia si care a fost preferatul lui Cipi!!!

Pe platou, a mai avut o portie de chiftele grecesti, ca niste mici, a caror denumire nu am retinut-o (prieteni din Grecia, ajutati-ma! πŸ˜€ ), cu cartofi si un dip de branza picanta (din nou, nu sunt foarte sigura ca am retinut corect…sa fie Htipiti sau Tirokafteri?! ). Cina a fost incununata de-un racoros si-acidulat Retsina, un vin alb, traditional grecesc, cu aroma subtila de brad:

Alta experienta culinara demna de a fi mentionata este platoul cu costite de miel…o nebunie!!!! :))

Cateii astia frumosi si cuminti ne-au tinut companie, in deplina liniste…dar au fost rasplatiti pe masura πŸ™‚

La sfarsit, desigur, pizza, desi nu cred ca va gandeati la o pizza cat masa πŸ˜€ …foaaarte buna, de la Nel Fuoco:

Am mancat noi si Gyros, bun ca-ntotdeauna, si calamari, si caracatita la gratar, si peste, dar pe astea le aveti deja in zecile de poze din postarile vechi cu Grecia πŸ™‚

Am prins si-o noapte cu artificii si multe aplauze, izbucnite in urma unei festivitati pe plaja (era un festival, dar nu stiu sa va spun mai multe…). A fost tare frumos!!!

 

Biserica mare din Nikiti e foarte impunatoare si frumoasa dar noi am prins-o aproape goala, din cauza ca slujbele in Grecia incep mai devreme decat la noi…mai ales vara… Ne-am bucurat insa ca ne-am putut inchina si multumi lui Dumnezeu pentru toate.

 

Am pastrat Old Nikiti, adica satul vechi, la finalul postarii, pentru ca ne-a placut foarte, foarte mult!!!

De aici, de langa biserica Sfantul Nikitas, construita in 1867, privelistea e minunata!

Biserica era inchisa, dar am simtit o pace si o bucurie de nedescris!

Am indraznit, la sugestia lui Cipi, sa lipesc obiectivul aparatului foto de geam..si am reusit sa fac o poza. Iata ce a iesit:

Foarte frumos!!!! Iar in continuare, dupa ce am privit cum turma de oi si capre isi urma, lin, drumul spre casa, am urcat pana la bisericuta Sfantul Gheorghe:

O bisericuta atat de frumoasa, dar, din pacate, parasita… Din 1861 e aici (scria anul deasupra usii). Am facut poze sub maslinul batran de langa scari, dupa care ne-am intors in statiune.

…iar a doua zi ne-am indreptat catre Agios Ioannis, Riviera. De vis!!!!

Revin, asadar, cu alte poze :)))




Bucuria Invierii Domnului

 

Dragilor, in cateva ore ne vom indrepta pasii catre biserica noastra prea frumoasa si vreau sa va iau cu mine un pic, sa traim impreuna bucuria Invierii Domnului. Pentru asta, va las cateva poze de astazi, facute de Bogdi special pentru voi, in afara de cea in care bate toaca πŸ˜€ , si va urez din tot sufletul: Paste fericit!!!! Sa aveti inimile pline de fericire, prieteni buni! Asa cum le avem si noi acum πŸ™‚

Asa bateam si eu toaca, acum multi ani, pe cand eram de varsta lui Bogdi πŸ™‚ Voi ati batut vreodata toaca?!

Interiorul bisericii, cu icoana Maicii Domnului:

Sfantul nostru iubit, Sfantul Gheorghe:

Si o icoana cu Sfantul Serafim din Sarov, un alt sfant drag inimii mele:

Mormantul Domnului:

 

Hristos a Inviat!!!




Vacanta de iarna la Arieseni

Prieteni dragi, habar n-aveam ca-mi place atat de tare muntele!!! πŸ˜€ Il contemplam cu maaare emotie, in fiecare vara, e adevarat…din mijlocul marii (cautati toate postarile din Grecia pentru asta), dar sa-l iau asa pieptis…si-n plina iarna…nu am crezut! :)) Astazi, asadar, va voi povesti cum m-am indragostit eu de munte in scurta noastra vacanta de iarna la Arieseni.

Cel mai si cel mai mult mi-au placut brazii inzapeziti (jumatate din cardul foto e cu brazi, iar cealalta e cu Bogdi, haha! ), cei mai frumosi si falnici brazi pe care i-am vazut vreodata, desprinsi parca dintr-o poveste, cu crengile aplecate de la atata nea…si-apoi aerul ala curat si taios, pe care-l suspectam c-avea sa-mi saboteze respiratia (sinuzita mea e o problema si acasa, unde e cald si bine…si unde nu sunt -18 grade Celsius la pranz) dar care, de fapt, mi-a oxigenat toti neuronii πŸ˜€

Alt lucru minunat a fost sa-l vad pe Bogdi schiind pentru prima oara! Si a schiat asa frumos inca de la inceput! Bucuria de a schia i-a fost insuflata de instructorul lui de schi, Horica, care l-a incurajat mereu si caruia ii transmitem mari multumiri!!!!Β  Eu cu Cipi nu ne-am incumetat anul asta, dar ne bate gandul sa o facem data viitoare, ca sa nu mai inghetam la baza partiei (desi mi-au placut la nebunie pauzele mari de cafea pe care le-am facut in timpul „lectiilor” lui Bogdi πŸ˜› )

Ce-mi pare rau, insa (ca na, trebuie sa avem si cateva regrete), e ca nu ne-am putut bucura de telescaunul de laΒ Piatra Graitoare, care e foarte aproape de Vartop, din cauza ca nu a mers deloc in saptamana in care am fost acolo, si nici de patinoarul din curtea pensiunii in care am fost cazati. Dar, in mare,Β expeditia noastra montana a fost un succes si de-abia astept sa o retraim!

Si, ca de obicei, acum vin pozele :)) …cu mici insemnari deasupra fiecareia…

Pe drum, catre Arieseni:

La cabana, in prima seara, un mic ospat la gratar…si mult, mult vin fiert cu scortisoara! πŸ˜€

Tot atunci, Bogdi la sanius :))

Aici impreuna cu Ursu, cum l-am poreclit noi pe cainele care pazea pensiunea in care am fost cazati (cred ca il chema Leu, de fapt)…blandul nostru prieten patruped, de care ne-am atasat enorm:

Prima zi de schi, pe partia de schi Vartop…dar prima data, o poza din parcare:

La baza partiei:

Bogdi meu drag, din profil <3

Echipat si nerabdator sa-ncerce partia :))

Prima lectie de schi:

Hey, Bogi!!!!! Da, ti-am dat zoom! πŸ˜€

Partia a fost extraordinara…iar brazii, de vis!!!

O chestie super amuzanta a fost cand l-am confundat pe Bogdi cu un alt baiat (singurul de pe partie care avea pantaloni galbeni, ca si Bogdi) si i-am facut zeci de poze, de sus, din varful partiei si pana jos πŸ˜€Β  In poza asta i-am surprins pe amandoi: Bogdi e cel care coboara lin iar „tizul” lui e cel care urca cu teleschiul.

Au fost si multi amatori de dat cu placa, dar cazaturile erau mai dese.

Cazaturile sunt foarte firesti aici :)) Si Bogdi a cazut de zeci de ori dar acum era doar pe post de observator, el cu Amalia:

Cazi, te ridici, razi, iei teleschiul (Bogdi, pana la jumatatea partiei) si o iei de la capat! :))

Singur:

…sau impreuna cu Amalia:

Traseul nostru zilnic catre partia de sanii:

…si catre cafea, la pensiunea „La Belle Vie”. Poza rapida, de la terasa (noi ne dezghetam incet, inauntru πŸ˜€ )

Partia Vartop, din alt unghi:

Bogdi, la finalul orelor de ski πŸ™‚

 

Si genele ii erau ninse! πŸ™‚

 

Brazii mei, coplesiti de zapada :

Peisaje de iarna…

Cateva poze de la pensiunea „Four Seasons”, unde am savurat o ciorba de burta, ca tot romanu’ πŸ˜€ …delicioasa!!!! Si niste paste super bune! Nu am poze, din pacate, pentru ca am fost distrasa de peisaj:

Vedere catre partia „Piatra Graitoare”:

Atat de multa zapada!!!!!

La final, va arat totusi vreo doua poze culinare, de la pensiunea „Mama Uta”, unde ne-am simtit ca acasa. Pe drum…

Platou taranesc, cu mici, carnati, dulceata de ardei iute si balmos:

Cei mai buni papanasi…atacati de Bogdi!!! πŸ˜€ Eu, somloi galuska:

La intoarcere, o portiune de drum curata, cu o bolta frumoasa de brazi:

A fost minunat!!!!!




Ca la 18 ani :)

 

Prieteni dragi, anul acesta se implinesc 18 ani de la deschiderea primului magazin Profi din Romania, ocazie cu care mi-am reamintit si eu de mine, la 18 ani. Si cat de fruuuumos a fost…ca la 18 ani! πŸ˜€ Si cat de putin mai e pana cand si Bogdi meu iubit isi va sarbatori majoratul!!!Β  Stiu insa de pe acum ca va fi o zi speciala pentru el, plina de bucurie, alaturi de prieteni, si de noi, cei atat de dragi lui.

In acest spirit, al petrecerilor de majorat, va aduc o idee grozava si inedita: 18 mere caramelizate,Β legate cu fundita, pentru cei mai frumosi 18 ani…din viata oricui! E o idee 100% romaneasca, deloc costisitoare si nu doar peΒ placul celor mici. Aveti aici „reteta” πŸ˜€

Iar aici, dupa cum vedeti, apare un pic si Bogdi, care mi-a marturisit ca abia asteapta sa implineasca 18 ani (desi i s-a spus de multe ori ca arata deja de 18 ani πŸ˜€ )

Profi v-a pregatit multe surprize frumoase in perioada care urmeaza, mai exactΒ in perioada 15 Noiembrie-5 Decembrie, cand, daca veti cumpara produse din Profi deΒ minimum 30 de lei si inscrieti bonul peΒ profi.roΒ , puteti castiga unul din cele 18 kituri de party sau unul din cele 18 carduri cadou Emag in valoare de 2000 lei!!!

Spuneti-va povestea de 18Β  (nu neaparat 18 ani, 18 ce vreti voi πŸ˜› ) si va puteti mari sansele de a castiga un kit de party, ca cel din poza mea de mai jos! Amintiti-va de cele mai frumoase momente: 18 ani de cand v-ati luat masina, 18 ani de la terminarea liceului, de cand v-ati casatorit, etc :))) …si inscrieti-va in concurs!!!

Va urez mult succes!!!!

#Profi18aniΒ  πŸ™‚ Sa va poarte noroc!!!




Cazanele Dunarii

 

Cazanele Dunarii a fost destinatia finala a vacantei noastre de vara…putin cam prelungita πŸ˜€ Dar cate locuri minunate am ajuns sa vizitam si cat de frumos s-a incheiat ziua pe care am inceput-o, destul de somnorosi, cu gandul de a vedea cascada Bigar, va voi dezvalui un pic mai jos. in cat mai putine vorbe, si cat mai multe poze…pentru ca pozele spun mai mult decat orice „compunere libera” :))

In drum spre Dunare, insa, ne-am oprit cateva minute in Baile Herculane, pentru ca Bogdi si Amalia sa vada statuia lui Hercules, baile termale, toate vestigiile romane…dar, din pacate, timpul acolo a stat in loc…

Statuia lui Hercules, simbolul statiunii Baile Herculane, a ramas la fel de impresionanta:

Si statuia, si povestea ei, pe care v-o redau cuvant cu cuvant de pe panoul cu informatii: „Statuia lui Hercules, realizata din fier de tun de mesterii germani Glantz si Romelmayer, a fost daruita de arhiducele austriac Carol in semn de omagiu pentru ofiterii si soldatii armatei imperiale care s-au facut bine in urma tratamentului efectuat in statiune. Montata in anul 1847, statuia lui Hercules a devenit simbolul statiunii Baile Herculane”.

Nu putem decat spera ca aceasta frumoasa statiune (cea mai veche statiune balneara din Romania) sa isi redobandeasca farmecul de odinioara!!!

 

Catre Cazanele Dunarii:

Chipul lui Decebal, sculptat in piatra, surprins din masina:

Manastirea Mraconia, numita si „Manastirea de sub apa”, este asezata chiar pe malul Dunarii si este extraordinar de frumoasa!!!

Sfantul Gheorghe si Sfantul Mina, printre multi alti minunati sfinti pictati aici:

La plimbare, cu barca, pe sub pod:

Catre chipul lui Decebal sculptat in stanca:

Aici, vazut din barca:

Si Manastirea Mraconia, la fel:

Bogdi si Amalia, extrem de incantati de plimbarea pe Dunare:

Pestera Ponicova:

Atat de frumos si linistitor!!!

Malul sarbesc al Dunarii, pe partea cealalta:

La intoarcere, Manastirea Mraconia, vazuta din barca:

Si punctul final: terasa cu cafea, sucuri…cu piscina si ponton incorporate πŸ˜€ …si cea mai frumoasa priveliste din zona:

Va doresc sa ajungeti si voi in aceste locuri de o frumusete rara!!!