Sarmale de post cu ciuperci

 

Dragilooor, veniti la o portie de sarmale de post cu ciuperci?! 😛

Noua ne plac foarte mult sarmalele: cu carne, de post, cu varza acra sau cu varza dulce, cu smantana sau fara, cu mamaliga sau paine, cu ardei iute proaspat sau murat!  :))

De aceea, va invit si pe voi acum la o farfurie de sarmale, cu ciuperci fierte si ardei, absolut delicioase!

Pe blog veti mai gasi doua retete de post, asemanatoare: una care are in plus nuci iar alta granule de soia, asa ca va urez: Spor la treaba si pofta!!

Desigur, daca nu tineti post, va puteti bucura de cele mai bune sarmale in vas de lut, cu carne de porc si costita afumata!

 

Dana draga, iti multumim pentru ca ne-ai impartasit reteta acestor sarmalute pe care le savuram de fiecare data cu placere, cand ne intalneam cu totii, in familie, la masa.

Dana este sora Alinei, cumnatica mea, si este cunoscuta pentru mancarurile gustoase pe care le prepara!

Sper sa mai obtin si alte bunatati de la ea, pentru voi!!!

 

Ingrediente:

  • 2 verze mari, murate (sa aiba in total minim 70-80 de frunze)
  • 4 cepe uscate, mari
  • 2 morcovi mari
  • 2 kg ciuperci proaspete, de diferite feluri: Champignon, albe si brune etc
  • 450 g orez cu bobul rotund
  • 1 ardei gras rosu + 1 ardei gras verde
  • 350 ml ulei de floarea soarelui
  • 250 g sos de rosii (la borcan) sau ketchup de casa
  • sare si piper, dupa gust
  • 2 legaturi de marar proaspat
  • bete de marar si cateva crengute de cimbru (uscate)

 

Sfat: puteti adauga in compozitia de sarmale praz sau putina loboda, pentru gust, iar daca le fierbeti seara si le acoperiti cu o patura, vor iesi ca la cuptor (sfat oferit de Daniela).

 

Mod de preparare:

In primul rand, ocupati-va de varza: daca e prea acra sau sarata, tineti-o in apa o ora.

Spalati apoi orezul si lasati-l la inmuiat pana cand fierbeti ciupercile.

Curatati ciupercile de coaja iar cand apa clocoteste (adaugati sare la fiert), puneti ciupercile, intregi, pentru cca. 15 minute. Daca sunt prea mari, taiati-le pe jumatate.

Scoateti-le cand sunt gata si stoarceti-le bine de zeama. Sunt atat de gustoase asa simple, fierte, de nu va puteti imagina! Ni se parea ca au gust de ficat sau drob 😀

In continuare, radeti morcovii pe razatoarea mare si tocati ardeii. Puteti folosi robotul, daca va e mai usor.

Dati ciupercile stoarse prin masina de carne sau tocati-le la robot.

Tocati apoi ceapa marunt si dinstuiti-o in uleiul fierbinte. Adaugati morcovii rasi, ardeii tocati si pasta de tomate si lasati la calit 10-15 minute.

Puneti ciupercile tocate, sarati si piperati dupa gust (eu am condimentat puternic) si mai lasati la dinstuit inca vreo 10 minute.

La final, adaugati orezul, scurs, si mararul tocat. Amestecati de cateva ori si stingeti focul. Lasati compozitia la racit.

Se invelesc sarmalele in foile de varza pregatite (Dana le face micute, are rabdare 😛 , mami a mea scumpa le face mai maricele dar tot frumoase au iesit…si buneeee!!!!).

Le-am pus in oala sub presiune, sa se faca repede!!! Am pus, bineinteles, bete de cimbru pe fundul oalei si atata apa cat sa le cuprinda bine.

Dupa vreo ora, le-am oprit din fiert si le-am lasat peste noapte, sa se raceasca (nu am deschis capacul).

Le-am scos repede la pozat, intr-un vas de Jena, in curte, in bratele mamei 🙂

Simplu si bun!

Sper sa le incercati si voi, si-acum, in postul Pastelui, si oricand va e pofta de niste sarmalute gustoase!!




Pentru prima data la Cluj

 

Si iata-ne ajunsi si-n Cluj-Napoca! Pentru prima data la Cluj!

De 4 ani astept sa ma „intalnesc” cu voi, prieteni dragi! Din 2020 vreau sa duc postarea asta la bun sfarsit. Aveam aproape toate pozele pregatite, entuziasmul era maxim, amintirile vii…

Dup-aia s-a scuturat planeta cu noi si n-am mai stiut pe unde sa o apucam…

Cu toate astea, eu tot vreau sa va impartasesc (mai bine mai tarziu decat niciodata 🙂 ) cum am petrecut, eu cu Cipi si cu Bogdi, doua zile minunate in „Inima Transilvaniei”, o „destinatie” care s-a dovedit a fi super faina si relaxanta (desi am ajuns sa vedem numai o parte din acest minunat oras).

Poate ca stiti deja, unii dintre voi, ca mica noastra vacanta prin tara, a inceput cu Manastirea Dumbrava si a continuat cu Manastirea Nicula, unde sirul povestirii s-a oprit brusc…dar ea mai cuprinde, pe langa cele doua zile in Cluj, si Manastirea Rohia, Baia Mare si Oradea. Urmeaza si ele, cat de curand, sper :))

Si, pentru ca, bineinteles, am facut cam muuulte poze, am impartit calatoria noastra in doua parti. Astazi veti vedea cum a decurs prima zi, cum ni s-a descoperit orasul din masina, apoi la pas, iar ultima zi va surprinde alte locuri, la fel de frumoase!

 

Dar mai intai as vrea sa va spun ca, daca as fi reusit sa va povestesc atunci, in 2020, despre cele doua zile petrecute-n Cluj, as fi inceput cu: „Da’ ce ploaie vine de la Cluuuj!!”, asa cum ne spunea tati meu iubit… cand era cu noi, acasa, si vedea ca se apropia vreo furtuna. Iar cand Bogdi a crescut un pic mai mare i-o spunea si lui si ne distram cu totii de numa.

Si-i mai povestea cum a mers el la Cluj, cand era tanar, sa dea acolo la facultate… iar lui Bogdi ii placea atat de mult sa il asculte.

Pentru tati meu drag, care nu mai e langa noi (de trei ani deja), am ales ca mica mea introducere sa nu fie umbrita de tristete (el a fost cel mai amuzant si vesel om din lume!) ci sa redea „vorba” asta a lui… care, acum, are o si mai mare insemnatate.

Ce e absolut incredibil e faptul ca in ziua in care ne-am indreptat spre Cluj… chiar s-a anuntat ploaie, si a si plouat, lasand in urma un curcubeu arcuit si colorat!  Nu degeaba ne spunea tati ce ne spunea, iata ca s-a adeverit! Deci, ploaia chiar vine de la Cluj! Intotdeauna!! 😀

 

Si cu cat norii incepeau sa-ntunece cerul, cu-atat mai tare crestea si entuziasmul nostru, mai ales odata cu intrarea in judetul Cluj:

A trecut mult timp de-atunci dar pare si acum atat de viu tot traseul asta, prin oras si pana la cazare:

Poti descoperi un oras si din masina :))

Primaria Municipiului Cluj-Napoca:

Casa de Cultura a Studentilor Cluj-Napoca:

Pe langa Centrul Vechi, cu Ansamblul Monumental Matei Corvin, in spatele bisericii Sfantul Mihail (romano-catolica):

Monumentul Memorandistilor:

Teatrul si Opera:

Biserica Inaltarea Domnului (la care am fost a doua zi):

Biblioteca Judeteana:

Biserica Sfantul Ioan Botezatorul:

Iulius Mall, la fel ca la noi, in Timisoara 🙂

Am ajuns si la cazare si, desi eram cam franti, n-am stat o clipa! Eram prea nerabdatori sa descoperim orasul!

Apartamentul a fost neasteptat de primitor:

De la balcon:

Confortabile si fotoliile! Aici statea Bogdi seara, pe telefon, la povesti 😉

 

Tin minte ca, cumva, tot ce am vazut pana aici a sporit si mai mult bucuria „intalnirii” cu acest oras in care intram pentru prima oara. Si gandul mi-a zburat din nou la tati, care ne povestea ca, fiind student la Bucuresti, a facut o excursie de studiu, cu colegii, la Cluj, prin anii 60, si a fost atat de impresionat de Centrul Vechi al orasului, de Catedrala Ortodoxa si de Statuia lui Matei Corvin incat mi-am dorit ca si prima noastra oprire sa fie tot acolo!

Pe aici, pe undeva, am parcat masina si am mers pe jos pana in Piata Avram Iancu, din jurul Catedralei Ortodoxe:

Prima poza e facuta in spatele Catedralei, unde se afla Monumentul „Glorie Ostasului Roman”:

Frumoasa Catedrala Mitropolitana, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”:

…din interiorul careia nu am nicio poza, din pacate. Era foarte intuneric inauntru si ne-am gandit ca o sa revenim a doua zi, pe lumina, ceea ce nu s-a mai intamplat… fiindca am ales o alta „ruta”.

Deci, inca un motiv sa ne intoarcem aici 😀

Vedere catre fantana arteziana din mijlocul pietei:

Si catre statuia Episcopului Nicolae Ivan:

Si statuia Mitropolitului Bartolomeu Anania:

Piata Avram Iancu, vedere de ansamblu, cu Catedrala Ortodoxa in spate si cu Statuia lui Avram Iancu, cel mai mare erou national al romanilor din Transilvania:

Sunt sigura ca daca am fi prins o zi mai insorita, am fi zabovit mai mult aici!

Poate data viitoare?! 🙂

 

Piata Unirii a fost locul in care ne-am simtit cel mai bine din toata calatoria noastra in Cluj-Napoca!!!

Ne-am plimbat pana ne-au durut picioarele :)))

Am admirat Statuia lui Matei Corvin, cu cei patru generali ai sai:

Regele Matia, in prim-plan:

Curcubeul, si mai pregnant acum, si mai vizibil:

Am avut o zi extraordinar de frumoasa!!!

Urmeaza a doua parte, nu plecati :))




Tort Snickers

 

Prieteni dragi, astazi, de ziua blogului, va aduc un tort special cu arahide, caramel si ciocolata, Tort Snickers!!!

Pentru cei mai dulci 17 ani petrecuti impreuna cu voi!

Am vrut sa fie un tort rapid si usor de facut, fara praf de copt sau gelatina, cu un singur blat…de ciocolata, desigur 😀 …un strat de crema cu mascarpone si unt de arahide si, cel mai important ingredient: batoane Snickers!!!

A iesit ataaat de bun!!! Pana si mamei i s-a parut delicios, desi ei nu-i place nicidecum untul de arahide :))

Ceea ce nu pot spune despre Bogdi, care pur si simplu il adora!!!! Aveti aici toate retetele pe care i le-am facut cu unt de arahide de-a lungul timpului. El s-a bucurat cel mai mult de tortul meu aniversar! …si veti vedea mai jos de ce zic asta!

Acum, insa, va invit la o felie de „Snickers”, un pic mai altfel decat Prajitura Snickers, pe care am facut-o acum mai bine de 10 ani!!!! Dar la fel de delicioasa!!!

Anul viitor, la majoratul blogului 😛 , vom sarbatori cu si mai mare fast acest eveniment!!!

 

Ingrediente:

Blat de ciocolata:
  • 200 g ciocolata (50% cacao)
  • 50 g unt
  • 50 ml lapte
  • 4 oua mari
  • 160 g zahar
  • un praf de sare
  • 150 g faina
  • 10 g cacao
Crema:
  • 500 g Mascarpone
  • 250 g unt de arahide
  • 150 g lapte condensat indulcit (la conserva)
Glazura „Snickers”:
  • 300 g batoane Snickers
  • 100 ml smantana pentru frisca
Pentru ornat:
  • 150 g ciocolata
  • 50 ml smantana pentru frisca
  • 20 g unt
  • arahide prajite (sarate)

 

Sfat: scoateti tortul din frigider cu cca. 20 de minute inainte de a-l servi (altfel, blatul ar putea parea cam tare) si puneti-l inapoi la rece dupa aceea, pentru ca crema se inmoaie dupa o vreme (mai ales daca afara e cald).

 

Pentru voi, prieteni dragi, cu toata dragostea!

 

Mod de preparare:

Eu am copt blatul seara, ca sa imi fie mai usor a doua zi, cand urma sa asamblez tortul. L-am lasat la racit, l-am infoliat si l-am „indreptat” putin (la copt, a facut o mica „cocoasa”, pe care am taiat-o cu taietorul pentru torturi, asemanator celui de aici: Cupola de ciocolata). A fost tare bun! :))

Desigur, daca aveti timp, puteti coace blatul in aceeasi zi in care finalizati tortul.

Si glazura de ciocolata, cu care am ornat tortul, am facut-o tot seara, pentru ca trebuie sa stea peste noapte (nu la frigider!).  Puneti la topit ciocolata rupta in bucatele+frisca lichida+untul si lasati la racit (cu capac).

 

Incepem cu blatul de ciocolata mai intai: incingeti cuptorul la 170 grade C (foc domol) si tapetati cu hartie de copt o forma de tort cu diametrul de 26 cm (cu inel detasabil, ar fi perfect!).

Puneti apoi ciocolata, rupta in bucatele, impreuna cu untul si laptele pe foc mic si amestecati pana cand se topeste ciocolata (va trebui sa amestecati intruna!). Lasati crema de ciocolata deoparte, la racit.

Urmatorul pas e baterea oualor cu zaharul si praful de sare (cat luati cu trei degete) pana cand se obtine o compozitie spumoasa. Eu i-am lasat robotului onoarea 😀

Cand a fost gata, am turnat crema de ciocolata, bine racorita, peste crema de oua si am amestecat de cateva ori. La final, am adaugat faina si pudra de cacao, pe care le-am cernut inainte.

Am turnat compozitia in forma pregatita, am nivelat suprafata cu dosul unei linguri si am dat la copt pentru cca. 20 de minute. Blatul va fi dens, ca o negresa, cu gust intens de ciocolata! Cand s-a racit, indepartati hartia de copt, cu grija, si asezati-l inapoi in forma de copt.

In continuare, ne ocupam de crema, care se face foooarte usor: se bate branza mascarpone cu untul de arahide si laptele condensat indulcit. Atat! :))  Crema se intinde peste blatul de ciocolata si tortul se pune la frigider.

Glazura „Snickers” se face la fel de usor: se rup batoanele Snickers in bucatele mici si se topesc impreuna cu frisca lichida, la foc foarte mic. Amestecati intruna, pentru ca batoanele se „topesc” mai greu.

Aici: Sos Snickers, aveti o alta idee de sos, glazura…pentru inghetata, prajituri sau torturi.

Tortul se finalizeaza cu sosul fierbinte din batoane Snickers, turnat peste crema de mascarpone.

 

Iar de aici incep pozele si „povestea” lui Bogdi: dragul meu venea de la facultate, obosit si flamand…dar cand m-a vazut cu tortul afara, la pozat, mi-a sarit rapid in ajutor. Bineinteles ca voia sa-l atace 😀 …asa ca am facut o intelegere cu el, i-am zis ca daca ma ajuta sa fac cateva poze, poate sa se serveasca. Ceea ce a si facut:

Dar pe cand sa ornez tortul, a disparut cu tot cu felie :)))

Eh, chestia e ca eu oricum nu ma prea pricep la ornat 😀 … cea mai mare satisfactie a mea a fost, de fapt, ca am reusit sa il surprind cu tortul meu ciocolatos!

Si pentru ca am facut totusi crema de ciocolata pentru decor (v-am spus mai sus despre asta), am pus mici gramajoare de crema pe marginea tortului si am presarat cateva arahide sarate:

Am fost foarte multumita de cum a iesit…iar de gust, nu am cuvinte sa va spun cat de bun mi s-a parut!!!!

Ce mai, un real succes :)))

Anul viitor sa ne gaseasca pe toti cu bine, sa ne putem bucura si de 18 ani de blog!!!! Va pup!!!




Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus

 

Dragilor, mi-am pregatit, in sfarsit, si pozele de la Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus: o oaza de liniste si de frumos, la care ne-am oprit in drum spre casa.

A fost ultimul nostru popas din Brasov de care-mi amintesc si acum cu drag, desi a trecut atata timp de-atunci!!

Am vrut tare mult sa venim aici, in primul rand, pentru parintele Teofil Paraian (parintele care nu vedea cu ochii, ci cu inima) si care mi-a reamintit, cand mi-a fost cel mai greu, ce inseamna bucuria!

„Discursul” lui despre imbratisare, din care va las si voua un citat (din cartea „Ganditi frumos”), a fost ca un petec pe rana, ca o rugaciune tainica si vindecatoare:

„Ia gândiţi-vă, care dintre voi v-aţi întrebat vreodată: Oare iubesc destul? Oare iubesc într-adevăr?

Ştiţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi lângă tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti. Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea”

Mi-am dorit din tot sufletul sa ajung sa il „intalnesc” pe parintele drag si sa ii multumesc personal, cel mai emotionant moment, pentru mine, fiind cel de la mormantul lui, plin de flori si candele aprinse…unde am simtit o liniste si-o pace care nu erau din lumea asta (mami a mea draga a avut bucuria sa il intalneasca cu adevarat pe parintele, pe cand traia, intr-un pelerinaj facut la Manastirea Sambata de Sus, cu muuulti ani in urma).

Dar am venit si pentru Parintele Arsenie Boca, care a fost staret aici pentru cativa ani, si pentru izvorul lui din padure, unde, ca si la Manastirea Prislop, pe vremea cand Bogdi era mititel, am baut pe saturate apa rece, binecuvantata, de izvor.

 

Imi amintesc si acum cat de surprinsi am fost, inca de pe drum, de frumusetea locului…cu Muntii Fagaras in zare:

Iar cand am intrat pe poarta de lemn a manastirii si am vazut aleile si parcul cu atatea flori si verdeata…in perfecta ordine si armonie…am ramas fara cuvinte!

Aici il puteti vedea si pe Bogdi, la fel de uimit si incantat de tot ce era acolo dar, in special, de micul paraias care strabate parculetul :))

Doar susurul apei se auzea!!! Nu ne venea sa ne urnim de-acolo 😀

In drum spre curtea interioara a manastirii, ne-a atras atentia acest „foisor”…asa ca am mers sa il investigam:

Era un lumanarar, de fapt, cu un candelabru extrem de frumos, cu cruci:

…unde ne-am oprit cateva momente pentru a aprinde o lumanare:

In dreapta, foarte aproape de intrarea in manastire, e vechea Clopotnita, incadrata in acelasi peisaj de vis, cu brazi, flori…si cer albastru!

Tot aici se afla si „Academia Sambata – centru de spiritualitate, cultura, arta si stiinta”, pe care, din pacate, nu am mai ajuns s-o vizitam (am pozat-o dar a iesit prea intunecata poza, asa ca am lasat-o deoparte).  Am aflat mai tarziu ca, pe langa sali de conferinte si expozitii de icoane, lucrate in atelierul de pictura pe sticla al manastirii, mai exista si o trapeza si spatii de cazare etc.  Ramane de vazut, data viitoare! 🙂

Primul pas, pe sub bolta frumos pictata a Turnului-Clopotnita, cu vedere catre curtea interioara a manastirii:

Fresca, pe unul dintre pereti, cu Adormirea Maicii Domnului, hramul acestei manastiri:

Iar pe celalalt, o alta fresca cu Acoperamantul Maicii Domnului si cu un scurt istoric al manastirii, din care va redau cateva „cuvinte”:

„Sfanta Manastirea aceasta „Brancoveanu” din Sambata de Sus, Tara Fagarasului, cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost zidita de Constantin Basarab Brancoveanu, Voievodul Tarii Romanesti de peste munti, in anul 1696.  A fost daramata din temelie de catre habsburgii catolici, in anul 1785, pentru ca monahii ortodocsi n-au vrut sa treaca la Uniatie.  Biserica a fost restaurata in anul 1928 de catre Mitropolitul Nicolae Balan, devenind cel de-al doilea ctitor.

Incinta in stil brancovenesc, asa cum se vede azi, cu chilii si paraclis inchinat „Sfintilor Martiri Brancoveni”, canonizati in 1992, a fost zidita din temelie, cu ajutorul lui Dumnezeu, din initiativa, sub indrumarea permanenta a Inalt Prea Sfintiei Sale Mitropolitului Antonie Plamadeala al Ardealului, Crisanei si Maramuresului.

Al treilea ctitor, intre anii 1885-1993, staret fiind Arhimandritul Veniamin Tohaneanu care cu ravna a ostenit pentru ridicarea noii zidiri impreuna cu toata obstea calugarilor”

 

Va las aici un filmulet extraordinar de frumos realizat, de pe site-ul Manastirii Brancoveanu, cu istoria acestei manastiri (are doar 6 minute!) pe care va rog din suflet sa il urmariti:  https://www.manastireabrancoveanu.ro/istoric.html

Eu l-am vazut de muuulte ori si de fiecare data mi-a adus bucurie si pace!

 

Si, iata-ne ajunsi la bisericuta veche:

Luminoasa, cu coloane albe, sculptate in piatra:

Pictura din pridvorul bisericii cuprinde scene din Vechiul Testament: Raiul si Iadul, Judecata de apoi

Interiorul bisericii: Iconostasul cu pictura veche dar totusi atat de frumoasa (stiu ca din poza nu pare a fi asa, dar asa este!)

Curtea interioara, vedere de ansamblu. In dreapta, mormintele ctitorilor; in stanga, paraclisul de lemn cu toaca:

Nu mai tin minte de ce era atat de uimit aici Bogdi meu iubit 😀 , dar stiu clar ca nu doar el era asa :))

Si partea asta a ramas nedescoperita, din pacate…si exact aici se afla Muzeul si Biblioteca (plus chiliile). Nu stiam pe-atunci cate „comori” adapostea frumoasa manastire!

In mijlocul curtii se afla Fantana „Izvorul Tamaduirii”, cea mai veche „piesa” din incinta manastirii, atestata documentar la anul 1500:

 

Biserica noua poarta hramul Sfintilor Martiri Brancoveni si se afla la etaj, cum urci pe scari:

Paraclisul brancovenesc:

Cu iconostasul care, in timpul comunismului, a fost zidit dupa un zid (daca ati urmarit filmuletul pe care vi l-am recomandat mai sus, ati aflat deja asta…si multe altele).

Foarte, foarte frumos!!!

Vedere de sus, de la paraclis, catre curtea interioara, cu bisericuta veche:

 

La iesirea din manastire, a trebuit sa stam putin, sa respiram in tihna aerul ala curat de munte si sa ne bucuram de linistea de acolo!!!  Doar niste randunele jucause, ce zburau larg deasupra manastirii, mai ciripeau din cand in cand 🙂

Bogdi a reusit sa faca niste filmulete dar eu abia le-am prins in poza:

Vremea a fost tare capricioasa: ba era soare, ba se acoperea cerul cu nori. Dar, in final, n-a prea contat asta…doar calitatea pozelor mele a avut de suferit 😀

Aici, manastirea, vazuta de pe aleea care duce la cimitir, scaldata in razele soarelui, unde am surprins si crucea de piatra, ridicata in cinstea eroilor rezistentei anticomuniste din Muntii Fagarasului – Monumentul Eroilor:

Si, ultima oprire: cimitirul Manastirii Sambata

Mormantul Parintelui Teofil Paraian. Unde n-am mai spus nimic. Doar mi-am sprijinit capul de crucea calda de piatra si m-am bucurat ca eram acolo:

 

Atat am mai reusit sa facem, inainte ca furtuna sa inceapa…sa luam apa (Bogdi a luat, de fapt) de la izvorul Parintelui Arsenie Boca, care e foarte aproape de manastire (cu masina), intr-o padurice:

…dupa care, am fugit repede la masina:

Am lasat ploaia in urma…

Si ne-am indreptat spre casa.




Castelul Peles

Castelul Peles si Manastirea Brancoveanu (sau Sambata de Sus) v-au fost promise inca de la sfarsitul anului 2019, odata cu mini vacanta noastra in Brasov. Si chiar daca am ramas fooarte mult in urma cu postarea lor, promisiunea e promisiune 😛 , asa ca va invit sa ne insotiti in aceasta calatorie…inapoi, in timp 😀

Adevarul este ca am stat mult pe ganduri daca mai are rost sa redau povestea unor locuri vizitate de noi acum 5 ani (orice ar fi, eu tot nu inteleg cum de am ajuns din 2019 in 2024…intr-o clipita) dar imi doresc prea mult ca ele sa dainuie!

Pentru Bogdi, in primul rand, ca amintiri de familie. Sa ii fie ca un jurnal de calatorie si sa-l inspire sa cutreiere si el lumea-n lung si lat :))  Dar si pentru voi, prietenii nostri dragi, care ne sunteti intotdeauna aproape.

Sunt calatoriile noastre si nu vreau sa le pierd!

Iar acum chiar e timpul potrivit pentru a face asta: afara e frig, e inca iarna, asa ca ne putem „plimba” prin tara (si prin lume) linistiti. Cu doar un click!

N-as vrea sa va sperii dar cred ca pentru o vreme ma voi transforma intr-un blogger de calatorii :))

 

Dar sa va reamintesc putin cum am ajuns noi sa vizitam acest frumos palat din Sinaia: eram in ultima zi a mini vacantei noastre la Brasov si ne-am gandit sa dam o fuga pana in Poiana Brasov, sa ne racorim un pic (erau peste 30 de grade C pe-atunci, in Brasov) dar gandindu-ne la aglomeratia de acolo ne-am schimbat planurile si am mers direct la Peles.

Si bine am facut, pentru ca ne-am si relaxat, ne-am si racorit si ne-am umplut ochii de frumos!!!!

Si drumul pana acolo ne-a incantat peste masura, desi am prins si noi celebra coada de masini de pe Valea Prahovei :)))

 

Pana m-am dezmeticit eu din visare 😀 , am ajuns deja departe!!!

Nu v-am spus atunci, fiindca am fost prea trista, dar imediat ce-am coborat de pe Tampa mi-a cazut aparatul foto din brate!!! Ca niciodata, nu l-am avut agatat de gat si cand m-am asezat pe banca, a cazut direct… in obiectiv. Imi vine sa rad acum dar atunci parca a picat cerul pe mine..

Prima statiune montana surprinsa de pe geam, cu telefonul :))  …a fost Azuga, unde cred ca iarna transforma locul asta intr-unul de vis!!!!

Busteni, la fel de atragator, la poalele Muntilor Bucegi:

Erau in desfasurare „Zilele Culturii la Busteni 09-25 august 2019”, la Centrul Cultural Aurel Stroe:

Primaria orasului Busteni:

Cu siguranta ne vom reintoarce aici, pentru ca sunt foarte multe obiective turistice in zona si multe, multe locuri de vizitat!

 

Dar sa ne intoarcem la punctul final, si cel mai important, al calatoriei noastre: Castelul Peles, care ne-a impresionat maxim!!!!!

E adevarat ca nu am vazut multe castele la viata mea 😀 …dar, din alea putine, Castelul Peles mi s-a parut cel mai frumos din lume! Si nu numai mie! Si Cipi si Bogdi au fost fascinati de el! Cu tot cu ghid am fost coplesiti de istoria lui, de frumusetea arhitecturii sale, de decoratiunile interioare, de sculpturi, tablouri, mobilier…de gradina plina de culoare, de statui…de tot!!!!

Pe aleea care duce catre Castelul Peles, am trecut mai intai pe sub acest turn cu bolta, din piatra, desprins parca dintr-o poveste cu printi si printese:

Aici, vazut din partea cealalta, de pe alee:

Alee care ducea catre aceasta terasa de vara frumoasa, numita Bar Regal, sau „La tunuri”:

…pe langa care doar am trecut 😀 , pentru ca prima oprire a noastra a fost la Carol Gastro Bierhaus.

La o cafea cu frisca.

Si niste sucuri de portocale, proaspete.

Si-o prajitura cu ciocolata (eu, bineinteles) :)))

Si, Bogdi, niste papanasi (pe care i-a impartit cu taica-su 😀 ):

Locatia e incredibil de frumoasa, la numai cativa pasi de Castelul Peles:

Iar meniul, pe langa preparatele cu nume nemtesti 😛 , are si un scurt, dar concludent, istoric al Castelului Peles, din care vreau sa va spicuiesc cate ceva:

„Domeniul regal Sinaia, construit de regele Carol I, a luat fiinta prin cumpararea de catre regele Carol I a unui teren din apropierea Manastirii Sinaia. Toate cheltuielile, sub stricta supraveghere a regelui Carol I, au fost achitate din fondurile sale personale…

Castelul este un simbol al natiunii romane independente, unificate si consolidate statal.

Din punct de vedere arhitectural, Castelul Peles este o capodopera a stilului neo-renascentist german…

Dupa decesul lui Carol I, Castelul a fost transmis Regelui Ferdinand, care l-a lasat mostenire directa Regelui Mihai”

Cu adevarat istoria Castelului Peles e una extrem de frumoasa dar, oricat m-as stradui, nu as putea sa v-o redau in doar cateva cuvinte. Pentru aceasta, va invit sa intrati pe site-ul oficial al Castelului, aici: Muzeul National Peles, pentru muuult mai multe detalii!!

Primul nostru contact cu Castelul Peles, resedinta de vara a regilor Romaniei, a fost Turnul cu ceas:

A urmat statuia Regelui Carol I:

Si fantana arteziana din fata palatului:

Curtea interioara, unde se afla casa de bilete, e si ea la fel de impresionanta:

Detaliu poarta de intrare in castel:

Vedere catre castel, din gradina:

E un parc, de fapt, cu alei si trepte si statui, extraordinar de expresive, de care ne-am bucurat in cele cateva minute ramase pana la vizitarea castelului:

Statuia Reginei Elisabeta („Regina brodand”):

Si, dupa cum se vede si in poza, era timpul sa intram…coada fiind deja formata 😀

Iar aici poate ca va voi dezamagi putin, pentru ca am foarte putine poze facute inauntru…si nici alea reusite (facute cu telefonul, v-am povestit mai sus ce am patit)…dar am fost atat de captivata de ceea ce am vazut si de informatiile care „curgeau” din gura ghidului, in timp ce treceam dintr-o camera in alta incat, la un moment dat, am renuntat sa mai fac poze si efectiv m-am bucurat de experienta.

O experienta unica! Unica si frumoasa!!!

 

Si m-am gandit ca poate v-ar placea sa aflati cateva lucruri interesante despre castel, pe care le-am preluat din „ghidul” cumparat acolo: „Castelul Peles-Muzeul si Colectiile sale”:

  • in anul 1875 s-a pus, in mod solemn, piatra de temelie a castelului Peles
  • peste patru ani, in anul 1883, va avea loc inaugurarea oficiala a castelului
  • lucrarile de construire a Castelului Peles au durat aproape patruzeci de ani, forma actuala capatand-o abia in 1914
  • dorind sa dea resedintei sale un aspect cat mai modern, Carol a pastrat semineurile doar ca obiecte de decor, incalzirea castelului facandu-se prin calorifere cu aer cald, instalate in 1881.
  • cum castelul avea -pe langa subsol si parter- un etaj si doua mansarde, turnurile fiind si mai inalte, el a fost prevazut cu un ascensor
  • pentru a se putea comunica eficient in interiorul lui, castelul a fost dotat cu o instalatie de sonerie electrica
  • regele Carol si regina Elisabeta au fost mari iubitori de arta, reusind sa stranga la Peles o impresionanta colectie de tablouri, tapiserii, sculpturi, arme, carti, covoare, servicii de masa, ceramica, mobilier etc.

Si ar mai fi multe de mentionat insa ce m-a uimit pe mine a fost tavanul din sticla, cu vitralii, care putea fi deschis vara, fiind actionat electric (sau manual) si de unde oaspetii regelui puteau admira cerul instelat!!!

La fel de uimita am fost, insa, si de Sala de teatru, ce dateaza din anul 1883 si care in anul 1906 se adapteaza pentru proiectii cinematografice!

 

Putinele mele poze 🙂

Scara de Onoare, care, in cateva secunde dupa deschiderea usilor, s-a umplut de oameni :))

Tavanul vitrat mobil, de care v-am povestit mai sus!  Si va citez din carte: „Dupa dejun, regele ii invita pe oaspeti la ceai, in Holul de onoare. La un semn al suveranului, un aghiotant apasa pe un buton electric si tavanul salii se deplasa usor, lasand cerul liber”. Cat de tare e asta??? :))

Sala de receptie a castelului:

Scara interioara, in spirala, din lemn de nuc:

Holul de onoare, cu cele doua sculpturi in marmura alba ale regelui si reginei:

Sala de arme:

Alte sali importante pe care le-am vizitat: Sala de muzica, Biblioteca, Sala de concerte, Sala Florentina, Sala Maura, Salonul Turcesc…desi castelul are in total 160 de camere!!! :))

 

La iesire, desi ne-am propus sa cumparam niste suveniruri de la magazinul „Gifts & Souvenirs”, n-am mai facut-o…pentru ca am fost si ametiti de tot ce-am vazut 😀 …dar si ametiti de foame…

Asa ca am trecut rapid si prin fata castelului Pelisor, pentru cateva poze (sper sa nu mai ramana nevizitat pe viitor). Foarte frumos si el!!!

Si ne-am oprit direct la Restaurantul Furnica, un restaurant cu preparate vanatoresti, la care, nu mai stiu acum de ce, am comandat ceva mai „traditional”, nu vanat…

Cred ca nu am fost destul de curajosi sa incercam si lucruri noi 😀  Bun si platoul cu mici si carne :))

 

Revin cu ultima parte a weekend-ului nostru la Brasov: Manastirea Sambata de Sus…cat pot de repede!!!




Ziua Nationala a Romaniei, Alba Iulia 2022

 

Dragilor, v-am pregatit o postare speciala astazi, pe care am intitulat-o: Ziua Nationala a Romaniei, Alba Iulia 2022…poate cea mai lunga postare de pe blog dar si una dintre cele mai frumoase!!! Pacat doar ca am intarziat „un pic” cu ea…adica cu exact un an 😀

Mi-ar fi parut rau, insa, sa nu va fi impartasit si voua cum ne-am petrecut ziua in capitala de suflet a Romaniei, eu, Cipi si Bogdi meu iubit. Mai ales ca anul trecut a fost pentru prima oara cand am pasit in Alba Iulia!!

Nu pot sa va spun decat ca am trait cu mare emotie si bucurie fiecare clipa! Parca ne-am contopit cu toti romanii de acolo…si de pretutindeni!  Am fost cu totii Unul, chiar si pentru o zi!!!

Va spun si voua, acum, din toata inima: „La muuuulti ani!” , sa fim sanatosi, sa traim in pace si sa ne cinstim intotdeauna patria in care ne-am nascut! Sa ne onoram stramosii si sa vorbim cu dragoste si cu mandrie despre tara noastra si despre toti romanii (si cei cu suflet de roman dar de alta nationalitate intra in categoria asta 😛 ).

Va invit sa ne insotiti in cea mai frumoasa zi a noastra, a tuturor romanilor…asa cum am trait noi toate momentele cheie ale zilei de 1 Decembrie 2022!!!

 

Totul a fost extraordinar inca de la inceput! Priviti cine a „defilat” impreuna cu noi, la intrarea in oras: niste elicoptere militare, dintre care unul avea agatat steagul Romaniei. Am intrat in forta 🙂

Si de vreme ce am ratat parada militara si fanfara, ne-am oprit putin in Mini Mall-ul care ne-a iesit in cale (am aflat ulterior ca se numeste Mercur City Center) pentru o mica gustare si o cafea. Ne-a placut tare mult aici, totul a fost curat, cu bun gust!

Sus, la etaj, am dat peste un restaurant chinezesc foarte dragut, Old Shanghai, unde am mancat niste taitei de orez si legume pane cu sos de soia (fiind singurele feluri de mancare de post):

Foarte gustoase si satioase!!!

Am baut un ceai pana la urma, bun de tot si aromat:

Si dupa ce am admirat orasul de la terasa exterioara…

…am pornit voiosi catre „inima” Cetatii, unde abia am gasit un loc de parcare (langa parc):

Monumentul Unirii Neamului Romanesc a fost primul care ne-a intampinat. Sobru, impunator..cu coroane si jerbe de flori depuse la picioarele lui:

„Monumentul Unirii se inalta in Parcul Unirii, zona unde s-au adunat, in 1918, cei peste 100.000 de romani veniti din toate colturile Transilvaniei, pentru a decide Unirea Transilvaniei cu Romania” (spicuit de pe tablita info a monumentului).

Ne-a impresionat viziunea artistului, care a ales sa reprezinte acest monument sub forma a patru cruci care se unesc intr-o cupola, simbolizand unirea romanilor din cele patru parti ale tinuturilor romanesti:

A urmat Statuia Sfantului Arhanghel Mihail, care i-a placut cel mai mult lui Bogdi!!!

Lumea venea grupuri-grupuri…toti cu zambete pe fata. Se imbratisau bucurosi, isi urau zgomotosi „La muuulti ani!” .  Am intrat rapid si noi in atmosfera de sarbatoare! :))

Tinerii, multi in costume populare sau acoperiti ca si cu o haina cu steagul tarii noastre, cantau colinde, cantece patriotice, radeau fericiti…nu simteau nici frig, nici foame 😀

Din parc, vedere catre Catedrala Unitatii Nationale (in fundalul pozei), care se afla „in oglinda” cu Catedrala Incoronarii. Data viitoare vreau sa ajungem si acolo!!!

Podul care face legatura intre Monumentul Unirii, din parc, si Catedrala Ortodoxa „a Reintregirii” a fost o surpriza placuta pentru noi. Mijlocul podului e din lemn iar marginile sunt din sticla!! Ne-a placut mult de tot!!!  Iar in dreapta, jos, era in plina desfasurare targul de Craciun, cu tot felul de bunatati…si cu o multime de oameni care misunau de colo-colo 🙂  Patinoarul, dintre toate, i-a facut cu ochiul lui Bogdi dar a ales sa ne insoteasca catre Catedrala Incoronarii:

Turnul Clopotnita impodobit frumos cu drapelul Romaniei:

Frumoasa Catedrala a Incoronarii sau a Reintregirii, cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil:

Foarte frumos si in interior!!!

Maica Domnului cu pruncul (Axion Estin):

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil:

„Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului si impreuna lucrarea Sfantului Duh, s-a zidit acest sfant lacas de inchinaciune intre anii 1921-1922. Ridicata in memoria Catedralei lui Mihai Viteazul, primul unificator al romanilor, actuala Catedrala ramane peste veacuri simbolul unitatii nationale si spirituale. Regele Ferdinand I si Regina Maria, in timpul carora s-a realizat aceasta ctitorie, s-au incoronat aici la 15 Octombrie 1922 ca suverani ai Romaniei Mari”:

Domnitorul Mihai Viteazul:

Am lasat aici una dintre cele patru placi comemorative care se pot vedea pe fatada bisericii (toate aduc aminte de evenimente importante):

La iesirea din biserica, ne-am oprit sa cumparam bratari tricolore si insigne cu steagul Romaniei si am facut un mic filmulet si muuulte poze cu noi trei, extreeem de emotionati 🙂

In continuare, am ajuns la Statuia lui Mihai Viteazul. Impunatoare!!

Si, inghetati cum eram, ne-am oprit la o cafea si un ceai fierbinte…langa acesti soldati in uniforme militare (au fost prezentate mai multe uniforme din primul si din al doilea razboi modial). Foarte emotionant, parea totul atat de real!! Soldatul din dreapta e din bronz, insa 😀

Tare rau imi pare ca nu stiu cum sa va descriu in cuvinte care era atmosfera atunci! Doar daca esti acolo, si cred ca doar in 1 Decembrie, cand sunt atatea suflete care vibreaza si simt romaneste…poti simti ce am simtit noi!

Clopotul Unirii, ce simbolizeaza Marea Unire de la 1918:

Aici se faceau pregatiri intense pentru concertul care urma sa inceapa (la intoarcere i-am prins putin pe Zdob si Zdub):

Noi am mers mai departe, pe langa ruinele ce reprezinta o parte din Castrul Legiunii a XIII-a Gemina Via Principalis, ruine de pe timpul romanilor:

Basorelief cu lupa dintre daci si romani, scena care l-a impresionat foarte tare pe Bogdi meu drag:

Poarta a III-a (cea mai frumoasa din cele 7 Porti pe care le are cetatea bastionara Alba Carolina):

Detaliu Poarta a III-a, bogat decorata..in mijlocul careia se intrevede Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan:

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan , monument inchinat eroilor rascoalei de la 1784-1785:

Poarta a VI-a (in unele locuri aparea ca Poarta a II-a), frumos luminata:

Zidurile Cetatii, seara:

 

La intoarcere, am vizitat Sala Unirii si Muzeul National al Unirii, unde am intrat gratis! Daca ajungeti in Alba Iulia, nu trebuie sa ratati aceste doua obiective istorice, foarte importante pentru neamul romanesc! Eu am si acum biletele de intrare gratuita 🙂

Sala Unirii:

Muzeul National al Unirii, care e in fata Salii Unirii:

Va las aici cele mai importante exponate din ambele cladiri istorice.

Documentele Unirii, Vol. I si II:

Discursul lui Vasile Goldis:

Aparatul de fotografiat al lui Samoila Marza, fotograful Unirii:

Cateva poze de atunci:

Cartea de Aur a Serbarilor Unirii, cu semnaturile celor prezenti la ceremonie:

Actul Unirii:

Lucrarea „Incoronarea Regelui Ferdinand si a Reginei Maria. 1922” a artistei Elena Bria:

Extraordinar de expresiva!!!

 

Calatoria noastra de o zi se termina aici 🙂

In drum, inapoi catre parcare, am fotografiat terasa asta faina cu scaune din butoaie :))

Si am admirat de sus, patinoarul in culori si Monumentul:

Nici copiii nu se lasau dusi acasa 😀

…asa ca am hotarat sa mai stam si noi un pic :))) Am intrat intr-un bar micut si cochet, Dante, si ne-am incalzit langa o ceasca mare cu cafea si scortisoara, in timp ce urmaream meciul de fotbal (nu vreti sa stiti ce urlete se auzeau cand dadea vreunul gol 😀  )

A fost foooarte fain!!!!

Ne-ar mai fi trebuit inca o zi pentru a putea „cuprinde” toate obiectivele turistice din zona dar cu siguranta vom reveni si ne vom bucura de toate! Si de ziua romanilor dar si pe timp de vara, cand poti lua la pas toata Cetatea si te poti bucura nu doar de istoria locului ci si de tot ce are de oferit pe plan gastronomic!!!! :))) Aici, acum multi ani, puteti gasi o „declaratie” in sensul asta: De ziua Romaniei




Etno Kuca Dinar-ziua lui Bogdi, 18 ani

Acum un an, cand Bogdi a implinit 18 ani, va spuneam in postarea cu tortul lui aniversar ca voi reveni „in curand” cu mica noastra excursie in afara tarii…dar, dupa cum ati observat, au trecut luni buuune de atunci si peste blogul meu s-a asezat praful…  S-au intamplat prea multe intr-un timp prea scurt si nu am reusit nicicum sa imi adun gandurile..

Astazi, totusi, vreau sa va povestesc cum ne-am dus, din nou, in Vrsac, la Etno Kuca Dinar, faimosul restaurant sarbesc, pentru a sarbatori cum se cuvine intrarea lui in „maturitate” 😀

Voiam de multa vreme sa ajungem aici dar tot auzeam ca e imposibil de gasit o masa fara o rezervare in prealabil si parea un pic intimidant. Realitatea, insa, a fost alta: am asteptat putin in holul de la intrare si un chelner dragut, care vorbea romaneste, ne-a facut imediat rost de o masa! Acum, nu stiu, poate ca a contat si faptul ca eram super entuziasmati si faceam (eu cu Bogdi) zeci de poze pe minut, si-n stanga, si-n dreapta, si la tavan, si la podele…si s-au gandit sa ne aseze mai repede la o masa, pana nu ranim pe careva pe-acolo :)))

Sentimentul pe care l-am avut, de la intrarea in restaurant si pana la terasa din curtea exterioara, unde am fost invitati sa ne asezam, a fost unul extrem de emotionant. Pentru mine, mai ales. Era ca si cum m-as fi intors in timp, pe vremea cand traiau bunicii mei dragi: Jiva si Emilia (mosu’ meu iubit, Jiva, care a venit de la Stanciova sa fie cu buna mea iubita, Milca).

Am revazut cu ochii mintii stalogul si sofrul in care mesterea mosu’ te miri ce, de dimineata pana seara…cuptorul cu lemne din curte (in continuarea bucatariei), unde cocea buna cea mai buna pita din lume, cu miez pufos si coaja crocanta (..si pe care, jumate o mancam goala, asa fierbinte cum era) si podul casei, unde erau agatate, tot asa, ulcioare de lemn, bocale si calaie, covate pentru faina si vase pentru framantat..

Taaare greu mi-am stapanit lacrimile…

Dar momentul era de sarbatorit, nu de jelit, asa ca am comandat imediat un pocal de vin rosu si o sticla de bere si, in spiritul sarbesc, pe care si noi il mostenim, am ciocnit rasunator un: „La muuuulti ani, fiule!!! , sa iti gasesti calea, langa fata pe care Dumnezeu ti-a ales-o deja si pe care o asteptam cu totii sa apara…sa fii fericit, sa te bucuri de viata, si cand pare ca te frange, si cand e lina si frumoasa! Si noi sa fim cat mai mult langa tine, sa-ti fim sprijin si ajutor in toate si sa ne umplem inimile de bucurie si pace, impreuna! Mai ales cand or veni si aia micii, muuulti, sper eu!”

…ma rog, sau ceva asemanator, ca a trecut cam mult de-atunci si nu imi mai amintesc exact ce i-am urat 😀

 

Am avut o zi minunata, de neuitat!!! Iar faptul ca am luat masa in compania sfintilor, cu Sfantul Gheorghe in icoane, pe pereti si pana pe meniu (si Sfantul Trifon se bucura de evlavie aici), a amplificat si mai mult starea noastra de bine!

Bine de stiut: daca sunteti din Timisoara (sau in tranzit, prin orasul nostru prea frumos), va puteti bucura de o experienta asemanatoare, la restaurantul Dinar din Complexul Studentesc (am fost si acolo, va pun poze la sfarsitul postarii).

 

Dar sa incepem cu inceputul 🙂

Restaurantul Dinar, vazut de pe strada (noi am parcat mai departe un pic, unde am gasit loc de parcare):

La intrare, „Dinar” in alfabetul chirilic sarbesc:

500 de dinari sarbesti in rama:

Aici am asteptat cu sufletul la gura o masa…si am pozat de zor :))

Era arhiplin, si inauntru, si afara…si abia dupa ce am degustat si noi din bunatatile lor, am inteles de ce unii oameni alegeau sa astepte in picioare pana cand se elibera o masa:

Bogdi, incantat peste masura de decorul rustic 🙂

Iar eu, si mai mult 😀 Am pozat cu atata drag oliviera cu suportul de lemn, pe care era incrustat Sfantul Gheorghe, sfantul nostru iubit, sfantul nostru protector (al Ghirodei si al familiei noastre):

…si-am rasfoit cu maaare placere meniul bogat:

Cum va spuneam mai sus, primele au fost „aperitivele” 😀

Apoi ciorbele: una de vita si alta, de care nu am auzit niciodata pana atunci: burta de vitel in suc propriu!!!  …pe care, bineinteles, mi-am revendicat-o imediat (scuza mea a fost: sunt blogger culinar, trebuie sa testez tot 😀 …desi, va dati seama ca am gustat din fiecare fel adus la masa :)))) )

Au urmat apoi specialitatile din carne.

Bogdi s-a delectat cu o pljeskavica speciala: Pljeskavica Gurmandului :))

Iar eu cu Cipi, chiar nu stiu sa va spun ce am primit 😀  Asta, pentru ca ne-am lasat pe mana chelnerului nostru care ne-a adus, din spusele lui, cele mai gustoase preparate din bucataria lor. Si chiar asa a fost! 🙂

Portiile mari, satioase, satura si pe cel mai mare iubitor de carne, daramite pe noi! Si pe langa asta, am avut si sosuri, foarte bune, si o painica de casa extraordinara!!!  Ce mai, totul a foarte gustos! Mai ales caimacul! As zice chiar ca pe locul intai e caimacul :)))

Abia, abia ne-am ridicat de la masa 😀

 

Din mers, cateva poze, catre iesire, unde, in dreapta, sus pe scari, se afla o alta sala de mese:

Aici, vazuta dintr-un alt unghi, de unde se vede si bucataria semi deschisa:

Tot aici, langa zid, am zarit o colectie uriasa de rachie. Erau diverse sticle cu tuica: de gutui, de pere, de prune…

Am coborat un pic si-n crama cu vinuri, unde efectiv ne-am simtit intr-o alta lume!!!

Sfantul Mucenic Trifon, ocrotitorul livezilor si al viei:

Inapoi, spre inedita camera cu trasuri, agatate de tavan!!!!!

Sfantul Gheorghe drag!!!!

Va spun eu, nu ai cum sa nu ramai cu gura cascata! 😀

La iesire, Bogdi a reusit sa surprinda inca o data prima sala a restaurantului, numita Sala Etno (menita nefumatorilor):

 

Ziua si-a continuat cursul la fel de frumos, cu o plimbare prin Varset, iar inainte de a pleca spre casa ne-am oprit in parcul „nostru”, unde am povestit si ras cu pofta langa o cafeluta si niste clatite cu Eurocrem:

 

Iar la finalul postarii, asa cum v-am promis, va las cateva poze de la Restaurantul Dinar din Timisoara, dintr-o alta zi, bineinteles 😀

Aici, Bogdi a vrut sa testeze gulasul de vita cu mamaliga:

Iar eu cu Cipi am ales un platou Grill Mixt, o salata Shopska si paine in stil Choka (cu boia):

Delicioase toate!!! Si ne-a mai ostoit dorul de Serbia, unde ne simtim intotdeauna atat de bine!!!!

 

Va multumim pentru ca ne-ati insotit in mica noastra calatorie (mai mult gurmanda, e adevarat)! Va imbratisam cu drag pe toti!!!




Crema Stracciatella la pahar

 

Crema Stracciatella la pahar: cadoul meu dulce pentru voi, cei care ma urmariti, poate chiar din anul 2007, de cand m-am hotarat sa pun pe „hartie”, ca intr-un jurnal deschis, bucurii, tristeti…si retete 🙂

Au trecut 16 ani de atunci si, cum va spun de fiecare data, parca au trecut prea repede…dar ma bucur ca i-am trait alaturi de voi!  Totul a inceput cu Bogdi dar incet, incet v-am cuprins pe toti. Acum suntem o familie mare si frumoasa (si gurmanda, evident! 😀 ).

De crema mea Stracciatella s-au bucurat cel mai mult Cipi si Bogdi, carora le plac enorm deserturile fara coacere, cu biscuiti si multa crema (si nu foarte dulci).  Dar si noi, eu cu mami, am fost incantate de gustul delicat si fin al „cheesecake-ului” la pahar, cu „picatele” de ciocolata.

Sper sa va placa si voua la fel de mult!!! Va imbratisez cu mare drag pe toti si va multumesc ca v-ati imbarcat in aceasta calatorie…ce, sper eu, va dainui vesnic!

La sfarsitul postarii, va voi pune link catre toate aniversarile blogului meu, la care, multi dintre voi, ati fost partasi! La multi ani blogului meu si noua tuturor!!!!

 

Ingrediente pentru 4 pahare de 350 ml :

Crema Stracciatella:
  • 500 g Mascarpone
  • 200 ml smantana pentru frisca
  • 160 g lapte condensat indulcit
  • 100 g ciocolata cu lapte
Pentru stratul de biscuiti:
  • 200 g biscuiti cu unt
  • 50 g unt
Decor:
  • 50 g ciocolata cu lapte

 

Sfat: daca nu gasiti lapte condensat indulcit, la conserva, preparati-l voi in casa: Lapte condensat

 

Si Rafi al nostru iubit a sarbatorit cu noi, cum stie el mai bine…adica tolanit, langa caloriferul de pe coridor :)) L-am tratat totusi si pe el cu niste biscuiti, dat fiind faptul ca nu are voie sa manance ciocolata..

 

 

Mod de preparare:

Prima data preparati crema Stracciatella, care se face foarte usor: bateti la robot sau cu mixerul crema Mascarpone (scoasa din timp de la frigider) pret de 1-2 minute.

Separat, bateti frisca lichida si rece pana prinde consistenta (nu e nevoie sa fie tare, ca pentru ornat).

Amestecati cele doua compozitii (eu tot la robot le-am pus) si adaugati laptele condensat indulcit, la conserva.

La sfarsit, adaugati ciocolata data pe razatoarea mare (puneti-o cateva minute la congelator, inainte de a o rade, pentru ca va va fi mai usor).

 

In continuare, topiti untul si pisati biscuitii; amestecati totul foarte bine.

Claditi straturi de biscuiti si crema in pahare inalte si ornati, daca vreti, cu bucatele de ciocolata.

Daca aveti rabdare si lasati paharele la frigider peste noapte, va veti bucura de cea mai gustoasa crema Stracciatella din lume!!! 😀

 

Cateva poze (te puuup, Cipi!!) cu acest desert festiv:

Ceva extraordinar de buuun!!!!! :))

 

Pentru voi! Pentru prietenia si dragostea cu care ma inconjurati!

 

Daca va face placere, puteti „savura” vizual toate creatiile mele dulci, dedicate blogului meu, de la inceput si pana acum:  Aniversare blog




Tort cu fistic si mure, pentru Bogdi, de 18 ani!!!

Dragiloor, Bogdi meu iubit, copilul meu frumos, a implinit, acum cateva zile, in 25 septembrie, 18 ani!!!!

Ii multumesc bunului Dumnezeu pentru „darul” minunat pe care mi l-a facut, pentru cum m-a lasat sa simt adierea raiului inca de-aici, de pe Pamant..fiindca de cand l-am nascut pe Bogdi sunt cu un picior in rai!!! 🙂

Tuturor ne-a umplut inimile de bucurie, inca din prima clipa! Eu cu Cipi de-abia de-atunci, de cand a venit el in vietile noastre, am inceput sa traim cu adevarat!
Sunt muuult mai emotionata si aeriana decat „preconizam” ca o sa fiu, atunci cand a implinit 14 ani: Tort Adidas  :))

Ce minune ne-a trimis Dumnezeu!!! Cata fericire!!!

Vreau, asadar, sa impartasesc cu voi marea bucurie care imi inunda inima si sa va invit la o felie din tortul lui aniversar, un tort cu fistic si mure, ataaat de fin si gustos, cum n-am mai facut niciodata!  Am ales, bineinteles, ingredientele dorite de Bogdi: fistic (in Grecia numai inghetata de fistic si-a luat 😀 ) si mure, pentru ca, desi le-a descoperit gustul nu demult, ii plac enorm!!!

Nu a mai putut sa vada ciocolata in fata ochilor, hahaa!!! Si la petrecerea lui de majorat, de acum o saptamana, cea mai faina petrecere din lume, unde s-a distrat de minune cu prietenii lui, a avut un alt tort fresh, cu zmeura: Prajitura cu zmeura, fara coacere.

Si pentru ca aceasta stare de bucurie sa tina si mai mult, am fugit din nou pana in Serbia, la Varset, unde am petrecut de minune la restaurantul Dinar (revin cu poze de acolo in curand).  Voiam s-ajungem pana-n Belgrad dar zilele astea ploioase ne-au dat peste cap planurile..

Bogdi iubit, sa te binecuvanteze bunul Dumnezeu si Maica Domnului iar sfintii sa iti fie cei mai buni prieteni! …si ingerii lui Dumnezeu, in frunte cu ingerul tau pazitor!

Noi te iubim cel mai mult din lume si tot ce iti dorim e sa fii fericit! La muuulti ani!!!!

Abia astept sa ne duci in Grecia…cu masina ta! 😛

 

Ingrediente:

Blat de fistic:
  • 125 g fistic crud, macinat fin
  • 4 oua
  • 180 g zahar
  • 150 g faina
  • 1 lingurita praf de copt
Sirop:
  • 200 ml lapte cald
  • 2 pliculete zahar vanilat (16 g)
Crema de fistic cu mascarpone:
  • 220 g crema de fistic (pasta de fistic)
  • 300 g Mascarpone
Crema de mure:
  • 200 g mure congelate
  • 150 g iaurt grecesc
  • 250 ml smantana pentru frisca (30% grasime)
  • 80 g zahar pudra, vanilat
  • 4 foite de gelatina sau 5 g gelatina granule (la plic)
  • 120 g lapte condensat indulcit
Pentru ornat:
  • 100 g fistic crud, tocat

 

Mod de preparare:

Incepem cu blatul de fistic, care a iesit atat de bun!!! Il puteti folosi si pe post de prajitura+crema preferata!

Incingem mai intai cuptorul la 180 grade C (foc potrivit) si tapetam cu hartie de copt (doar baza) o forma de tort cu diametrul de 26 cm.

Pentru blatul de fistic, separam ouale; batem albusurile cu un praf de sare si jumatate din cantitatea de zahar si-apoi, separat, batem galbenusurile cu restul de zahar. Amestecam faina (cernuta) cu praful de copt; adaugam amestecul uscat peste compozitia cu oua si mixam la viteza mica, scurt, pana se incorporeaza ingredientele.

La final, adaugam fisticul macinat si, la fel, mixam doar pana se inglobeaza in compozitie. Rasturnam cu grija in forma pregatita, nivelam usor suprafata si dam la cuptor pentru cca. 25 de minute.

Cand e gata (puteti folosi o scobitoare pentru a vedea daca blatul e copt), scoateti forma din cuptor si lasati blatul sa se raceasca in forma.

Preparam acum si siropul, pentru a-l avea la indemana. Totul decurge extrem de rapid: amestecam intr-un pahar laptele cu zaharul vanilat!

In continuare, ne ocupam de creme 🙂 Prima, cea de fistic, se face cel mai usor: se amesteca crema de fistic (ce se gaseste si in supermarketuri) cu branza mascarpone, scoasa din timp din frigider. Folositi mixerul!

Pentru crema de mure, amestecam iaurtul grecesc cu murele congelate si le lasam cateva minute sa se „dezmorteasca”; mixam de cateva ori cu mixerul vertical, pana obtinem o pasta. Daca vreti, puteti lasa murele sa se decongeleze, le pasati si treceti totul printr-o sita, pentru a scapa de samburi. Abia dupa aceea adaugati iaurtul.

Batem, intr-un bol inalt, smantana pentru frisca, foarte rece, impreuna cu zaharul pudra, vanilat, si o inglobam in crema cu iaurt si mure. Tot acum turnam si laptele condensat indulcit.

Ultimul pas in prepararea cremei e adaugarea gelatinei: punem foitele de gelatina la inmuiat in multa apa rece si le lasam cca. 5 minute. Scurgem apoi apa si topim gelatina la microunde (in cateva secunde e gata). Daca folosim gelatina sub forma de granule, la plic, punem doar 50 ml apa, iar cand o topim, nu mai scurgem apa. Oricum ar fi, gelatina topita nu se pune direct in crema ci se amesteca mai intai cu cateva linguri de crema, ca si la ciorba cu smantana 😀

Finalul: taiem pe jumatate blatul de fistic; un blat se aseaza inapoi in forma. Turnam jumatate din crema de fistic si nivelam. Turnam cu grija jumatate din crema de mure si punem la frigider pentru cca. 20 de minute. Continuam apoi cu asezarea celuilalt blat de fistic+crema de fistic ramasa+crema de mure. Punem din nou la frigider pentru 20-30 de minute:

Cu putin timp inainte de a fi servit, tortul se orneaza pe margini cu fistic maruntit:

Eu in mijloc am lasat loc pentru lumanarile cu numarul 18 dar mi s-a transmis, chiar de sarbatorit, ca nu mai e copil 😀 …asa ca am umplut „golul” ala cu un pumn de fistic maruntit:

Un tort demn de o aniversare atat de frumoasa!!!

Va imbratisam pe toti cu mare drag si va multumim pentru urarile minunate si gandurile bune!!

 

Eu, una, plutesc de fericire!!!




Acasa

Acasa, locul cel mai frumos din lume!  Bucata aia de pamant care poarta „amprenta” atator oameni, toti dragi inimii mele…singurul loc in care ma simt eu, asa cum sunt cu adevarat.

Asa m-am gandit eu astazi, dragilor, ca de ziua mea sa va iau cu mine la o plimbare prin gradina (pe care am inceput sa o fotografiez inca de la inceputul lui Aprilie).

Nu v-am adus nimica dulce, doar liniste si pace.

Si pomi, si flori, si animale 🙂

Nectarini in floare, meri infloriti, sute de papadii ca niste sori in miniatura…

Cirese verzi, flori de gutui imbobocite si iorgovani parfumati (liliac):

Un pic din teiul meu frumos, si-un pic de cer cu nori de mai 🙂

Flori din gradina:

Bagrinul (salcamul) din capatul gradinii, pe care il iubesc!!

Am mancat cateva flori direct din pom, cu maare pofta :))

..si am mai strans cateva manunchiuri, pentru reteta de salcam in aluat (gogosi din flori de salcam).

Socul inflorit:

…din care am facut muuulti litri de socata!!!

Ultimele raze de soare (se facea seara..) si tufa cu coacaze, care a reinviat…

Domnul Rafi 😀

Niste vrabiute care-si faceau cuib la noi:

Si o barza care s-a odihnit putin in fata casei noastre:

Acasa…




Un an fara tine, tati..

 

Ieri, in 1 Mai, s-a implinit un an de cand nu te mai avem langa noi. Un an fara tine, tati…

Un an care a trecut cu totul altfel decat toti cei de dinainte…dar care, dupa lupta grozava dintre acceptare si neacceptare, a dus la pace.

Pentru ca Dumnezeu e pace, iar tu te salasluiesti acum in El.

 

Te iubesc, tati!!! Esti in inima si-n sufletul meu vesnic!

Ti-am adus in dar un iorgovan.

Sa te rogi si tu pentru noi! Sa fim cu totii impreuna, cand lumea asta o trece..

 

 

Si pentru ca mi-am amintit cat de mult il iubeai pe Elvis, si cum te-am chemat sa ascultam cateva melodii de-ale lui, fara sa stiu ca dupa doar cateva zile aveai sa pleci la ceruri, m-am gandit sa le ascultam din nou, impreuna…

Mai tii minte cum am lacrimat amandoi in timp ce le ascultam?!

Elvis Presley „Can’t Help Falling In Love”:

 

Elvis Presley „Unchained Melody”

 

Cat de mult imi doresc sa te pot imbratisa!!!




Prajitura de post cu foi si crema de ness

 

Prajitura noastra de Pasti, de anul asta, e o prajitura de post cu foi si crema de ness, pe care vreau de taaare mult s-o fac! Si stiu ca poate va vine greu sa credeti ca o prajitura vegana poate fi la fel de gustoasa ca una ce contine unt, oua sau lapte…dar chiar asa este! E o adevarata prajitura de sarbatoare!

Pentru blaturile de cacao, m-am inspirat din delicioasele madeleines…tot de post 🙂

Iar crema de ness s-a dorit a fi varianta de post a celei de aici: Prajitura Brath, cu nuca si nes.

 

Va doresc sa petreceti Sarbatoarea Sfintelor Pasti in pace, alaturi de cei dragi!

 

Ingrediente:

Foi de ciocolata:
  • 200 ml lapte vegetal
  • 4 g ness (2 pliculete)
  • 100 g zahar brun
  • 180 g faina
  • 2 lingurite praf de copt
  • 20 g cacao
  • 50 ml ulei
Crema de ness:
  • 250 g unt vegan
  • 150 g zahar pudra
  • 10 g ness (5 pliculete)
  • 2 lingurite lapte vegetal
Decor:
  • 100 g ciocolata vegana (Crunchy, hazelnuts)

 

 

Cu toata dragostea, pentru voi, bunii mei prieteni!!!

 

 

Mod de preparare:

Pentru foile cu cacao (si cu gust de ciocolata), incalziti cuptorul la 180 grade C (foc potrivit) si tapetati cu hartie de copt doua forme de aproximativ 28×20 cm.

Amestecati apoi intr-un bol laptele vegetal, cald, cu ness-ul, zaharul brun si uleiul.

Intr-un alt bol, amestecati faina cu praful de copt si pudra de cacao.

La sfarsit, uniti cele doua compozitii, fara insa a amesteca in exces!

Impartiti compozitia rezultata in doua boluri (eu le-am cantarit pe fiecare, pentru ca am vrut sa obtin foi cat mai „egale”):

Lasati-le la copt timp de 12 minute, maxim 15 minute, ca sa nu se usuce prea tare! Lasati-le apoi la racit:

 

Crema de ness se face foarte, foarte usor: bateti untul vegan cu zaharul pudra si ness-ul dizolvat in laptele fierbinte 🙂

Impartiti crema de cafea in doua parti egale; intindeti jumatate de crema peste unul dintre blaturi, acoperiti cu celalalt blat si intindeti restul de crema. Lasati prajitura peste noapte la frigider:

Feliati prajitura cu un cutit bine ascutit (prajitura sa fie rece):

Fooarte apetisanta, chiar si asa simpla 🙂

La final, ornati-o cu ciocolata tocata cu cutitul:

A iesit extrem de buna!!!!

Prajitura noastra de Pasti!!!




Madeleines de post

 

Cand Bogdi mi-a spus ca are de facut un proiect despre bucataria frantuzeasca, la care i-ar placea taaare mult sa ataseze si niste „mostre” 😀 , am stiut imediat ce reteta voi alege! Madeleines de post!!!

Si ma bucur enorm ca…desi a fost o adevarata provocare sa le aduc la forma pe care v-o redau acum, voua…am reusit sa le fac extrem de gustoase si de pufoase, exact la fel ca cele pe care le-am facut (pentru prima oara) acum mai bine de-un deceniu, pe cand Bogdi pasea in clasa intai: Madeleines

Colegii de clasa ai lui Bogdi, de la Liceul Teologic Ortodox Sfantul Antim Ivireanul, au fost foarte incantati de proiectul lui 😀 Si, din cate am auzit, si doamna profesoara de franceza, ceea ce mi-a umplut inima de bucurie!!!

Astept cu nerabdare proiectele viitoare :))

 

Ingrediente pentru 24 de madeleines:

Aluat de madlene:
  • 230 g faina
  • un praf de sare
  • 2 lingurite praf de copt (8 g)
  • 100 g zahar
  • 2 pliculete zahar vanilat (20 g)
  • 250 ml lapte vegetal (de cocos sau migdale)
  • 80 ml ulei
  • 1 lingurita coaja de lamaie, rasa
  • fulgi de nuca de cocos (o lingura)
Decor:
  • zahar pudra
  • pudra de scortisoara (optional)

 

Mod de preparare:

Incep prin a va spune ca nu trebuie sa incalziti cuptorul, ca prim pas in prepararea acestor mici prajiturele, asa cum fac de obicei, pentru ca nu e nevoie! Eu, prima data cand le-am facut, am lasat aluatul la frigider pana a doua zi!

Asadar, mai intai vom pregati compozitia de madlene, amestecand ingredientele uscate intr-un bol incapator: faina, praful de sare (cat luati cu trei degete), zaharul si zaharul vanilat. Apoi, vom turna laptele vegetal si uleiul si vom amesteca totul cu un tel sau lingura de lemn. Nu avem nevoie de mixer la reteta asta!

La sfarsit, adaugam coaja de lamaie rasa sau bucatele de lamaie confiata! Daca nu vreti sa le savurati imediat sau nu aveti timp sa le coaceti chiar atunci, lasati compozitia la frigider cateva ore.

In continuare, incalziti cuptorul la 180 de grade C (foc potrivit). Ungeti apoi cu putin ulei o forma speciala de madlene (sau o forma de scoici); presarati fulgi de nuca de cocos in fiecare forma, cat mai uniform.

Repartizati compozitia in forme (nu umpleti formele) si dati la copt pentru cca. 15 minute sau pana cand aluatul trece de testul scobitorii (daca nu mai raman urme de blat pe scobitoare, inseamna ca sunt gata).

Eu am copt pe rand, cate o tava cu 12 bucati, pentru ca nu am decat o forma pentru madeleines (unde mi-o fi fost capu’ atunci cand am cumparat-o?? 😀 ). Dar e bine de stiut ca le puteti coace si in forme de briose!

Priviti cat de frumoase au iesit!!!!

Nici nu spui ca sunt de post!!!!

Madlenele mele vegane! 🙂

Foarte, foarte bune!!! Le-am savurat cu totii, langa o ceasca cu ceai!

Aici e cana cu bufnite, pasarile preferate ale lui Bogdi…si madlenele pudrate cu zahar praf!!!

…si-un pic de coaja de lamaie rasa (le puteti presara si cu scortisoara):

Iar sectiunea cred ca spune totul :))

Se fac foarte usor si se pot transporta cu succes oriunde, neavand creme sau glazuri, ori multe straturi care si-ar putea pierde „tinuta”, asa ca va urez spor la prajiturit! 🙂




Bomboane de post cu smochine si banane

 

Aceste bomboane de post cu smochine si banane pot fi o companie placuta langa cafeaua de dimineata (asta a fost si alegerea mea 😀 ) sau doar un dulce rapid si sanatos de care sa se bucure copiii, ca „ceva bun” pe langa pachetelul pentru scoala.

…ori sotul, daca nu e foarte mofturos 😛

Eu le-am indulcit cu putina miere de brad si zmeura, cumparata de la un producator local, dar sunt foarte bune si fara!

Cat despre glazurarea lor, ce pot sa spun?! Ciocolata cu cafea a fost ideea mea, bineinteles, si a fost o idee excelenta, trebuie sa recunosc :)) …dar le puteti lasa asa cum sunt.

Sau le puteti da prin fulgi de nuca de cocos, cum am facut la primele mele bomboane vegane, cu seminte de in si banane, de acum 5 ani, pe care am observat cu stupoare ca le-am pozat aproape identic!!!!

Au iesit extraordinar de bune!!!

 

Ingrediente pentru cca. 25 de bomboane:

Compozitie bomboane de post:
  • 150 g unt de cocos (dintr-o conserva de lapte de cocos de 400 ml)
  • 180 g smochine uscate
  • 120 g banane foarte moi, bine coapte
  • 65 g biscuiti de post (populari)
  • 35 g faina de cocos
  • 1 lingura miere (cca. 25 g) de brad si zmeura
Pentru „invelisul” bomboanelor:
  • 50 g fulgi de nuca de cocos
  • 100 g ciocolata cu cafea, de post
  • 1 lingura lapte vegetal (15 ml)
  • 1 lingurita ulei de cocos (5 g)

 

Zambilele noastre alb si mov, ascunse sub smochin, au facut ca totul sa fie si mai frumos!

…si, pana m-am tot invartit cu pozele, a iesit si soarele, care m-a inveselit nespus!

 

 

Mod de preparare:

Puneti mai intai smochinele in apa fierbinte, cat sa treaca putin peste ele, si lasati-le la inmuiat minim 1-2 ore (ideal, peste noapte). Scoateti-le apoi „cotorul”, care e tare, si pasati-le cu mixerul vertical.

Macinati biscuitii la robot si pasati bananele cu furculita (daca vreti sa obtineti o compozitie mai fina, folositi din nou mixerul de mana).

Scoateti untul de cocos din conserva, „unt” care se separa de laptele de cocos din conserva. Tineti conserva la frigider cu o noapte inainte (nu o scuturati, pentru ca untul sa ramana ca un „bloc” solid).

Pasul final: puneti toate ingredientele intr-un bol si amestecati bine!

Compozitia rezultata se pune la frigider pentru cca. o ora, desi ar fi grozav daca ati lasa-o mai mult de-atat, pentru ca veti forma mai usor bomboanele..si vor fi si mai gustoase!

Si cum va spuneam mai sus, le puteti da ori prin fulgi de nuca de cocos, ori le puteti glazura cu ciocolata.

Pentru glazura de ciocolata, puneti totul la topit (la microunde sau la bain-marie). Rupeti ciocolata in bucatele mai intai! Treceti bomboanele prin ciocolata topita si lasati-le la racit.

Mie mi-au placut mai mult cele cu cafea, evident 😀

Dar sunt delicioase si cu nuca de cocos!!!

Pentru voi, cu mare drag!!! 🙂




Pizza de post cu aluat din cartofi

 

Cat de buna poate fi o pizza de post, va intrebati, poate?! Foooarte buna, mai ales daca faceti o pizza de post cu aluat din cartofi!!!

Aluatul dospit, cu drojdie, in care se adauga cartofi e incredibil de bun si nu imi vine nici acum sa cred ca nu v-am aratat cate puteti face cu el! De la langosi, gogosi sau pogacele si pana la dulciuri precum galustele cu prune de post sau prajitura de post cu gem, pe care le am deja de multi ani pe blog, aveti o „lista” aproape interminabila de bunataturi de incercat 🙂

Astazi, insa, vreau sa arat cat de usor puteti lucra cu acest aluat simplu, din cartofi, si cum il puteti transforma intr-o delicioasa pizza vegana, cu sos de legume coapte la gratar..si inca alte doua, trei ingrediente. La indemana, si alea :))

Noi, in duminica asta ce a trecut am avut o zi superba, in aer liber, si ne-am rasfatat cu o masa vegana delicioasa si frumos colorata. Am avut ciuperci umplute cu usturoi la gratar, dovlecei si niste frigarui de legume…pe care, a doua zi, le-am transformat in „umplutura” pentru pizza 😀

Aici: Pizza de post, mai puteti gasi cateva idei care sa va inspire!

 

Ingrediente pentru doua pizza cu diametrul de 30 cm:

Aluat de pizza cu cartofi:
  • 520-550 g faina alba de grau (tip 000)
  • 1 lingura rasa de sare
  • 270 g cartofi (curatati)
  • 10 g drojdie uscata
  • 1 lingurita zahar
  • 300 ml lapte vegetal (caldut)
  • 50 ml ulei (de masline)
Umplutura pizza:
  • 4, 5 linguri ketchup (de casa)
  • 2 cepe rosii, mari
  • 1 ardei gras, rosu
  • 1 ardei gras, galben
  • doi dovlecei (subtiri)
  • 3, 4 catei de usturoi
  • 250 g ciuperci champignon
Topping:
  • 5, 6 rosii cherry, bine coapte
  • 100 g branza Tofu (din soia)
  • 80 g cascaval vegan
  • condimente pentru pizza (oregano, busuioc, etc, uscate)
  • cateva linguri cu ulei de masline
  • sare si piper dupa gust

 

Cateva instantanee desprinse din frumoasa zi petrecuta afara, in familie:

Ghioceii de munte ii avem datorita mamei 🙂

Si brandusa asta frumoasa, la fel!!!

 

Mod de preparare:

Pentru aluatul de pizza cu cartofi, vom pune mai intai cartofii, taiati in cuburi mici (ca sa fiarba mai repede), la fiert, in apa cu sare. Cand furculita intra usor in ei, ii scurgem dar nu de tot, ci sa mai ramana putin lichid (eu i-am „pescuit” cu lingura 😀 ). Punem mixerul vertical in priza si ii facem piure. Lasam deoparte.

Preparam apoi maiaua, si anume: amestecam foarte bine laptele cald cu zaharul si drojdia uscata si lasam sa stea cca. 5 minute.

Intr-un bol incapator…sau direct in bolul robotului, cum am facut eu…se pune faina, cernuta; se adauga sarea si se amesteca bine. In continuare, adaugam piureul de cartofi, uleiul si maiaua crescuta si framantam cateva minute bune. Aluatul va fi foarte lipicios, asa ca va sfatuiesc sa folositi robotul sau sa va ungeti cu ulei pe maini!

Cand e gata, aluatul se pune intr-un vas uns cu ulei si se lasa la dospit, la loc cald, acoperit cu un prosop de bucatarie. Eu m-am grabit si nu l-am prins in poza decat dupa a doua dospire, cand am pregatit cea de-a doua tava de pizza (aveti poza cu aluatul la sfarsitul postarii). Era ataaat de frumos, crescut si plin de gaurele!!!!  In fine, important e ca e un aluat foarte reusit si usor de facut!

Cat timp aluatul creste, in cca. o ora ar trebui sa fie gata, ne ocupam de legume. Acum, dupa cum stiti, eu aveam totul pregatit si n-a mai trebuit decat sa le fac piure. Legumele 🙂 Le puteti pune si voi pe grill, afara sau in tigaia de gratar, bine unse cu ulei si condimentate.

Acum e timpul sa incingem cuptorul. Eu la maxim 190 grade C, pentru ca cuptorul meu da semne de imbatranire, dar voi, daca aveti posibilitatea de a incinge cuptorul la 200 grade C sau mai mult, faceti-o!

Aluatul de pizza se imparte in doua; eu, pentru ca am vrut sa ii pun lui Bogdi pizza la scoala, la pachet, am copt cealalta pizza mai tarziu, dar se pot pune amandoua deodata la copt. De asemenea, si umplutura se va imparti in doua!

De-aici totul decurge foarte rapid: ungeti pizza cu ketchup, apoi cu sosul de legume, urmand ca la final sa adaugati ingredientele pentru topping: rosii cherry, taiate in sferturi, branza tofu feliata, cascaval vegan ras, condimente pentru pizza si, bineinteles, sare si piper dupa gust. Nu uitati sa picurati putin ulei de masline peste pizza inainte de a o introduce in cuptor!

Pizza se lasa la copt 30-35 de minute sau pana cand se rumeneste frumos (daca cuptorul e setat pe putere maxima, pizza va fi gata in cca. 20 de minute):

A fost delicioasa!!!

Si ii multumesc mamei mele iubite, Viorica, pentru ca m-a ajutat cu pozele 🙂

 

Iar aici e aluatul cu cartofi…ma rog, ce-a mai ramas din el 😀 , dar tot e bine ca am reusit sa il surprind si asa, ca sa va faceti o idee..

 

Sper sa incercati si voi cat de curand pizza noastra cu legume si cartofi!!!!




Tort Bounty cu nuca de cocos si ciocolata

 

Tort Bounty cu nuca de cocos si ciocolata, acesta este tortul nostru aniversar, de 15 ani de blog, la care m-am gandit foarte mult in ultimele zile…dar care, in situatia in care ne aflam acum, nu s-a putut materializa mai devreme…

Cincisprezece ani de blogging culinar, cu sute de retete (multe dintre ele incercate cu succes de voi) si multe amintiri frumoase din calatoriile noastre prin tara si prin lume, toate parca s-au regasit in acest tort festiv!!

Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca Bogdi meu iubit nu ar fi fost ataaat de fascinat de trenuri, precum era la doar 2 anisori, cand i-am facut tortul tren..momentul in care am si inceput sa scriu pe blogul asta!!

Probabil ca tot aici as fi ajuns 😀 , pentru ca imi place prea mult sa gatesc si sa incerc tot felul de retete noi (in special, dulci) dar inspirata fiind de copilul meu scump, realizez ca toata povestea noastra a devenit cu muuult mai frumoasa!

O mare bucurie a fost si faptul ca v-am avut pe voi alaturi. Pe unii, inca de la inceput..pe altii, v-am „castigat” pe parcurs..dar numai impreuna cu voi am ajuns astazi sa sarbatorim atatia ani, cu luni, saptamani, zile si minute…

O viata de om ce a trecut parca-ntr-o clipa, dar nu in van! Iar pentru asta, va multumesc, din tot sufletul, voua!!!!

 

Ingrediente:

Blat cu chefir si nuca de cocos:
  • 150 g zahar
  • 2 oua mari
  • 100 ml ulei
  • 300 g chefir
  • 250 g faina
  • 2 lingurite praf de copt (8 g)
  • un varf de cutit bicarbonat (2 g)
  • 50 g fulgi de nuca de cocos
Crema cu dulce de leche de cocos si mascarpone:
  • 2 conserve de lapte de cocos (800 ml)
  • 200 g zahar
  • 100 g fulgi de nuca de cocos
  • 6 foi gelatina sau 10 g gelatina granule, la plic
  • 500 g Mascarpone
Crema cu ciocolata:
  • 400 g ciocolata cu lapte
  • 200 ml smantana pentru frisca
  • 55 g unt (80% grasime)
Pentru ornat:
  • 50 g fulgi de nuca de cocos

 

Pentru voi, prieteni dragi, cu toata dragostea!!! Cel mai bun tort cu nuca de cocos si ciocolata, dupa parerea mea 😀

 

Mod de preparare:

Incepem prima data cu crema de ciocolata, care va trebui sa se raceasca complet inainte de a o folosi. Astfel, ciocolata cu lapte, rupta in bucatele, se pune impreuna cu frisca lichida pe foc, pana cand se topeste ciocolata. La final, se adauga untul rece, taiat in cuburi, si se amesteca energic. Crema se lasa la racit.

Urmeaza apoi crema de cocos, la care va trebui sa faceti mai intai dulce de leche din lapte de cocos, o „dulceata” din lapte pe care o aveti in varianta „originala”, aici: Dulceata de lapte si care se prepara foarte usor: laptele de cocos din cele doua conserve, de preferat BIO, se pune la fiert cu zaharul, la foc mic, pana cand prinde consistenta unei creme. Asta intamplandu-se dupa cca. 40 de minute de fiert. Nu va stresati la gandul ca va trebui sa amestecati intruna in oala, pentru ca nu e nevoie decat de un pic de atentie in ultimele minute de fierbere.

Catre sfarsitul fierberii, puneti la inmuiat foitele de gelatina in multa apa rece si lasati-le cca. 10 minute. Daca folositi gelatina sub forma de granule, din plic, puneti doar 50 ml apa rece si lasati, tot asa, 10 minute sa stea.

Cand dulceata de cocos e gata, adaugati fulgii de nuca de cocos si amestecati foarte bine. Puneti acum si foitele de gelatina, scurse de apa, si amestecati din nou. Gelatina granule nu se mai scurge, ci se adauga asa cum e (granulele de gelatina vor „inghiti”, probabil, toata apa).

La sfarsit, adaugati branza Mascarpone si amestecati totul foarte bine. Crema cu dulce de leche de cocos si mascarpone e gata!

In continuare, ne vom ocupa de blat. Un blat foarte reusit, pe care il puteti face oricand, ca desert separat 🙂

Incalzim mai intai cuptorul la 180 grade C (foc potrivit) si tapetam o forma de tort cu diametrul de 30 cm cu hartie de copt (doar baza).

Batem ouale cu zaharul pana se spumeaza, cu ajutorul mixerului. Turnam apoi uleiul si chefirul, amestecam scurt, dupa care adaugam compozitia uscata: faina amestecata cu praful de copt si bicarbonatul, plus fulgii de nuca de cocos. Compozitia pentru blat se rastoarna in forma pregatita si se da la copt pentru 28-30 de minute. Blatul se lasa la racit in forma.

Asamblare tort: taiem blatul in 3 parti egale (eu am folosit un cutit zimtat, pentru ca, dupa atatia ani, mi s-a stricat feliatorul de tort ). Un blat din cele trei, cel mai frumos, se aseaza inapoi in forma iar forma se inchide cu inelul detasabil. Urmeaza un strat de crema de cocos iar deasupra lui, un strat de crema cu ciocolata. Urmam acelasi „tipar” pana cand terminam blaturile si cremele. Rapid si usor! :))

Tortul trebuie sa stea la frigider minim 4 ore dar eu va sfatuiesc sa il lasati peste noapte! Va fi mult mai gustos!

Inainte de a-l savura, il puteti orna cu fulgi de nuca de cocos. Cu siguranta, veti gasi un decor mult mai atractiv decat cel pe care l-am ales eu 😀

Un adevarat Tort Bounty!!!!

Am fost cu totii foarte incantati de el!

Il voi reface, cu mare drag, oricand ne va fi pofta de-un tort fin cu nuca de cocos si ciocolata!!!




Prajitura rapida cu crusta de Oreo

 

Prajitura rapida cu crusta de Oreo: o alta prajitura inspirata de checul meu simplu si economic …pe care am facut-o, in decurs de cateva zile, in mai multe variante 🙂

E chiar super usor de facut si e neasteptat de gustoasa cu stratul ala de Oreo, care, dupa coacere, devine irezistibil de crocant 😀  Nu parea o idee prea grozava initial dar ma bucur ca am riscat si am incercat-o asa (aveam niste biscuiti Oreo maruntiti de la o alta reteta, cu care nu prea stiam ce sa fac).

Si ce e si mai fain e ca iese la fel de buna si cu biscuiti cu unt!!

Sau cu un pic de frisca deasupra. Ori cu ciocolata topita.

Testate cu succes toate :))

 

Ingrediente:

Pentru aluat:
  • 2 oua mari
  • 150 g zahar
  • 80 ml ulei
  • 150 ml lapte
  • 120 g iaurt sau chefir
  • 250 g faina
  • 1 plic praf de copt (10 g)
Crusta Oreo:
  • 100-150 g biscuiti Oreo

 

Foarte buna si cu frisca batuta, usor indulcita cu zahar vanilat:

Si cu ciocolata topita:

Mod de preparare:

Incalzim cuptorul la 180 grade C (foc potrivit) si tapetam cu hartie o forma de aproximativ 20×30 cm.

Pentru aluatul de chec, batem ouale intregi cu zaharul cca. 2 minute sau pana cand se albeste compozitia (cu mixerul ar fi ideal).

In continuare, turnam uleiul, amestecam scurt si adaugam laptele+iaurtul sau chefirul.

La final, adaugam faina cernuta impreuna cu praful de copt si amestecam pana se incorporeaza.

Compozitia se rastoarna in forma pregatita, se niveleaza si se presara biscuitii Oreo, macinati cu tot cu crema, cat mai uniform.

Prajitura se da la copt pentru 30 de minute. Nu mai mult, ca sa ramana pufoasa!

 

E fantastica!!!

 

Rapida si buna, exact pe placul meu 🙂




Negresa rapida cu dovleac si ciocolata neagra

 

Si iata negresa rapida cu dovleac si ciocolata neagra de care va spuneam acum cateva zile, la Guguluful cu dovleac, o negresa atat de „bogata”, cu textura umeda si gust intens de ciocolata, pe care as alege-o oricand in locul oricarei alte retete de negresa!!  …nimeni nu ar banui ca in ea se-ascunde o portie buna de dovleac si ca nu abunda-n ciocolata, ca alte negrese 😀

Un mare plus e faptul ca se face extrem de repede si de usor, cu ingrediente la indemana (o voi incerca si cu piure de dovleac de la congelator candva..) si ca se pastreaza foarte bine chiar si o saptamana, acoperita cu folie, bineinteles! Si tinuta la frigider, daca e vara!

Ce mai, e grozav de buna, dulce atat cat trebuie, iar stratul crocant de nuci de deasupra o completeaza de minune!! Sper s-o incercati si voi cat de curand!!

O varianta la fel de atragatoare, vegana, gasiti aici: Brownies cu glazura de lapte de cocos si ciocolata

 

 

Ingrediente:

Negresa cu cacao:
  • 250 g dovleac copt (piure)
  • 3 oua mari
  • 150 ml ulei
  • 180 g faina
  • 50 g cacao
  • un praf de sare
  • 2 lingurite praf de copt
  • 100 g zahar brun
Glazura de ciocolata neagra:
  • 120 g ciocolata neagra (minim 60% cacao)
  • 35 ml smantana pentru frisca
Pentru ornat:
  • 50 g nuci caju, tocate marunt

 

Detaliu 🙂

Mod de preparare:

Incalziti mai intai cuptorul la 180 grade C (foc potrivit) si tapetati cu hartie de copt o forma de aproximativ 20 cm x 30 cm.

Amestecati apoi, intr-un bol incapator, piureul de dovleac, ouale si uleiul, cu ajutorul mixerului.

Intr-un alt bol puneti ingredientele uscate: faina, zaharul, praful de copt, cacaua si praful de sare (cat luati cu 3 degete).

Amestecati cele doua compozitii cu o spatula sau cu mixerul, la viteza mica, dar nu insistati cu mixatul!

Turnati compozitia rezultata in forma, nivelati usor si dati la cuptor pentru cca. 28-30 de minute.

Negresa trebuie sa fie moale cand o scoateti!

Cand s-a racit, se acopera cu ciocolata neagra topita impreuna cu smantana pentru frisca:

…si se finalizeaza presarand un strat de nuci caju tocate cu cutitul sau la robot:

Negresa se taie in patrate mari si se savureaza..cel mai bine langa o cafea, cum fac eu mereu, chiar daca nu am mai surprins acum ceasca de cafea 😀

O reteta reusita, pe care o voi reface cu placere ori de cate ori vom avea pofta de ciocolata…si dovleac :))




Guguluf cu dovleac si ciocolata alba

 

Guguluf cu dovleac si ciocolata alba, aceasta este una dintre cele trei retete cu dovleac pe care le-am facut…intr-o singura zi!!! O zi dedicata in totalitate dovleacului, pe care il adooor! 🙂

„Maratonul” ludailor (in Banat dovleac = ludaie 😀 ) a inceput, zic eu, promitator, cu aceasta Prajitura cu dovleac si ciocolata  , pe care unii dintre voi se poate sa o fi incercat deja.

A urmat apoi guguluful de astazi (care este de fapt un chec, doar ca e copt intr-o forma speciala numita guguluf), si o negresa rapida cu dovleac, pe care abia astept sa v-o arat!!

Ultima reteta din dovleacul meu frumos a fost turnata cu dovleac, o reteta veche, pe care sunt sigura ca o stiti cu totii!

 

Am avut parte de-o zi plina si frumoasa, in care dovleacul a fost vedeta!!! Un singur dovleac mi-a servit drept inspiratie pentru atat de multe bunatati!!

La finalul postarii veti gasi dovada :))

 

Ingrediente:

Compozitie guguluf:
  • 150 g unt
  • 100 g zahar brun
  • 2 pliculete zahar vanilat (20 g)
  • un praf de sare
  • 4 oua mari
  • 280 g dovleac copt, piure
  • 220 g faina
  • 35 g orez expandat (rondele)
  • 1 plic praf de copt (10 g)
Decor:
  • 200 g ciocolata alba
  • scortisoara pudra
In plus:
  • 15 g unt, pentru uns forma
  • 10 g faina, pentru tapetat forma

Cum sa nu adori dovleacul?? Priviti ce culoare fantastica are! Iar de gust sa nu mai vorbim!!!

 

 

Mod de preparare:

Cuptorul se incalzeste la 180 grade C (foc potrivit). Forma de guguluf se unge bine de tot cu unt (untul sa fie moale), mai ales „inelul” interior. Se presara faina si se scutura forma, pentru ca faina sa acopere toata forma.

Pentru compozitia de guguluf, se bate untul moale, scos din timp din frigider, cu zaharul brun si cel vanilat. Se adauga dovleacul copt, facut piure, si ouale impreuna cu praful de sare (cat luati cu trei degete). Compozitia, in stadiul asta, va arata ca taiata dar nu va ingrijorati, pentru ca dupa ce veti adauga faina, isi va reveni!

In continuare, deci, se adauga faina amestecata cu praful de copt si rondelele de orez expandat, rupte in bucatele mici.

Ideea asta cu rondelele de orez „crunchy” mi-a venit dupa ce mi-am amintit de Prajitura cu ciocolata alba crocanta.

Compozitia rezultata se toarna in forma pregatita, se niveleaza si se da la copt pentru cca. 25-28 de minute. Faceti testul scobitorii, ca sa fiti siguri!

Cand e gata, se scoate si se lasa la racit:

Urmatorul pas e desprinderea blatului din forma: inainte de a rasturna forma pe un platou, cum vedeti mai jos in poza, va sfatuiesc sa „dezteleniti” putin blatul trecand cu lama unui cutit (pentru unt) pe marginea formei. Insistati si in jurul inelului..cu grija, insa 🙂

Guguluful de dovleac, eliberat din forma :))

Pentru decorarea lui nu trebuie decat sa topiti la microunde sau la bain-marie ciocolata alba, rupta in bucatele, dupa care sa o lasati sa curga pe margine:

Pudrati cu scortisoara:

Si feliati-l dupa plac!

 

V-am pastrat si voua o felie..si cativa ghiocei de la noi din gradina!!

 

Iar aici e masa mea din bucatarie, plina numai cu bunatati din dovleac!!! 🙂

Sper sa va inspire si pe voi si sa le incercati pe toate…pe rand sau intr-o singura zi, cum am facut eu! 😀

Spor si pofta sa aveti!!!




Prajitura cu dovleac si ciocolata

Astazi am reusit sa imortalizez o reteta de prajitura la care m-am tot gandit in ultima vreme, o prajitura cu dovleac si ciocolata…aproape fara zahar 🙂

Si spun asta pentru ca in compozitia acesteia (in blat) nu se regaseste decat o cantitate infima de zahar brun. Si doar o lingura de miere in glazura de branza.

Mi-am propus ca anul acesta sa va aduc mai multe retete de genul asta, ba chiar fara nicio farama de zahar, cum e  Prajitura fara zahar , insa momentan ma multumesc si cu variante mai putin dulci decat cele cu care v-am obisnuit de-a lungul timpului..

Si-acum revenind la prajitura de azi, dorinta mea era sa o transform intr-un desert fara gluten, folosind numai faina de cocos, cum am facut aici, la fursecuri vegane , dar am ales totusi sa o combin cu faina alba, pentru ca e foarte dificil sa nimeresti o consistenta buna..fara cateva „teste” facute dinainte :))

Va las si voua placerea de a incerca prajitura noastra dietetica si va astept cu impresii!!!

 

Ingrediente:

Blat cu dovleac si ciocolata:
  • 4 oua mari
  • 50 g zahar brun
  • 80 ml ulei vegetal
  • 100 g faina alba de grau
  • 100 g faina de cocos
  • 1 plic praf de copt (10 g)
  • 150 g ciocolata neagra (minim 50% cacao)
  • 250 g pulpa de dovleac (pentru placinta)
  • 300 g iaurt natur
Glazura de branza dulce:
  • 300 g branza dulce de vaci (proaspata)
  • 1 lingura plina cu miere
  • 1 lingurita scortisoara pudra

 

Mod de preparare:

In primul rand vreau sa va arat dovleacul meu frumos colorat si aromat, din care m-am servit, imediat ce l-am feliat, cu cateva bucatele de dovleac crud!!! 😀

Apoi, am purces la treaba :))

Am incins cuptorul la 180 grade C (foc potrivit) si am tapetat cu hartie de copt baza unei forme de prajitura, de aproximativ 20 cm x 30 cm.

In continuare, am tocat ciocolata neagra in bucatele potrivite si am dat pe razatoarea mica dovleacul.

Eu mereu imi pregatesc tava si toate ingredientele dinainte de a ma apuca de vreo reteta. In felul asta, treaba decurge foarte usor..si fara surprize 🙂

Pentru blat, am batut ouale intregi cu zaharul brun cateva minute (nu mai mult de 2 minute), doar pana cand compozitia s-a deschis usor la culoare. Am turnat uleiul si am amestecat scurt.

Separat, am amestecat faina alba cu faina de cocos si praful de copt.

Am incorporat apoi amestecul uscat, compus din fainuri si praf de copt, in compozitia cu oua, si am adaugat dovleacul ras. Am amestecat cu spatula, nu cu mixerul!

La sfarsit, am adaugat ciocolata tocata si iaurtul. Am amestecat din nou totul foarte bine, fara sa exagerez, si am turnat compozitia in forma pregatita.

Am nivelat suprafata si am pus blatul la copt, in cuptorul incins, pentru cca. 35-40 de minute.

Prajitura e umeda, dar totusi va puteti ajuta de testul scobitorii!

Cand e gata, o lasati sa se racoreasca bine in forma (10 minute), dupa care o scoateti cu grija pe un gratar:

Ea se va raci complet acum dar cu toate astea bucatile de ciocolata vor iesi in evidenta! 😀 ..ca niste „picaturi” de lava cake:

Prajitura se transfera pe un platou mare (eu am lasat-o unde era, dar i-am scos hartia de copt).

E foarte gustoasa si fara glazura de branza, insa in combinatie cu ea devine si mai gustoasa!!

Pentru glazura de branza, asadar, se amesteca branza dulce de vaci (puteti folosi si Ricotta) cu mierea si scortisoara pudra. Eu am folosit mixerul vertical, pentru ca am vrut sa obtin o crema mai fina dar voi, daca vreti, puteti sa o lasati mai „rustica” 😀

Glazura de branza se intinde cat mai uniform deasupra blatului si se mai presara cu putin praf de scortisoara:

A iesit incredibil de buna!!!! Si Bogdi, si chiar si Cipi au fost uimiti! :))




Tort Death by Chocolate cu lichior de cafea Sheridan’s

 

Cand am facut acest tort, Tort Death by Chocolate cu lichior de cafea Sheridan’s, m-am gandit mereu la tati.

La tatal meu iubit, despre care imi vine foarte greu sa vorbesc si-acum si caruia ii simt enorm de mult lipsa.

Mi-am amintit cum an de an, de ziua lui de nume, de Sfantul Ioan, ne strangeam cu totii, din familie, sa il felicitam si sa ne bucuram de faptul ca eram impreuna.  Si cum visam sa ne reintoarcem in Maroc, cu masina, asa cum a mers el, singur, pe la inceputul anilor ’80…  Sau macar la mare, oriunde in Grecia, unde i-a placut intotdeauna atat de mult..

Acum vom calatori cu el in gand si ne vom bucura, atat cat putem, de fiecare zi din viata noastra. Si ori de cate ori voi bea o cafea sau voi gusta dintr-un desert cu cafea si ciocolata, ma voi gandi ca e cu mine.

…dar si la voi m-am gandit cu mare drag! Pentru ca imi sunteti de atatia ani alaturi si nu stiu cum v-as putea multumi pentru toate gandurile bune si pentru sprijinul moral pe care mi l-ati dat de-a lungul timpului.

Nu va pot spune decat ca va imbratisez strans pe toti si va iubesc!!!

Bunul Dumnezeu sa ne pazeasca de tot necazul si-ntristarea in anul asta ce abia a inceput!

 

Tortul este extraordinar de bun, cu aroma fina de cafea si gust „plin” de ciocolata!!! Chiar e un tort special, pe care sper sa il incercati nu numai la vreun eveniment mai deosebit din vietile voastre ci si atunci cand poate va simtiti mai coplesiti…

 

 

Ingrediente:

Blat de ciocolata:
  • 300 g ciocolata cu lapte (sau cu 50% cacao)
  • 300 ml smantana pentru frisca (neindulcita)
  • 50 g unt
  • 2 oua mari
  • un praf de sare
  • 150 g zahar
  • 180 g faina
  • 2 lingurite pline cu praf de copt
  • 1 lingurita rasa bicarbonat de sodiu
  • 80 g alune macinate
Crema de mascarpone cu cafea:
  • 500 g Mascarpone
  • 160 ml lichior de cafea Sheridan’s
  • 250 ml smantana pentru frisca (neindulcita)
  • 180 g zahar
  • 3 foite de gelatina sau 5 g granule de gelatina, din plic
Glazura de ciocolata:
  • 300 g ciocolata cu lapte (200 g ciocolata cu alune+100 g ciocolata cu lapte)
  • 120 g unt
Pentru ornat:
  • 80 g alune macinate
  • 80 g nuci macinate
  • 50 g ciocolata alba

 

Mod de preparare:

Vom incepe cu prepararea blatului, pe care il puteti face si cu doua zile inainte, pentru ca sta foarte bine (acoperit, desigur, cu folie alimentara).

Asadar, primul pas este topirea ciocolatei impreuna cu frisca lichida si untul, intr-o craticioara antiaderenta (ciocolata sa fie rupta in bucatele), la foc mic. Se amesteca des pana cand se topeste ciocolata, dupa care se lasa la racit.

Al doilea pas e incalzirea cuptorului la 180 grade C (foc potrivit) si tapetarea unei forme de tort cu diametrul de 26 cm. cu hartie de copt.

Urmeaza separarea oualor: bateti galbenusurile usor si adaugati-le in compozitia cu ciocolata; amestecati bine. Bateti apoi albusurile cu un praf de sare (cat luati cu trei degete) si cu zaharul. Nu trebuie sa le bateti pana cand nu se mai simte zaharul, ca la bezea, ci doar pana cand spuma se intareste. Lasati deoparte.

In continuare, cerneti intr-un vas faina cu praful de copt si bicarbonatul si rasturnati amestecul in compozitia cu ciocolata. Tot acum adaugati si alunele macinate fin. Amestecati bine cu telul sau cu mixerul.

La final, adaugati spuma de albusuri si amestecati usor, cu o spatula, pana cand se incorporeaza in compozitia cu ciocolata.

Rasturnati amestecul in forma pregatita, nivelati si puneti la copt pentru cca. 40 de minute sau pana cand blatul se desprinde usor de pe margini. Faceti testul scobitorii, daca vreti sa fiti siguri! Blatul se lasa apoi la racit in forma.

Mijlocul tortului se va lasa usor, dar nu va ingrijorati, e normal sa se intample asta 🙂

Cand e gata, deci, treceti cu lama cutitului pe marginea formei si deschideti inelul detasabil al tortului. Inlaturati hartia si asezati blatul inapoi in forma:

Crema de mascarpone cu lichior Sheridan’s se face foarte usor! Dar mai intai se pune gelatina la inmuiat.

Gelatina foite se pune la inmuiat in multa apa rece pentru cca. 5 minute (gelatina granule se pune in doar 50 ml apa rece).

Intr-un bol se bate branza Mascarpone (scoasa din timp de la rece) cu lichiorul de cafea.

Intr-un alt bol, se bate smantana pentru frisca cu zaharul pana cand se intareste (nu e nevoie sa aiba consistenta friscai pentru ornat).

Cele doua compozitii se unesc si se amesteca cu gelatina topita. Gelatina sub forma de foite se scoate din apa, se scurge si se topeste intr-un bol mic la microunde sau la foc mic, intr-un ibric. Gelatina sub forma de granule se pune la topit cu tot cu apa in care a stat. De retinut ca gelatina fierbinte trebuie amestecata cu una, doua linguri de crema inainte de a fi adaugata in toata crema, pentru ca altfel face cocoloase!

Asamblare tort: blatul de ciocolata se taie pe jumatate cu un cutit zimtat sau cu feliatorul de blaturi, care apare aici: Cupola ninsa de ciocolata. Va recomand ca blatul de jos sa fie putin mai gros! Astfel, blatul mai gros se aseaza in forma, se inchide inelul detasabil al tortului si se acopera cu aproape trei sferturi din crema de cafea. Se pune cel de-al doilea blat peste crema (usor, nu apasati!) si restul de crema cu cafea. Tortul se acopera cu folie alimentara si se lasa la frigider peste noapte.

A doua zi, se prepara glazura de ciocolata: ciocolata, rupta in bucatele, se pune la topit impreuna cu untul, amestecand intruna. Focul sa fie mic! Se lasa sa se racoreasca 10-15 minute, se mai amesteca o data bine si se intinde pe toata suprafata tortului. Inlaturati folia mai intai 🙂

Tortul se pune din nou la frigider pentru aproximativ o ora, sau pana cand se intareste glazura.

Se scoate apoi si se acopera marginea cu un strat de alune si nuci (puteti folosi doar alune sau doar nuci):

Eu am ornat tortul foarte simpu, pentru ca nu ma pricep la asta (si nu am nici inspiratie acum..).

Am folosit razatoarea pentru legume ca sa obtin carlionti de ciocolata dintr-o tableta de ciocolata alba:

L-am savurat cu totii, intr-un cadru cat de cat festiv (te pup, Cipi, pentru „aranjamente” 😀 )

Si in compania unui vin deosebit, pe care stiu ca l-ar fi degustat cu placere si tati..

Am fost foarte bucuroasa sa vad ca tortul la care m-am gandit atatea zile (greu m-am hotarat asupra cremelor si blatului) a fost pe gustul tuturor!!

Si Bogdi, si Cipi, si mami a mea iubita mi-au spus ca nu le-am facut de mult un tort atat de bun!!! 🙂